În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Amin. Doamne, binecuvintează-i pe vrăjmaşii mei. Şi eu îi binecuvintez, şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit cînd eu m-am cruţat de la biciuire. Ei m-au chinuit atunci cînd eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci cînd eu m-am vorbit de bine pe sine-mi. Ei m-au scuipat atunci cînd eu m-am mîndrit cu sine-mi. Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmaşii mei. Cînd eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun. Cînd m-am făcut puternic, ei au rîs de mine
ca de un ticălos. Cînd am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi. Cînd m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au tras înapoi cu mînă de fier. Cînd m-am gîndit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn. Cînd mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au gonit afară. Cu adevărat, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au întins mîinile pînă la veşmîntul Tău. Binecuvintează, Doamne, pe vrăjmaşii mei. Binecuvintează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca mreaja de păianjen, ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să se facă mormîntul celor rele; ca toată comoara mea să o adun în Ceruri. Ah, de m-aş slobozi odată de amăgirea de sine, care m-a înfăşurat în mreaja grozavă a vieţii înşelătoare. Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are vrăjmaşi pe pămînt, afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sînt vrăjmaşi, ci prieteni aspri. De aceea, Doamne, binecuvintează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei. Sluga blestemă pe vrăjmaş, pentru că nu ştie; iar fiul îl binecuvintează, pentru că ştie. Căci fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. Pentru aceea, el păşeşte slobod între ei şi se roagă lui Dummnezeu pentru ei. Doamne, binecuvintează pe vrăjmaşii mei. Şi eu îi binecuvintez, şi nu îi blestem. Amin.
