Postul Sfintei Marii

Inainte de aceasta sarbatoare se tine un post de doua saptamani, in perioada 1-15 august. Postul acesta isi are inceputurile din secolul V, atunci cand cultul Maicii Domnului a fost dezvoltat si a inceput sa se celebreze Adormirea ei. Initial, in unele parti se postea doar o zi, la Constatinopol se postea patru zile, iar la Ierusalim opt zile.
Totodata, rasaritenii posteau in august, iar apusenii in septembrie. Alegerea datei si a perioadei postului a avut loc doar in secolul al XII-lea, cand la Sinodul local din Constantinopol (1166), patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi a hotarat ca postul sa inceapa in data de 1 august si sa dureze pana la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august.
Traditii de Sfanta Maria Mare
Sfanta Maria Mare este sarbatoarea ce aminteste de acel momentul mortii Fecioarei Maria, "adormirea" ei, moment in care trupul si sufletul i-au fost ridicate la ceruri de Iisus Hristos. Sarbatoarea comemoreaza atat moartea, cat si invierea si slavirea Maicii Domnuluil.
• La noi in tara exista diverse traditii specifice acestei sarbatori. De Sfanta Maria Mare, la icoana Fecioarei Maria se pun flori proaspat culese.
• Totodata, se spune ca in aceasta zi, in casele unde sunt fete de maritat, se spala icoana Maicii Domnului cu flori de busuioc, fapt ce le va ajuta pe acestea sa aiba noroc in dragoste.
• Navalnicul, un fel de feriga, o planta cu proprietati medicinale si care creste in locuri umede, ascunse, de regula prin paduri, se culege in aceasta zi de catre femeile mai in varsta. Planta respectiva le este apoi daruita fetelor tinere pentru a-si gasi un sot bun si gospodar.
• In acelasi timp, in unele zone, de sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, femeile duc fructe la biserica pentru a fi sfintite, apoi le dau de pomana pentru sufletele celor morti.
• De Sfanta Maria Mare se angajeaza, in special la tara, persoane care se pazeasca viile.
• Totodata, de Adormirea Maicii Domnului este sarbatorita si Ziua Marinei, Fecioara Maria fiind patroana marinarilor. In aceasta zi, mai ales in orasele de la Dunare sau Marea Neagra, se organizeaza diverse serbari.
• Graul se seamana in perioada dintre cele doua sarbatorii ale Sfintei Marii, intre 15 august si 8 septembrie, aceasta fiind cea mai potrivita perioada. Se spune ca sarbatoarea Adormirii incheie un ciclu care va fi redeschis de cea a Nasterii Fecioarei – Sfanta Maria Mica.Sunt foarte multe si manastiri care poarta acest hram si unde an de an se organizeaza pelerinaje in aceasta zi. Cel mai cunoscut pelerinaj cu acest prilej se face la Manastirea Nicula, unde se gaseste o Icoana facatoare de minuni a Fecioarei Maria. An de an aici se aduna mii de credinciosi pentru a se ruga si a se inchina icoanei.

Read More

Telina,planta minune

Telina, sau apium graveolens, este o planta din familia apiaceae. Poate atinge o inaltime de pana la 1 m. Frunzele sale sunt mari, penat-lobate. Florile sunt mici, de obicei avand culoarea alba. Fructul sau este achena. Poate rezista pana la temperaturi aproape de 0 grade Celsius. Perioada de inflorire este la inceputul toamnei. Este o planta hidrofila.
Este uimitor de cata popularitate se bucura legumele exotice in defavoarea unor legume precum telina, legume cu traditie in bucataria romaneasca. Ignorand proprietatile culinare si medicinale ale acestei legume, nu putini sunt cei care o catalogheaza drept lipsita de importanta pentru sanatatea cea de zi cu zi. In antichitate insa, telina era considerata o planta sfanta, fiind cunoscuta de catre romani ca o planta cu

Read More

Oua de pasti din bucovina

Din martea Saptamânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri si sâmbata, în toate gospodariile bucovinene se vopsesc ouale rosii de Pasti.

folosirii oualor colorate în practicile de renovare a timpului primavara, când se serba, odinioara, Anul Nou, tine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl gasim si în unele legende bucovinene.

Preluate de crestinism, ouale rosii simbolizeaza sângele varsat de Fiul Domnului intru mântuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale.

Read More

Rugaciunea miraculoasa pentru DRAGOSTE

Trebuie rostita din tot sufletul si cu lacrimi in ochi!
Iti multumesc pentru ca ai indrumat Iubirea spre mine! Iti multumesc ca m-ai facut demn de Dragostea Ta si de cea a oamenilor! Iubirea Ta ma implineste. Iti voi fi vesnic recunoscator. AMIN!

Read More

Rugaciunea de fiecare zi a Sfantului Ierarh Filaret al Moscovei:

"Doamne, nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu unul stii de ce am nevoie, Tu ma iubesti pe mine mai mult decît pot sã Te iubesc eu pe Tine. Parinte, da robului Tau cele ce singur nu stie a le cere. Nu îndraznesc sa cer nici cruce, nici mîngaiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisa Tie; Tu vezi trebuintele mele pe care nu le stiu eu. Vezi si fa dupa mila Ta.. Loveste-ma si ma tamaduieste, doboara-ma si ma ridica. Ma cutremur si tac cu evlavie inaintea vointei Tale sfinte si a cailor Tale celor nepatrunse pentru mine. Ma aduc Tie jertfa, nu am alta dorinta decat numai sa fac voia Ta; învata-ma sa ma rog, singur roaga-Te în mine! Amin."

Read More

Rugăciunea celui slăbit de durerile dinţilor - către preaslăvitul mucenic Antipa

O preaslăvite mucenice Antipa, grabnic ajutător a creştinilor în durerile lor! Cred cu tot cugetul şi sufletul meu că ai primit de la Dumnezeu darul tămăduirii celor bolnavi şi a întăririi celor neputincioşi. Pentru aceasta, către tine, ca la un doctor tămăduitor, alerg acum eu, neputiinciosul şi sărutând cinstitul tău chip, mă rog ţie prin ale tale stăruinţe să ceri de la Cerescul Împărat tămăduire mie, celui slăbit de durerile dinţilor. Deşi nu sunt vrednic de al tău ajutor părinte, învredniceşte-mă de a ta apărare, tu care te-ai asemănat Domnului în iubirea de oameni şi prin întoarcerea mea de la lucrurile de ruşine la viaţa curată vindecă-mă cu desăvârşire prin harul care l-ai câştigat, toate durerile şi rănile sufletului şi a trupului meu. Dăruieşte-mi sănătate trupului şi mântuire sufletului meu iar întru toate bună sporire ca trăind în pace linişte şi bună cucernicie să mă învrednicesc a slăvi împreună cu toţi sfinţii numele cel prea Sfânt al Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.

Read More

Sfântul Vasile cel Mare, scrisori

Am recunoscut scrisoarea ta, ca ºi cei care recunosc pe copiii prietenilor lor
dupã asemãnarea pe care aceºtia o au cu pãrinþii lor. Cãci sã nu spui cã
înfãþiºarea (configuraþia) locului nu determinã ºi o importantã punere în
miºcare, prin provocarea, în sufletul tãu, a unei anumite dispoziþii ca sã
trãieºti împreunã cu noi, înainte de a cunoaºte ceva despre modul ºi forma
vieþii noastre, aceasta fiind în realitate propria ta gândire, demnã îndeosebi
de sufletul tãu, care ia în calcul toate cele pãmânteºti, aºa încât nimic (sã nu
lipseascã) în compararea fericirii care ne aºteaptã potrivit fãgãduinþelor.
Dar eu, câte fac eu însumi în aceastã pustie noaptea ºi ziua, mã ruºinez sã le
descriu, cãci am pãrãsit într-adevãr viaþa de lume (civilã), ca pricinuitoare de
nenumãrate rele, dar n-am reuºit sã mã pãrãsesc pe mine însumi. Dimpotrivã, sînt
la fel cu cei care merg la mare ºi sub pretextul lipsei de experienþã la
navigaþie sînt neliniºtiþi ºi sînt cuprinºi de rãu de mare; sînt incomodaþi de
mãrimea corãbiei, pentru cã din cauza ei se balanseazã mult, ºi când trec de
acolo în barcã sau în vaporaº, au din nou rãu de mare ºi sînt ameþiþi, pentru cã
rãul de mare ºi amãreala bilei (vomarea) îi însoþesc pretutindeni. Ceva
asemãnãtor se întâmplã ºi cu noi. Atâta timp cît purtãm cu noi patimile din noi
(care îºi au lãcaºul în noi), suntem pretutindeni în aceleaºi neliniºti; aºa
încât n-am câºtigat nimic important din aceastã pustie.
În orice caz câte va trebui sã facem ºi câte ne vor face în stare sã urmãm paºii
Celui Care ne-a arãtat drumul mântuirii, prin cuvintele: "Dacã vrea cineva sã
vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ªi ia crucea, ºi sã-Mi urmeze Mie"
(Matei 16, 24), sînt urmãtoarele:

II
Trebuie sã ne strãduim sã pãstrãm mintea în stare de liniºte. Pentru cã aceasta
este ca ochiul care prin neîncetata lui miºcare, când întorcându-se spre cele
din dreapta ºi din stânga, când întorcându-se, cu regularitate, în sus ºi în
jos, nu poate sã vadã clar ceea ce se aflã înaintea lui, ci privirea lui trebuie
sã se fixeze ferm cãtre obiectul privit, dacã e cazul sã stabileascã un aspect
clar al lui; astfel ºi mintea omului, când este purtatã de nenumãrate griji
lumeºti nu este în stare sã fixeze adevãrul. Pe acela, spre exemplu, care nu s-a
înfãºurat cu legãturile cãsãtoriei, îl tulburã dorinþele furioase ºi pasiunile
greu de stãpânit ºi iubirile dezesperante; dar pe acela care este deja legat cu
soþie îl stãpâneºte altfel de neliniºte, cum este, în cazul celui fãrã copii,
dorinþa copiilor, în cazul celui care are copii, protejarea soþiei, grija de
casã, supravegherea slugilor, paguba din convenþii, certurile cu vecinii,
procesele la tribunale, riscurile din negoþ, oboselile bunei lucrãri a
ogoarelor. Fiecare zi care vine aduce cu ea o examinare deosebitã a sufletului.
ªi nopþile, care libereazã de grijile zilei, vrãjesc mintea cu visãrile
(imaginaþiile) lor. Iar de acestea existã o singurã scãpare, separarea de toatã
lumea. Dar separarea de lume nu înseamnã simplu îndepãrtarea trupeascã de ea, ci
desprinderea sufletului de simpatia faþã de trup, în aºa mãsurã încât cineva sã
devinã fãrã þarã, fãrã casã, fãrã prieten, sãrac, fãrã avere personalã, fãrã
mijloace de întreþinere, fãrã întreprinderi, fãrã relaþii sociale, necunoscãtor
al învãþãmintelor omeneºti, gata sã primeascã în inimã impresii care iau naºtere
din învãþãtura dumnezeiascã. Dar pregãtirea inimii pentru aceasta este
dezvãþarea celor învãþate din obiceiul rãu, care o stãpâneau deja. Cãci nici pe
tãbliþa de cearã nu este posibil sã scrie cineva, dacã n-a înlãturat mai întâi
literele care erau scrise pe ea mai înainte; nici sufletul nu este cu putinþã sã
fie aprovizionat cu dogmele dumnezeieºti, dacã n-au fost scoase (mai întâi)
preocupãrile lui din obicei. Spre acest scop, aºadar, pustia ne procurã cel mai
mare folos, îmblânzind patimile noastre ºi dând gândului odihna ca sã le
dezrãdãcineze desãvârºit din suflet. Cãci, aºa cum animalele sãlbatice sînt uºor
de condus când sînt îmblânzite, la fel ºi plãcerile, mâniile ºi supãrãrile rele,
veninoase împotriva sufletului, când sînt îmblânzite prin liniºte ºi înceteazã
sã mai irite prin continuã excitare, devin uºor de învins prin puterea raþiunii.
Prin urmare, locul trebuie sã fie exact cu specificul nostru, îndepãrtat de
relaþia cu oamenii, aºa încât legãtura exercitãrii (ascezei) sã nu depindã de
nici una din grijile (nevoile) externe. Iar exercitarea pietãþii hrãneºte
sufletul cu gândiri dumnezeieºti. Aºadar ce este mai fericit decât sã imite
cineva pe pãmânt tovãrãºia (corul) îngerilor? O datã cu zorii zilei sã se
grãbeascã la rugãciune, ca sã laude pe Ziditorul cu imne ºi cântãri! Apoi, dupã
ce soarele va lumina clar, sã se întoarcã la lucrãri, în timp ce rugãciunea sã-l
însoþeascã toatã vremea! Aºa încât sã facã plãcute lucrãrile lui cu imne ca ºi
cu sarea! Pentru cã îndulcirile imnelor avantajeazã starea sufleteascã în care
predominã bucuria, ºi nu supãrarea. Aºadar, începutul purificãrii sufletului
este liniºtea, potrivit cãreia nici limba nu discutã chestiuni (fapte) omeneºti,
nici ochii nu privesc trupurile parfumate ºi armonioase, nici urechea nu atrage
atenþia sufletului spre ascultarea melodiilor care sînt compuse pentru a produce
plãcere (voluptate), sau spre cuvintele oamenilor glumeþi ºi hazlii, ceva care
are, prin excelenþã, puterea sã dezorganizeze marea atenþiune a sufletului,
pentru cã mintea, când nu este împrãºtiatã cãtre cele din afarã ºi nu se
rãspândeºte prin simþuri cãtre lume, se întoarce la sine ºi de la sine se înalþã
cãtre înþelegerea lui Dumnezeu. Dar îndatã ce frumuseþea este înconjuratã de
splendoare ºi este luminatã de Acela, uitã chiar ºi propria ei naturã; nu
antreneazã sufletul spre grija pentru hranã, nici spre îngrijirea pentru
îmbrãcãminte, ci, eliberatã de grijile pãmânteºti, toatã atenþia ei trece la
dobândirea bunurilor veºnice, adicã la: cum sã dobândeascã înþelepciunea ºi
curajul, dreptatea ºi prudenþa, precum ºi atâtea alte virtuþi, care se claseazã
în cele generale de mai sus, care fac în stare bãrbatul bun sã îndeplineascã
toate îndatoririle vieþii.
III
Dar cale foarte importantã pentru aflarea îndatoririlor este ºi studierea
Scripturilor inspirate de Dumnezeu, cãci în acestea se cuprind ºi (sfaturile)
poruncile referitoare la faptele ºi vieþile fericiþilor bãrbaþi, transmise în
scris ca chipuri vii ale conduitei bineplãcute lui Dumnezeu, puse înaintea
oamenilor pentru imitarea faptelor bune ale lor. Astfel, deci, fiecare om pentru
ceea ce simte cã-i lipseºte, gãseºte pâinea binecuvântatã spre remediul bolii ca
ºi de la o oarecare clinicã obºteascã, dacã s-a consacrat imitãrii
corespunzãtoare.
ªi într-adevãr prietenul înþelepciunii deschide fãrã întrerupere istoria lui
Iosif ºi învaþã de la acesta faptele înþelepte, aflând la el nu numai simplã
înfrânare în faþa plãcerilor, dar ºi înclinare în mod statornic spre virtute.
Iar curaj (bãrbãþie) învaþã de la Iov, care nu numai când viaþa lui s-a schimbat
într-o situaþie cu totul opusã, când a ajuns dintr-odatã din bogat sãrac ºi din
cu copii buni fãrã copii, a rãmas neclintit, pãstrând totdeauna neumilit cugetul
sufletului, ºi n-a fost cuprins de mânie nici când prietenii care au venit sã-l
consoleze aprobau ºi mãreau nenorocirile lui. Iarãºi, dacã reflecteazã cineva
cum s-ar putea sã devinã in acelaºi timp blând ºi mãrinimos, aºa încât mânia s-o
foloseascã împotriva pãcatului, iar bunãtatea faþã de oameni, va gãsi pe David
într-adevãr viteaz în acte de bravurã rãzboinicã, dar blând ºi neclintit în
rãzbunarea împotriva vrãjmaºilor. Un asemenea a fost ºi Moise, care înãlþa cu
mânie statura lui faþã de cei care pãcãtuiau împotriva lui Dumnezeu, dar
calomniile împotriva lui însuºi le suporta cu bunãtate de suflet. ªi în general,
aºa cum pictorii, când picteazã chipuri dupã modele, se strãduiesc sã transmitã
caracterul modelului tehnicii lor (pentru a realiza un tablou frumos), la fel ºi
cel care se strãduieºte sã se realizeze pe sine desãvârºit în fiecare fel de
virtute, trebuie sã priveascã la vieþile sfinþilor, ca ºi cel care lucreazã ºi
finiseazã statui, ºi sã-ºi însuºeascã bunãtatea acelora prin imitare.
IV
La rândul lor, rugãciunile, urmând lecturile, aflã sufletul mai întinerit ºi mai
viguros, aºa încât (acesta) se pune în miºcare cãtre Dumnezeu din plãcere. Dar
rugãciunea bunã este aceea care inspirã în suflet adevãrata noþiune (cunoaºtere)
a lui Dumnezeu. Iar lãcaºul lui Dumnezeu este acesta, sã nu aibã nimeni pe
Dumnezeu stabilit înlãuntrul lui din amintire. ªi devenim biserici ale lui
Dumnezeu atunci când înlãnþuirea amintirii nu se desprinde de grijile lumeºti ºi
mintea nu se tulburã de patimile neaºteptate. Iubitorul de Dumnezeu se retrage
la Dumnezeu - evitând toate cele de mai sus ºi alungând patimile care îl
provoacã la necumpãtare ºi stãruie în îndeletnicirile care conduc la virtute.
V
Iar înainte de toate trebuie sã se îngrijeascã sã nu se amestece in discuþii,
când nu cunoaºte, ci, sã întrebe fãrã ceartã, sã rãspundã fãrã dispreþ, sã nu
întrerupã convorbirea când ar spune ceva folositor, nici sã nu doreascã sã
intercaleze ostentativ cuvântul lui, observând echilibrul cuvântului ºi al
ascultãrii; sã înveþe (de la altu1) fãrã ruºine ºi sã înveþe (pe altul) fãrã
invidie; ºi, dacã ar fi învãþat de altul, sã nu ascundã (aceasta), ca femeile
uºuratice, care prezintã pe copiii nãscuþi din flori ca ai lor, ci sã arate cu
recunoºtinþã pe tatãl cuvântului. Iar tonul vocii sã-l potriveascã aºa încât
nici urechea sã nu-l scape din cauza slabei lui intensitãþi ºi nici supãrãtor sã
nu fie din cauza marii lui intensitãþi. Sã exteriorizeze cuvântul dupã ce mai
întâi a examinat în sine ce anume e cazul sã spunã. Sã fie binevoitor în
discuþii ºi plãcut în vorbiri, sã nu urmãreascã sã se facã agreabil prin glumã,
ci sã-ºi pãstreze farmecul prin sfãtuire binevoitoare (generoasã). Sã înlãture
asprimea totdeauna, chiar ºi atunci când este absolut necesar sã mustri. Cãci,
dacã vei arãta de la început modestie ºi smerenie, te vei face agreabil celui
care are nevoie de vindecare. Dar, de multe ori, ne este folositor ºi modul
mustrãrii profetului care, lui David, când pãcãtuise, nu i-a pronunþat hotãrârea
de condamnare, ci folosind o persoanã imaginarã, s-a instituit judecãtorul
propriului lui pãcat; aºa încât dupã ce el însuºi a pronunþat dinainte judecata
împotriva sa, sã nu mai poatã sã acuze pe cel care a blamat.
VI
Gândirii umilite ºi împovãrate îi urmeazã privirea întristatã ºi înjositã,
înfãþiºarea neîngrijitã, pãr neîngrijit, îmbrãcãminte murdarã, aºa încât cele pe
care le fac cei care poartã doliu cu prefãcãtorie, acestea ni se înfãþiºeazã în
mod automat. Tunica (sã fie) strânsã cu curea pe corp; iar încingerea sã nu fie
deasupra stomacului, lucru care este femeiesc, ºi nici lãbãrþatã, aºa încât
tunica sã fâlfâie, ceea ce este lucru prostesc. La fel, mersul sã nu fie nici
încet, ca sã arate lenevirea sufletului, nici vioi ºi de paradã, ca sã exprime
pasiunile lui puternice. Destinaþia îmbrãcãmintei este una, aceea ca sã
îndeplineascã acoperirea trupului în mod satisfãcãtor, pe timp de iarnã ºi de
varã, ºi sã nu urmãreascã nici strãlucirea în privinþa culorii, nici fineþea ºi
supleþea în privinþa confecþionãrii; cãci aceasta sã n-o urmãreascã nimeni,
adicã culori deschise la îmbrãcãminte, spre a egala în îmbrãcãminte împodobirea
femeiascã, pe care acelea o adaptau, vopsindu-ºi obrajii ºi pãrul cu culori
tehnice. Dar ºi în grosime tunica sã fie în aºa fel încât sã nu fie nevoie de
îmbrãcãminte ajutãtoare, ca sã încãlzeascã pe cel ce o poartã. Iar încãlþãmintea
sã fie ieftinã dupã valoare, dar sã acopere îndeajuns nevoia.
Dar, ca sã scurtãm, aºa cum în îmbrãcãminte se cuvine ca oricine sã urmãreascã
necesarul, la fel ºi în hranã pâinea sã satisfacã nevoia pentru sãnãtate ºi apa
sã vindece setea, precum, de asemenea, ºi produsele naturale care ajutã sã se
pãstreze tãria corpului pentru nevoile indispensabile. Sã mãnânce, dar fãrã sã
arate lãcomie sãlbaticã, ci pãstrând pretutindeni statornicia ºi bunãvoinþa ºi
cumpãtarea în faþa plãcerilor. Nici atunci (când mãnâncã) sã nu aibã mintea
opritã de la gândirea despre Dumnezeu, ci sã ia motiv pentru preamãrirea Lui de
la natura alimentelor ºi de la structura corpului ce le primeºte, cum au fost
concepute de Cel care a rânduit toate felurile diferite de alimente
corespunzãtoare particularitãþilor corpurilor. Înainte de masã sã se facã
rugãciuni adaptate dãrniciilor lui Dumnezeu, ºi acelea pe care le dã acum ºi
acelea pe care le va strânge pentru viitor. La fel ºi rugãciunile de dupã masã,
care cuprind mulþumirea pentru cele date ºi cererea pentru cele fãgãduite. Sã
fie stabilitã o orã precisã pentru masã, aceeaºi în fiecare zi, aºa încât din
cele douãzeci ºi patru de ore ale zilei ºi nopþii, numai aceasta sã fie
destinatã corpului, iar timpul celorlalte ascetul sã-l foloseascã în lucrãri ale
minþii (gândirii). Iar somnul sã fie uºor ºi acomodat, urmând în mod natural
mãsura hranei, dar sã fie întrerupt în mod deliberat pentru studierea
problemelor importante. Pentru cã încredinþarea somnului greu, care, prin
relaxarea membrelor, procurã prilej pentru închipuiri neraþionale, poartã pe cei
care dorm în acest mod la moarte zilnicã. Dar ceea ce este pentru alþii zorii
zilei, aceasta este pentru asceþii pietãþii miezul nopþii, când liniºtea nopþii
procurã recreere în suflet; pentru cã atunci nici ochii, nici urechile nu
comunicã inimii audiþii ºi spectacole pãgubitoare, ci singurã mintea comunicã de
la sine cu Dumnezeu ºi se îndreaptã pe sine prin amintirea pãcatelor, dar îºi
pune sieºi hotãrâri pentru îndepãrtarea rãului ºi cere de la Dumnezeu
colaborarea (ajutorul) pentru terminarea celor cercetate.
http://www.lumea-icoanelor-si-rugaciunilor.com/2012/03/novena-de-9-marti-catre-sfantul-anton.html

Read More

Bauturile si efectele lor

Alcoolul nu dauneaza chiar atat de grav sanatatii. Dar, cum suntem in sezonul veseliei, specialistii ne dau cateva sfaturi referitoare la bauturile care fac bine organismului nostru.

Vinul rosu protejeaza inima, insa nu trebuie baut in exces. In esenta, orice alcool creste nivelul colesterolului „bun“ in sange, dar vinul rosu, prin antioxidantii flavonoizi pe care ii contine, are proprietatea de a preveni formarea cheagurilor sanguine si de a proteja arterele.

Read More

Epistolia

Dintre multele lucruri pe care le aratã Scriptura inspiratã de Dumnezeu si pe
care trebuie sã le realizeze cei care s-au hotãrât sã fie bineplãcuþi lui
Dumnezeu, am socotit necesar sã menþionez acum, într-o scurtã enumerare, numai
pe acelea pe care în prezent le discutaþi între voi, asa cum am învãþat din
Sfânta Scripturã, expunând pentru fiecare dovada care este usor de înteles
pentru cei care se îndeletnicesc cu lectura (Sfintei Scripturi), care vor fi în
mãsurã s-o facã înþeleasã si altora.

Read More

Rugaciunea miraculoasa pentru BANI

"Iti sunt recunoscator pentru prosperitate! Iti sunt recunoscator pentru bogatie! Increderea mea in Tine Dumnezeu este absoluta! Sunt coplesit de banii si darurile Tale! Iti multumesc din Inima pentru tot! AMIN"

Read More

Rugaciunea femeii insarcinate

Rugaciunea femeii insarcinate, este o rugaciune foarte puternica, frumoasa si inaltatoare pe care o citesc femeile insarcinate pentru pastrarea sarcinii, pentru a avea o sarcina usoara, pentru a naste usor fara dureri, pentru a naste un prunc sanatos si nu in ultimul rand pentru a-i multumi Bunului Dumnezeu si Maicutei Domnului pentru binecuvantarea casei lor cu prunc.

O, Imparate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vietii si al nemuririi, iti multumesc ca in casatoria mea m-ai facut vas ales al binecuvantarii si al darului Tau. Caci Tu Stapane ai zis:”cresteti si va inmultiti, umpleti pamantul si-l stapaniti!”

Iti multumesc si ma rog: Binecuvanteaza acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de catre Tine; ocroteste-l si da viata intru Duhul Tau cel Sfant; da-i crestere intru sanatate si trup curat cu madulare bine intemeiate. Sfinteste trupul lui, mintea, inima si toate simturile si daruieste acestui prunc care se naste suflet intelept si intemeiaza intru el frica Ta.

Inger credincios, pazitor sufletului si trupului ii daruieste. Pazeste-l, tine-l, intareste-l si-l adaposteste pe el in pantecele meu pana in ceasul nasterii lui si nu-l tainui pe el in pantecele maicii sale, pentru ca mainile Tale l-au alcatuit dandu-i viata si sanatate.

O, Doamne Iisuse Hristoase intru Atotputernicile si parintestile tale maini incredintez copilul meu. Aseaza-l pe el sub mana harului Tau si prin sfantul Duh, sfinteste-l pe el sub mana Harului Tau si prin sfantul Duh sfinteste-l si-l innoieste intru viata vesnica ca sa fie madular al cerestii Tale Imparatii. Amin.

O intru tot Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cauta si ma pazeste pe mine roaba Ta, de frica si de duhurile cele rele care cauta sa strice lucrul mainilor Tale, iar cand va veni ceasul si timpul meu, izbaveste-ma de dureri. Lumineaza-mi neputintele cele din timpul iesirii si da-mi intarire si putere la nastere. Fa-o grabnica prin Atotputernicul Tau ajutor, ca slava lucrului Tau este aceasta si taria Atotputerniciei Tale, lucrul Harului Tau si a inimii tale milostive. Amin!

Read More

Din rugăciunile diminetii către Sfanta Nascatoare de Dumnezeu

 Preasfântă Stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu Sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, alungă de la mine smeritul şi ticălosul robul tău: deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele necurate, cele rele şi hulitoare de la ticăloasa mea inimă şi de la întunecata mea minte. Şi stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt şi ticălos. Şi mă izbăveşte de multe rele, aduceri-aminte şi năravuri şi de toate faptele cele rele mă izbăveşte, că binecuvântată eşti de toate neamurile şi se slăveşte prea cinstitul tău nume în vecii vecilor. Amin!
  
 Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te. Ceea ce eşti cu Dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. 
   
 O! Preasfântă Doamnă, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, primeşte nevrednica noastră rugăciune şi ne păzeşte de moarte năpraznică şi ne dăruieşte pocăinţă înaintea sfârşitului nostru. Amin!
   
 Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
   
 Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiţilor şi acoperitoarea necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii: dezleagă-l precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună; ci numai pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!
 

Read More

Rugaciune miraculoasa ce se face 9 marti

Aceasta rugaciune se spune in 9 zile de MARTI la rand, avand o lumanare sfintita aprinsa. Rugaciunea este atat de puternica, incat inainte de a termina novena, se va primi lucrul cerut oricat de greu ar parea.
Sfanta MARTA, ma indrept catre tine plin(a) de incredere, cerandu-ti ajutor. Cred cu tarie ca ma vei ajuta si ma vei sprijini cand mi-e greu. Spre a-ti arata recunostinta mea, iti fagaduiesc sa o fac cunoscuta si altora aceasta rugaciune. Te rog cu umilinta sa-mi aduci alinare in suferintele si dorintele mele.
In numele negraitei bucurii care ti-a cuprins inima cand i-ai oferit adapost Mantuitorului lumii in casa ta din Betania. Te implore, roaga-te pentru mine si familia mea ca sa-l pastram pe DUMNEZEU in inimi, astfel incat sa ne invrednicim a primi ajutor in nevoile noastre, mai ales in durerea care ma copleseste acum (aici spune-ti dorinta).
Te implor ajutatoarea celor aflati in suferinta, infrange orice greutate, precum ai infrant balaurul care zace la picioarele tale.

Tatal nostru si Nascatoarea (de 3 ori).

Sfanta MARTA, roaga-te pentru mine si familia mea.

Read More

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Doamne , Stăpânul vietii mele,
Duhul trândăviei, al grijii de multe
al iubirii de stăpânie si al grăirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curătiei, al gândului smerit,
al răbdării si al dragostei,
dăruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împărate,
dăruieste-mi ca să-mi văd greselile mele
si să nu osândesc pe fratele meu,
că binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin.


Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (~306 - 373) marchează slujbele Postului Mare. Este repetată de trei ori si însotită de trei metanii mari, închinăciuni cu fruntea până la pământ. Metania  desemnează tocmai pocăinta ca eliberare a noastră de sub toată stăpânirea acestei lumi.
Doamne si Stăpânul vietii mele
Doamne" sugerează misterul inaccesibil al lui Dumnezeu cel de dincolo de Dumnezeu, hypertheos. Totusi, El nu-mi este străin, ci mă aduce la fiintă prin voia Sa, îmi însufleteste trupul de lut cu Suflarea Sa, mă cheamă si asteaptă răspuns si devine prin întrupare "Stăpânul vietii mele". El este cel care dă sens vieeii mele chiar si atunci si mai ales atunci când cred că l-am pierdut. "Stăpân", aici, desi pune în evidenă transcendenta, nu înseamnă tiran, ci Tată care se jertfeste si mă eliberează, care vrea să mă înfieze în Sine si îmi respectă infinit libertatea. Fiul Său întrupat, în care este în mod desăvârsit prezent, se naste într-un staul, se lasă omorât de libertatea noastră crudă, înviază dar nu se revelează decât celor care-l iubesc. Or, acest "stăpân" răstignit rămâne Stăpânul Vietii. Numai El ne poate elibera libertatea, numai El poate transfigura, în Suflul Său dătător de viată, patima obscură a vietii noastre. Măretia acestui împărat constă în aceea că S-a făcut slujitorul nostru. "Am venit în lume ca să slujesc, nu să Mi se slujească".

Relatia mea cu acest Stăpân nu este deci una de aservire, de sclavie, ci de liberă încredere. El este "Stăpânul vieeii mele", pentru că El îi este izvorul, pentru că nu contenesc s-o primesc de la El, pentru că El este cel Care dă si iar dă, din belsug, un viitor înnoit: "Du-te si nu mai păcătui".

Nu exist decât prin această iubire extrem de discretă, care mă ridică deasupra oricărei determinări, a oricărei necesități, care se face slujitoare pentru ca cei ce vor să slujească, să-i devină prieteni. Asceza pe care insistă Postul Mare nu poate fi o adevărată eliberare decât în credință. Iar credința presupune întâi de toate riscul încrederii. În Tine, Stăpânul vieții care Te revelezi într-un Chip, îmi pun toată încrederea; în cuvântul și în prezența Ta, căci Tu nu ești numai un exemplu, tu ești cel nedespărțit, care Te faci limanul nostru, un liman unde nu mai este moarte: "Veniți la Mine, toti cei osteniți si împovărați și Eu vă voi odihni pe voi". A se odihni sau a se reașeza, în divin și în uman în același timp, un loc pentru noi, toți orfanii pământului natal, un loc al obiceiurilor înțelepte, al civilizațiilor în mod cert aspre și dure, dar un liman de liniște și pace pentru noi, nomazii lipsiți de poezie ai marilor orașe; și acesta ești Tu, limanul și Stăpânul vieții. În acest loc vom săpa catacombele de unde vor tâșni catedralele viitorului.

Duhul trândăviei, al deznădejdii, al iubirii de stăpânire și al grăirii în desert, nu mi-l da mie

Există o cale. Tu ești Calea. Dar pe această cale sunt obstacole care definesc condiția noastră fundamentală de ființe păcătoase, cea de care Iisus le-a amintit celor care voiau s-o ucidă pe femeia adulteră.

"Trândăvia" nu este "clinofilia" lui Oblomov, nici lenevirea din diminețile noastre de vacanță. Trândăvia înseamnă uitarea despre care asceții spun că este "păcatul de căpetenie". "Uitarea", adică nepuținta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea. Lipsa trezviei, un soi de somnambulism, al agitației sau al inerției. Nici un alt criteriu, în afara utilității, rentabilității, a raportului calitate-preț. Agitația interioară și exterioară, pentru unii agenda prea plină, în care orice moment amenință să vină peste celălalt, pentru alții agenda prea goală, violența și drogurile, slabe sau puternice. Faptul de a nu mai ști că celălalt există într-o interioritate la fel de profundă ca și a mea, de a nu mă mai opri, cuprins de emoție, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru ele – pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înrădăcinat în taină și că taina locuieste în mine. Când uit de Dumnezeu și de creația Lui. Când nu mai știu să mă accept ca o creatură cu destin veșnic. Când uit de moarte și de ceea ce i-ar putea urma: o nevroză spirituală care nu are nimic de-a face cu sexualitatea – care devine un mijloc de a uita – ci cu îndepărtarea de "lumina vieții", cea care dă sens existenței celuilalt, celui mai neînsemnat fir de praf, mie însumi.

Această uitare, devenită colectivă, deschide drumurile decăderii. Ne spunem atunci că Dumnezeu nu există, nevroza se accentuează, îngerii perverși ai neantului invadează scena istoriei. Doamne și stăpânul vieții mele, trezește-mă.

Această "trândăvie", această anesteziere a întregii ființe, insensibilitate, pecetluire a zonei profunde a inimii, exasperare a sexului și a intelectului, duce la descurajare, la ceea ce asceții numesc "acedie" - silă de viață, deznădejde. La ce bun totul? Fascinație a sinuciderii, o bătaie de joc generală. M-am săturat de toate, totul îmi e indiferent, iată-mă cinic sau închistat. Și foarte îmbătrânit, fără pic de suflet de copil.

Mai poți, vrând să rămâi activ, să te refugiezi în duhul "iubirii de stăpânie" sau în cel al "grăirii în deșert". Avem nevoie de sclavi și de dușmani, ni-i inventăm noi înșine, îi sacralizăm chiar, așa cum a arătat René Girard. Să stăpânești, să te simți dumnezeu, să ai dușmani, înseamnă să-i faci pe ei răspunzători de spaimele tale. Torturându-l pe celălalt - pentru că întotdeauna el e cel vinovat - violându-i trupul și poate și sufletul, să-l ții la bunul tău plac, pe marginea prăpastiei, dar fără să-l lași să-și afle scăparea în moarte - faci experiența unui soi de atotputernicie, cvasi divină. Prin el mă urăsc pe mine ca ființă muritoare. Călcându-l în picioare, îmi batjocoresc propria moarte. Cunoaștem regi-zei și tirani divinizați, căci orice exercițiu al puterii se aureolează cu un fel de sacralitate.

De aceea primii creștini refuzau chiar cu prețul vieții să spună că Cezar este Domnul. Singur Dumnezeu este Domnul. Alti creștini, în secolul nostru, au refuzat să se închine rasei sau clasei sociale și au plătit pentru asta. Amintindu-ne că trebuie să dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu și Cezarului ce-i al Cezarului, Hristos a golit stăpânirea de sacralitate. De-a lungul veacurilor creștinii nu au făcut-o întotdeauna. Ei au canonizat un împărat care și-a ucis fiul și soția, căci considerau că și-a pus puterea în slujba lui Dumnezeu. Speranță, uneori realizată, a unei puteri care devine slujire. Dar cel mai adesea, ea devine o iluzie costisitoare.

Biserica însăși: în ce măsură este și ea contaminată de duhul stăpânirii?

În ce privește "vorbirea în deșert" – expresia este evanghelică –, ea desemnează orice exercițiu al gândirii și al imaginației, care se disociază de uimire, de neliniștea existențială, de mister. Ea ține de orice abordare a omului care pretinde să-l explice, să-l reducă, neținând seama de ceea ce are în el inexplicabil și ireductibil; orice abordare a creației care îi dispretuiește ritmurile și frumusețea. Posedare iar nu posesie. Himeră a unei arte care nu mai vrea să fie nupțială.

Trăim într-o civilizație a "vorbelor deșarte", a imaginilor deșarte, unde nevoile hipertrofiate pervertesc dorința, unde banii condiționează visele, unde publicitatea devine opusul ascezei, această reducere voluntară a nevoilor în scopul eliberării de sub tirania dorinței.

De aceea așteptăm un cuvânt al vieții, al morții date în vileag, un cuvânt plin de liniște, un cuvânt de viață și înviere.

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale.

În fiecare cerere ne recunoaștem "slugi", creaturi recreate printr-o suflare care vine din profunzimile sufletului nostru. Rugăciunea nu este numai o simplă meditație, ea este întâlnire, intrare în relație, convorbire, spuneau vechii monahi. Căci Dumnezeu ne grăiește prin Scriptură, prin ființe și lucruri, prin diferite împrejurări din existența noastră și chiar prin prezența Sa; cuvinte tăcute, pline de dulceață, flăcări care aprind inima (și nu vorbărie mincinoasă, nerușinată, amăgitoare). Numai o asemenea rugăciune poate rupe cercul magic a ceea ce numim philautia, narcisism metafizic, duh de stăpânire, de autosuficiență. "Virtuțile" pe care le enumeră rugăciunea și care coexistă pentru a se uni își au astfel punctul de plecare în credință. Din această perspectivă, virtutea nu este numai morală, ea participă la umanitatea lui Hristos îndumnezeită, în care virtualitățile umanului sunt duse la desăvârșire prin unirea cu Numele divine pe care le reflectă.

"Curăția" este departe de a se referi numai la înfrânare, conform unei accepțiuni moralizatoare și înguste. Ea evocă mai degrabă integrarea și integralitatea. Cel curat nu mai este scindat, antrenat ca o frunză în bătaia vântului, de valurile unui eros impersonal. El integrează eros-ul în comuniune, forța vieții într-o existență personală, bazată pe relație. Călugărul, pentru care curăția este într-adevăr înfrânare (dar nu orice înfrânare este curată, castă) își consumă eros-ul în agapi, în întâlnirea cu Dumnezeu cel viu, întru totul personal, în admirația nesfârșită - durere și apoi uimire - pentru Răstignitul care a biruit moartea. Numai atunci el poate să vină în întâmpinarea celorlalți cu o atenție dezinteresată, ca un bătrân-copil, un "bătrân frumos", unit cu Hristos în veșnicie.

Pentru bărbatul și femeia care se iubesc sincer și care își sunt credincioși unul altuia, curăția este, în Hristos cel unit cu Biserica Sa, ca un Dumnezeu care se unește cu umanitatea și cu pământul ei în lumina uni-diversității trinitare, curățirea este deci pentru doi oameni, transformarea – agapică și ea – a eros-ului în limbaj al unei întâlniri, în exprimare a persoanelor în căldura unei descoperiri reciproce și răbdătoare. Iar copilul, micuț musafir necunoscut și neașteptat, sau dimpotrivă, prea mult așteptat, apare mereu la timp pentru a împiedica iubirea să se închidă în ea însăși, într-o parodie de absolut.

Curate pot fi: un gând, un cuvânt, o expresie pe care le străbate cu toată sinceritatea (frate, nu pleca privirea prostește în fața doamnelor) această puritate fundamentală, acest respect al trupului, această subordonare a vieții unei taine care o împacă și-i redă unitatea. Biblia respinge extazul impersonal al prostituției sacre, dar pune accentul pe "cântarea cântărilor" unei întâlniri căutate, pierdute, regăsite - căci Dumnezeu este Cel "de-a pururi căutat", spunea Sfântul Grigorie de Nyssa - și pe credincioșia smerită, căci Dumnezeu este și Cel de-a pururi credincios.

"Smerenia" înscrie credința în existența de zi cu zi. Nu am nimic al meu care să nu-mi fie dat. Fragil, gata să se rupă atât de adesea, firul vieții mele nu este păstrat și reînnodat decât prin voința de neînțeles a Altuia. "Smerenia este un dar al lui Dumnezeu însuși și un dar care vine de la El", spune Sfântul Ioan Scărarul, căci s-a zis: "Învătați, nu de la îngeri, nici de la oameni, ci de la Mine - de la Mine, care rămân în voi; de la lumina și lucrarea Mea în voi - căci sunt blând și smerit cu inima, cu gândul și cu duhul, și veți găsi pace pentru sufletele voastre și eliberarea de războiul gândurilor" (Sf. Ioan Scărarul, Scara 25, 3). Smerit este vameșul din parabolă, care, neputându-se pretinde virtuos, ca un disprețuit colaborator al puterii ce se află, nu contează decât pe mila lui Dumnezeu, în timp ce fariseul, prea bun, după părerea lui, nu mai are nevoie de Mântuitor. Omul perfect, sigur pe el, mândru de virtutea lui, nu-i mai lasă loc și lui Dumnezeu în lume, pentru că îl ocupă el pe tot. Cel smerit, dimpotrivă, se deschide gratuității mântuirii, o primește cu recunoștință, îmbrăcându-și inima în haină de sărbătoare.

Smerenie, umilință-humus: nu strivire, ci rodire. Smerenia este activă, ea ară pământul, îl pregătește pentru ca să dea rod însutit atunci când va trece Semănătorul.

Smerenia este o virtute pe care o vedem la celălalt, dar pe care n-o putem vedea la noi înșine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet înfumurat. Smerit devii fără să-ți propui, prin ascultare, detașare, prin respectul tainei, în gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. Și mai ales prin "frica de Dumnezeu", care nu este teroarea sclavului în fața unui stăpân aspru care pedepsește, ci spaima subită de a nu-și pierde viața în iluzie, în pântecele mereu nesătul al eului, în balonul umflat cu aer al patimilor. "Frica de Dumnezeu" ne face smeriți și ne eliberează de teama de lume - sunt liber pentru că nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljenitsîn - ce se transpune încetul cu încetul în această teamă uimită la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializează și în puterea de a acorda atenție celuilalt, unui copac, insectei pe care o zărim în treacăt, chiar unui nor efemer, dar atât de frumos timp de o clipă. Smerenia face posibilă trezirea, putința de "a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse în ființe..." (Sf. Isaac Sirul, Tratate ascetice, 72).

Smerenia este temelia și consecința "virtuților" și una și celelalte ascunse privirilor noastre. Este o sensibilitate la înviere a întregii ființe.

Dacă nu putem ști nimic despre smerenia cu neputință de sesizat, putem totuși afla multe despre răbdarea pe care ne-o cer umilințele vieții acesteia. Ceea ce noi căutăm în înfrânare, voi veți găsi în răbdarea în fata greutăților inevitabile, chiar tragedii ale existenței, le spun călugării celor care rămân să trăiască în lume. Răbdarea este cu adevărat un monahism interiorizat; și opusul deznădejdii care atât de adesea vine din dorința adolescentină de a avea totul și asta fără întârziere (răbdarea a făcut-o pe Tereza de Lisieux să-și transforme nerăbdarea în nevoie de sfințenie). Răbdarea se încrede în timp; nu numai în timpul comun, în care moartea are ultimul cuvânt, timpul care consumă, desparte și distruge, ci în timpul greu de eternitate pe care ni-l dăruiește Învierea. Timpul care se îndreaptă spre moarte este cel al neliniștii, cel care merge spre Înviere, timpul speranței. Astfel, răbdarea este atentă la maturații, uneori paradoxale, ca cea a bobului de grâu care moare ca să aducă mult rod. Ea știe, într-adevăr, că experiențele extreme pot deveni etape, rupturi de nivel quasi-initiatice, atunci când ele ne aduc la picioarele crucii celei de viață făcătoare și revarsă în noi apa vie a botezului. Când Dumnezeu pare că m-a părăsit, când privirea celuilalt mă desființează sau încremenește în moarte, când speranțele colective și personale se năruie, răbdarea nu cade. Prin aceasta ea se aseamănă cu dragostea, despre care Sfântul Pavel ne spune că "toate le iartă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă" (1 Cor. 13, 7).

Părinții au amintit adesea de "răbdarea lui Iov", Dostoievski și Berdiaev și de revolta sa. Nu este o revoltă goală, ci tot dintr-un fel de credință. Iov refuză teodiceele dulcege ale teologilor "de cameră", el știe că Cineva îl caută prin experiența însăși a răului.

"Răbdare în azur" sau răbdare în mijlocul tenebrelor, poetul (Paul Valéry) are dreptate:


"Fiecare atom de liniște
Este șansa
Unui fruct copt".

Și într-adevăr totul culminează în dragoste, care constituie sinteza tuturor "virtuților", a căror esență este Hristos. Eliberarea, prin răbdare și speranță, de "patimile" nerăbdătoare și deznădăjduite, permite agonisirea a ceea ce se cheamă apatheia, care nu este nepăsarea stoică, ci libertatea, disponibilitatea interioară de a participa la "dragostea nebună" a lui Dumnezeu pentru făpturile Sale. Simeon Noul Teolog spunea despre omul care se sfintește că devine "un sărac plin de iubire frățească" (cf. Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, Sf. Simeon Noul Teolog, cap.1: "Un sărac plin de iubire frățească", Editura Chevetogne, 1980, p.13-25.). Sărac, pentru că se leapădă de funcțiile lui, de importanța lui socială (sau ecleziastică), de nevrozele și obsesiile sale, pentru că se deschide în același timp lui Dumnezeu și aproapelui, fără să despartă rugăciunea de slujirea fratelui. El va putea atunci să deosebească chipul celuilalt în spatele atâtor măști ale urâțeniei și ale păcatelor, asa cum face și Iisus în evanghelii. Și-i poate împăca pe cei ce se urăsc și ar vrea să distrugă lumea.

Scena judecății, în capitolul 25 de la Matei, arată că exercițiul iubirii active – să hrănești, să primești, să îmbraci, să îngrijești, să eliberezi – nu are nevoie să-L servească direct pe Dumnezeu, căci omul este pentru om o taină a lui Hristos, "omul-maxim" ( Nicolas de Cuse, Predici, 49, De pace fidei, 444; De cribatione, Alchorani, 507.). O taină ascunsă, dar reală.

Avva Antonie mai spune: "viata și moartea sufletului nostru depind de aproapele nostru". Într-adevăr, dacă Îl câștigăm pe fratele nostru, îl câștigăm pe Dumnezeu. Dar dacă-l smintim pe fratele nostru, păcătuim împotriva lui Hristos (Pateric, Antonie 11).

Și Sfântul Isaac Sirul: "Frate, iată cum te îndemn: fie ca balanța milei tale să se încline până când îți vei simți inima cuprinsă de toată mila lui Dumnezeu pentru lume" (Tratate ascetice, 34).

Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin!

Ultima cerere denunță, dă pe față una dintre formele cele mai îngrozitoare ale păcatului, în plan personal ca și în plan colectiv: să te justifici încriminând, să te autodivinizezi osândind, să urăști, să disprețuiești, să desființezi cu constiința curată a dreptului.

"A-ți vedea greșelile” înseamnă să te supui primului îndemn evanghelic: "Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor". Când lumina se apropie, ea alungă întunericul din noi. Omul care se descoperă astfel și ale cărui minte și inimă - care se identifică în Biblie - se cercetează pe sine, își înțelege dimensiunea propriei rătăciri, a pierzării în care îi duce și pe alții, sau a neantului care îl pândește și îl stăpânește deja, a prăpastiei peste care a aruncat doar câteva scânduri fragile, și acelea rupte. Aceasta este "aducerea aminte de moarte", despre care vorbesc asceții: demascarea acestei neliniști fundamentale pe care ne-o înăbușim, dar care se exprimă în ura față de aproapele, în nevoia nebună de a-l judeca, de a-l osândi. Dar dacă cugetarea la moarte este însoțită nu de batjocură, ci de credință, ea va da la iveală, neclintit între noi și neant, pe Hristos biruitorul iadului. În El, orice dezbinare e depășită: păcatul, moartea. Nu mai sunt judecat, ci mântuit, de aceea nu sunt nici eu chemat să judec, ci să salvez.

"A-ți vedea păcatele" nu înseamnă să stai să socotești orice călcare de poruncă, ci să te simți sufocat, înecat, pierdut și zbătându-te zadarnic în această pierzanie, să înțelegi că ai trădat iubirea și să te dispretuiești pe tine însuți. Înseamnă să te cufunzi în apele morții, spre a le transforma în ape ale botezului. Să mori, dar de acum în Hristos, pentru a renaște în suflarea Sa și pentru a te regăsi în casa Tatălui. "Mai mare lucru este să-și vadă cineva păcatele decât să învieze din morti", spune o vorbă veche. Căci a-ți vedea păcatele înseamnă să treci prin cea mai cruntă moarte, în timp ce, după renașterea prin botez, viata sporește în tine fără să-ți dai seama, pentru că ai devenit un "făcător de pace"; măcar că trebuie "să-ți verși sângele inimii", spunea starețul Siluan de la Muntele Athos, pentru a zdruncina negații, pentru a topi împietrirea unor inimi și pentru a putea cere de la Dumnezeu mântuirea tuturor.

Cel care-și vede păcatele și nu-l judecă pe fratele său va putea într-adevăr să-l iubească. Sunt destul de scârbit de mine însumi pentru a mai putea fi de altcineva. Știu că omul, după chipul lui Dumnezeu, este Taină și Iubire, dar mai știu că această iubire se poate schimba în ură. Respect Taina și nu aștept nimic în schimb. Trimite-mi Tu, Doamne, iubirea, căci ea este rodul harului Tău.

Să binecuvântăm, deci, să încercăm să devenim nu ființe de posesiune – care stăpânesc și sunt stăpânite –, ci ființe de binefacere. Reciprocitate fără margini a binecuvântării: să-L binecuvântăm pe Dumnezeu care ne binecuvintează, să binecuvântăm tot ceea ce există, în lumina Sa, fără să uităm că binecuvântarea, pentru a nu se transforma în "grăire în deșert" trebuie să devină "binefacere". Da, să punem în practică binecuvântarea primită, să ne supunem la tot ce este viață, pentru a o împlini și pentru ca ea să devină binecuvântare.

Rugăciunea Sfântului Efrem sugerează exact ce este de fapt asceza: post, dar nu numai de hrană a trupului, ci și de toropeală a sufletului, pentru ca să nu mai trăim numai cu pâine (imagini, sunete, provocări), ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). Să postim de patimi, de dorința de a stăpâni și de a osândi, pentru a atinge adevărata libertate de care vorbea Sfântul Ioan Scărarul: Fii ca și un împărat întru lumina ta, stai ridicat întru smerenie, poruncind râsului din tine: Du-te, și se duce (Matei 8, 9), lacrimilor dulci: Vino, și vin, iar trupului care nu mai este tiran, ci slugă: Fă aceasta, și face" (Scara 7, 3).

Read More

Novena la Padre Pio din Pietrelcina

Prima zi Sfinte Padre Pio din Pietrelcina, tu care ai purtat în trupul tău semnele Patimirilor Domnului Nostru Isus Cristos, tu care ai purtat crucea pentru noi toti, suportând suferinţele fizice şi morale ce-ţi biciuiau sufletul şi trupul într-un martiriu continuu, mijloceşte la Dumenzeu ca fiecare dintre noi să ştie să accepte crucile mari sau mărunte ale vieţii, transformând fiecare suferinţă în legământ sigur care să ne lege de Viaţa cea Veşnică.
“E bine să vă familiarizaţi cu suferinţele pe care Isus vi le trimite în milostivirea sa. Isus nu poate răbda să vă vadă în suferinţă, va veni să vă consoleze şi să vă aline copleşind sufletul vostru cu un curaj nou.” Padre Pio
Rugăciune de încheiere

Read More

Novena Îndurării Divine

Devoţiunea constituie ocazia practică de îndeplinire a mesajului Îndurării Divine, pe care sora Faustina l-a transmis lumii. În această devotiune sunt cuprinse cererile pe care ni le-a adresat Isus: să cunoaştem Îndurarea Divină, să avem încredere în ea, să primim harul ei si să-l venerăm, să vorbim despre Îndurarea Divină să dăm de pomană aproapelui, să implorăm Îndurarea Divină pentru lume, pentru noi si pentru alţii. Devoţiunea constă în:
a) a multumi Îndurării Divine, în fata imaginii lui Isus Îndurător (reprodusă pe copertă);
b) a recita rozarul şi novena Îndurării Divine din Vinerea Mare până la Sărbătoarea Îndurării Divine;
c) a adora Îndurarea Divină cu ocazia sărbătorii care are loc în prima duminică după Paşti, denumită Duminica Albă (Duminica Tomei).

Read More

O săptămână de rugăciuni în cinstea Sf. Rita

Ziua I – a
Strălucită Sf. Rita, mă bucur împreună cu tine că Dumnezeu te-a ales ca să facă din tine una dintre cele mai mari sfinte ale Sale.
Pentru aceasta alegere, obţine-mi harul să mă silesc şi eu să corespund planului pe care Dumnezeu îl are cu mine şi, prin fapte bune, să-mi asigur mântuirea veşnică. Sf. Rita, dobândeşte-mi harul… (spune harul dorit de la Dumnezeu prin mijlocirea Sf. Rita).
Tatăl nostru… Bucură-te, Marie… Slavă Tatălui…

Read More

Rugaciune catre Sfanta Rita

Sfanta Rita, te iau ca model si ocrotitoare a mea. Iti incredintez lucrarea sfintirii mele si ma sprijin pe vredniciile tale la Dumnezeu, ca sa o duc la indeplinire in modul cel mai desavarsit.
Harul pe care-l vei cere de la Dumnezeu impreuna cu mine si pentru mine sa ma faca tot mai asemenea cu tine in practicarea virtutii si in iubirea pentru Isus Rastignit.
Dobandeste-mi iubire fata de Dumnezeu si fata de aproapele, precum si fata de virtutile pe care le-ai practicat tu in mod deosebit: umilinta, ascultarea, curatia, rabdarea, evlavia si resemnarea la vointa lui Dumnezeu.
Te rog, de asemenea, sa-mi mijlocesti ajutorul lui Dumnezeu si in cele materiale, in masura in care ele imi sunt folositoare si necesare pentru atingerea scopului meu final.
Ma las cu totul in grija Domnului si nadajduiesc de la bunatatea si indurarea lui ca voi merge sa ma bucur impreuna cu tine in fericirea vesnica. Amin.

Read More

Remedii din ceapa

Salata Este forma ideala de consum pentru o persoana care vrea sa obtina rezultate terapeutice de durata. O ceapa mare (minim 80 de grame) se curata de coaja, se spala si se toaca marunt. Apoi se freaca putin cu un varf de cutit de sare, se adauga suc de lamaie si patrunjel tocat marunt dupa gust. Se consuma la o masa, doza fiind suficienta pentru o zi.
Sucul proaspat
se obtine prin maii multe metode simple:
* Dupa ce a fost bine zdrobita ceapa cu ajutorul unei masini de tocat carne rezulta un suc albicios care se filtreaza prin tifon sau o sita de matase, foarte fina.
* cu o razatoare fina, prin care se da ceapa si apoi se stoarce prin tifon

Read More

Ceapa si efectele ei

Doar ceapa mai poate egala…usturoiul!!! Secretele vindecarii sau tinerii bolilor la distanta cu ajutorul cepei precum si…pericolul de moarte pe care il reprezinta ceapa „statuta”, iata ce v-am promis azi si ne tinem de cuvant. Luati de scris si notati, merita!!!
Un studiu realizat de cercetatorii italieni asupra populatiilor din sudul Europei arata ca mancatul cepei reduce mult riscul de aparitie a mai multor forme de cancer: bucal, esofagian, colo-rectal, laringian, de san, ovarian, de prostata, renal. La fel ca usturoiul, ceapa prezinta capacitatea de a acumula seleniu din sol, o substanta protectoare impotriva aparitiei cancerului. Consumul de ceapa (cel putin o jumatate de ceapa cruda pe zi) a fost asociat, intr-un alt studiu francez, cu o reducere de cel putin 50% a riscului de aparitie a cancerului de stomac, dar si cu o reducere semnificativa a incidentei cancerului de san.

Read More

Drojdia de bere si efectele ei terapeutice

Babilonienii aveau o zeita a berii
Drojdia de bere este cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Babilonienii, egiptenii si celtii o foloseau pentru prepararea bauturilor alcoolizate, dar cunosteau in acelasi timp actiunile benefice ale acesteia asupra tenului si a pielii in general. Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeita a berii si a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscuta prin puterile ei.
Afectiuni tratate in Antichitate si Evul Mediu
Ceva mai tirziu, Pliniu, marele naturalist roman, povesteste ca Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, in jurul anului 370, actiunea diuretica a drojdiei de bere, pe care o recomanda ca remediu.

Read More

Leacuri din batrani

- Remedii cu miere pentru răceală, tuse şi dureri de gât:

Pentru răceală şi tuse ştim cu toţi că, de ani de zile, se recomanda  mierea. Iată câteva remedii de plante la care este bine să adaugaţi miere:

- pentru a face un sirop natural pentru tuse, fierbeţi o lămâie pentru 10 minute. Strecuraţi sucul şi apoi adaugaţi două linguri de glicerina şi două de miere.

- Daca apare şi o inflamaţie a gâtului puneţi două linguri de rozmarin uscat peste care turnaţi jumatate de litru de apa clocotită şi le lăsaţi să infuzeze 10 minute. Strecuraţi lichidul şi adăugaţi lămâie şi miere.

Read More

Papadia

Papadia sau Taraxacum officinale este una dintre cele mai puternice plante cunoscute, care se gaseste in peste 100 de specii. Ea are numeroase utilizari de la medicina la jocul copiilor, desi acum numeroase persoane depun eforturi importante in fiecare an pentru a le inlatura din gradinile lor. Clasificata de multi ca fiind o buruiana, ca si multe alte lucruri bune in viata, ea este aruncata. Intrebati totusi un doctor inainte de a o utiliza.
O gasim peste tot, de primavara devreme pina toamna tirziu

Read More

tratament impotriva caderii parului

Formati o pasta din 2 linguri de masline, un galbenus de ou, picaturi de lamaie. Aplicati aceasta pasta pe par. Se acopera si se lasa 45 de minute, dupa care se samponeaza.
Masati parul si scalpul cu o pasta formata din galbenus de ou si miere si lasati in par circa jumatate de ora, dupa care samponati.

Formati o pasta din lapte de nuca de cocos si gel de aloe vera. Aplicati pasta pe par si tineti parul acoperit timp de o jumatate de ora. Apoi clatiti cu apa calduta. Acest tratament ar trebui repetat de 3 ori pe saptamana.

Read More

Rugaciune catre Sfanta Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne ! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

Read More

RUGACIUNE SFANTULUI MARE MUCENIC MINA

O, Preasfinte si intru tot laudate, Mare Mucenice Mina, si de minuni facatorule; primeste aceasta rugaciune de la mine nevrednicul robul tau, caci catre tine, ca la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat , scap eu ticalosul si catre sfant chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinti ma rog tie: Vezi, Sfinte, paguba mea , vezi saracia si ticalosia mea; vezi bubele si ranile trupului si sufletului meu. De aceea ma rog tie, Fericite si Sfinte Mina, grabeste-te de ma ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni si ma sprijineste pe mine robul tau. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea pe mine ticalosul si scarbitul, ca stiu, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit munci grele si chinuri infricosatoare de la cei fara de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu. Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui?
Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine, ticalosul si scarbitul, ca sa alerg la ajutorul tau. Am auzit de negutatorul acela din pamantul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugaciuni, nu numai ca ai vadit pe ucigasul sau si l-ai scos din paguba lui dandu-i indarat punga cu galbeni; dar, o! minune, ca si din mort si taiat in bucati, tu l-ai vindecat si l-ai facut sanatos. Minunile tale, Sfinte, m-au facut pe mine a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si minuna. Incredintat sunt ca tot cel ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si eu cred ca tu acelasi esti ,Sfinte, ca atunci si astazi,ca oricine a alergat la tine nu s-a intors neajutat. Pentru aceasta si eu acum, fiind scarbit si in paguba, alerg catre tine cu credinta si cu lacrimi, ingenunchind, si ma rog tie, Sfinte si Mare Mucenice Mina, ca sa te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine pagubasul si scarbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Catre Acela roaga-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Read More

Această rugăciune ne ajută în lupta cu duhurile rele, ne feresc de vrăji şi de necazuri.

Nu mă strivi pe mine păcătosul, Mântuitorule, ca pe smochinul neroditor, ci adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei dărueşte-mi rod pe mulţi ani înainte ca să Ţi-L pot închina Ţie, Multmilostive. Doamne Multmilosârde!

Tu, oarecând, prin gura slujitorului lui Moise, Iosua, fiul lui Navi, ai oprit pentru o întreagă zi mişcarea soarelui şi a lunii, atâta timp cât poporul israelitean se răzbuna pe duşmanii săi. (Iosua, cap. 10)

Prin rugăciunea prorocului Elisei ai lovit pe sirieni oprindu-i, ca apoi din nou să-i ridici.

Tu, Carele ai vestit prorocului Isaia: "Iată voi întoarce umbra cu zece linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz." Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii, pe care el le străbătuse". (Isaia 38-8)

Tu, oarecând, prin gura prorocului Iezechiel ai închis adâncul, ai oprit râurile şi ai secat apele. (Iezechiel 31-15)

Şi Tu, oarecând prin postul şi rugăciunea prorocului Tău Daniel ai astupat gurile leilor. (Evr. 11-33)

Aşa, Doamne, şi astăzi reţine, până la timpul potrivit, pe cei care mă înconjoară pe mine şi uneltesc gânduri de strămutare, de înlăturare şi de izgonire a mea.

Aşa, Doamne, şi acum nimiceşte dorinţele şi cerinţele rele, astupă gura şi inima tuturor celor ce mă judecă, mă defăima, mă înjosesc, mă urăsc şi uneltesc răul împotriva mea.

Aşa, Doamne, şi astăzi pune orbire duhovnicească asupra duşmanilor mei şi asupra tuturor celor ce se ridică împotriva mea.

Oare nu Tu, Doamne, ai vestit apostolului Pavel: Nu te teme ci vorbeşte şi nu tăcea. Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău". (Fapte 18-9)

Îmblânzeşte inimile tuturor celor ce se împotrivesc bunăstării şi slavei Bisericii lui Hristos. De aceea să nu tacă buzele mele de a-i descoperi pe cei nelegiuiţi şi de a-i preaslăvi pe cei drepţi şi toate lucrurile Tale minunate. Şi să se împlinească toate bunele noastre începuturi şi dorinţe.

Către voi, drepţilor şi rugători ai Lui Dumnezeu şi ai noştri mijlocitori îndrăzneţi, care oarecând prin puterea rugăciunilor voastre aţi oprit venirea altor neamuri şi apropierea celor ce ne urăsc, care aţi risipit relele uneltiri ale oamenilor, care aţi închis gurile leilor, către voi îmi îndrept rugăciunea şi cererea mea.

Şi tu, preacuvioase şi mare Elie Egipteanul, care oarecând ai îngrădit cu semnul crucii sălaşul ucenicului tău, poruncindu-i să se înarmeze cu numele Domnului şi să nu se mai înfricoşeze de ispitirile diavoleşti, îngrădeşte casa mea cu rugăciunile tale şi o păzeşte pe ea de aprinderea focului, de năvălirea tâlharilor, de tot răul şi înfricoşarea.

Şi tu preacuvioase părinte Poplie Sirianul, care prin rugăciune neîncetată către Dumnezeu ai ţinut demonul nemişcat zece zile, zi şi noapte. Reţine în afara casei mele toate puterile potrivnice şi pe toţi cei ce hulesc numele Lui Dumnezeu şi mă urăsc pe mine.

Şi tu, preacuvioasă fecioară Piama, care cu puterea rugăciunilor tale ai oprit înaintarea celor ce se duceau să-i omoare pe sătenii tai, acum opreşte toate uneltirile vrăjmaşilor mei care vor să mă gonească din acest loc şi să mă nimicească, nu le îngădui să se apropie de casa mea, opreşte-i pe ei cu puterea rugăciunilor tale: "Doamne, Judecătorul lumii, Cel ce iubeşti adevărul şi urăşti minciuna, fie ca atunci când va ajunge la Tine rugăciunea mea, Tu, cu puterea cea Sfântă, să-i opreşti în loc pe duşmanii mei".

Şi tu, fericite Lavrentie din Kaluga, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ca cel ce ai îndrăzneală înaintea Domnului. Mijloceşte pentru cei ce suferă de ispitirile diavolului, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă îngrădească de uneltirile satanice.

Şi tu, preacuvioase Vasile Pecerschi, fă rugăciuni de reţinere a celor ce se năpustesc asupra mea şi goneşte de la mine uneltirile diavoleşti.

Şi voi, toţi sfinţii pământului şi ai ţării noastre, cu puterea rugăciunilor voastre, risipiţi toate înşelările drăceşti, toate izvodirile şi uneltirile diavoleşti ce se fac spre a mă necăji şi a mă pierde pe mine şi întreaga mea avuţie.

Şi tu, mare şi groaznice păzitor, Arhistrategule Mihaile, taie cu sabia de foc toate poftele vrăjmaşului neamului omenesc şi ale slugilor lui care vor să mă piardă pe mine. Stai neclintit la straja casei mele, a tuturor celor ce vieţuiesc în ea şi a averii mele.

Şi Tu, Stăpână, care nu întâmplător Te numeşti "Zid Nesurpat" fii, pentru toţi cei care mă duşmănesc şi cugetă să-mi facă rău, o piedică şi un zid nesurpat care să mă îngrădească pe mine de tot răul şi împrejurările grele. Amin.

Read More

Talismanul (cea mai puternica rugaciune)

Doamne Atotputernic care ai suferit pentru toate pacatele mele, vino intru ajutor.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, revarsa asupra mea tot binele.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, departeaza de la mine tot raul.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, fa si ajung pe calea mantuirii.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, departeaza de la mine atingerea mortii.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, pazeste-ma de orice accidente corporale si temporale.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, fii intreaga mea nadejde.
Doamne Atotputernic, fa sa ador Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, Nazariteanul crucificat si si ai grija de mine.
Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, fa ca duhul rau sa fuga de la mine in vecii vecilor.
In cinstea sangelui nepretuit al lui Iisus Cristos, in cinstea incarnarii spre viata vesnica, precum este adevarat ca Iisus Cristos este nascut in ziua Craciunului si ca a murit in ziua de Vinerea Mare. Amin.


Aceasta rugaciune a fost gasita in anul 1585, sub mormantul Mantuitorului si trimisa la Papa de la Roma de imparatul al II-lea zis Cel Bun, care tocmai pleca la razboi contra dusmanilor Frantei.
Acel care va citi aceasta rugaciune sau o va asculta pe cand o citeste cineva, sau o va purta asupra sa, n-are sa moara subit si nu se va arde si nu va cadea in mainile dusmanului. El nu va fi invins in bataie. Cand o femeie se afla in durerile facerii si i se va citi aceasta rugaciune, ea va fi repede usurata, noului nascut i se va atinge partea dreapta a capului cu aceasta rugaciune si acest copil va fi ferit de toate accidentele.
Acel care va purta asupra lui aceasta rugaciune, va fi ferit de boala, de epilepsie si daca va vedea cazut pe cineva in prada acesteia este de ajuns si atinga partea dreapta a bolnavului pentru ca acesta sa se vindece cu vioiciune.
Acel care va scrie aceasta rugaciune, fie pentru el sau pentru altul, il voi binecuvanta - zice Domnul Dumnezeu - iar acela care va ramane batandu-si joc sau dispretuind-o, va fi pedepsit.
Cand aceasta rugaciune va fi dusa intr-o casa, acea casa va fi ferita de fulgere, de bombe si de orice primejdie. Casa aceasta nu va fi invadata si nici distrusa de dusmani, acela care va citi in fiecare zi aceasta rugaciune, va fi prevenit printr-un semn divin cu trei zile inainte de ceasul lui de moarte.


TALISMAN
Aceasta rugaciune trebuie citita in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Eu, Dumnezeu, trimit pe pamant aceasta rugaciune atotputernic de rezistenta in fata dusmanilor si are o putere asa de mare si influienta pentru cei care o poarta si pentru cei care o aud citind, fiind valabila puterea ei 20 de zile.
Nu ti se poate intampla nimic rau, esti ferit de incendiu, de inec, de vrajitorie. Cand o femeie nu poate naste, i se va pune aceasta scrisoare pe cap, facand de trei ori rugaciunea Sfintei Treimi, de trei ori Tatal Nostru si va putea sa nasca.
Acel cineva care va purta aceasta rugaciune asupra sa in permanenta, va invinge asupra dusmanilor sai. El incepe cu Sfanta Cruce a lui Iisus Cristos, se va pune inaintea mea si sub mine in toate cele din zi sau din noapte.
Crucea lui IIsus Cristos sa ma apere impotriva dusmanilor, rautatilor, tine-ma Iisus Cristos prin puterea ta, prin varsarea sangelui tau divin, pentru mantuirea noastra, a tuturor celor care cred in el.
Fereste-ma de dusmanii vizibili si invizibili care vor nimicirea mea.
Acest lucru nu se va intampla, ca acest Talisman a fost scris de Iisus Cristos si Sfanta Maria si puterea lui este mare.
Acel care aude aceasta rugaciune sau i se va da spre citire sau copiere, sa fie scris cu litere de aur in vecii vecilor. Amin.
Iisus Cristos fiul lui Dumnezeu si Sfanta Treime, poruncesc ca pururea puterea acestui Talisman sa aiba numai acel care respecta zilele de lucru ca si cele de sarbatoare. Castigul vostru sa nu-l cautati in zilele de sarbatoare, pentru aceasta s-au dat 6 zile lucratoare, a saptea zi va fi Duminica si va fi ziua de repaus si de rugaciune, pentru ca sa se stie ca eu, Dumnezeu, sunt nascut din Fecioara Maria intr-o noapte sfanta, iar eu am scris cu mana mea proprie aceasta rugaciune sfanta iar pentru cei rai care nu respecta cele 10 porunci vor fi blestemati cu ciuma, foamete, razboi, iar pentru cei mai rai voi face in asa fel sa existe intotdeauna un stapan, adica unul peste celalalt si va fi pedepsit cu tunete si fulgere.
Poruncesc totodata sa se mearga la biserica in mod regulat si sa-si recunoasca greselile. Inainte de spovedanie nu se va blestema, injura sau nu se va jura neadevarat.
Sa nu va fie rusine de saracie si sa nu ascundeti fata de semenii vostri.
Cel ce are pacate ca nisipul marii si ca stelele pe cer, sa fie iertat de ele, avand acest Talisman asupra lui, iar cel ce nu crede in el sa fie blestemat in vecii vecilor. Amin.
Afara de aceasta poruncesc sa se creada si sa se tina in Talismanul acesta al lui Iisus Cristos care s-a nascut din Fecioara Maria, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Eu Iisus Cristos, port prin ranile mele puterea de rezistenta in fata durerii si desertaciunilor lumesti, sa stea linistit, asa cum am stat si eu Iisus Cristos in Iordan pentru reculegere, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Cine va purta aceasta binecuvantare asupra sa si impotriva dusmanilor sai nu va afurisii cu sufletul incarcat, sau va suferii de nenorociri, catastrofe etc.
Nu va avea frica sau teama de nimic, nici in fata glontului unui criminal dement sau de rand, va putea invinge in fata unui furt premeditat sau complot dinainte, va putea scapa de orice imprejurare rea.
In cazul unui atac direct cu pistoale sau ploaie de gloante ele nu vor actiona si nu vor putea avea putere sa nimiceasca pe nimeni din cei care au acest Talisman sau care l-au auzit citindu-se timp de 20 de zile, conform poruncii lui Elias.
In al doilea rand vor putea sta nemiscate toate armele vizibile si invizibile, prin Botezul lui Iisus Cristos, care s-a scaldat in fluviul Iordanului.
In al treilea rand vor sta nemiscate toate armele vizibile si invizibile, prin nevinovatia Sfintei Fecioare Maria.
In al patrulea rand vor sta nemiscate toate armele vizibile si invizibile, prin porunca Sfantului Duh.
In al cincelea rand vor sta nemiscate toate armele vizibile si invizibile, prin firea lui Iisus Cristos, care m-a creat pe mine.
In al saselea rand vor sta nemiscate toate armele vizibile si invizibile, prin Sfintii Martiri.
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Dumnezeu cu toti cei ce vor purta acest Talisman, va fi binecuvantat tot pe veci. Amin.
Iar cei ce nu cred in acest Talisman sau pun la indoiala valabilitatea si adevarata lui credinta, vor putea lega acest talisman de gatul unui caine si se va incerca a trage cu un pistol sau revorver si atunci se vor convinge personal ca nu poate actiona nici un fel de arma sau de ucidere a cainelui.
Cel ce poarta acest Talisman va fi scutit de rele, accidente, vrajitorie, lucruri ilegale sau nedreptati cu judecati etc. Nu va putea fi doborat de nici un fel, nici de gloan]e, nici cu altceva care ar putea sa-l raneasca.
Jur pentru adevarul acestor spuse, prin Fiul Sfantului Gabriel, al Sfintei Treimi si al Sfantului Mihail.
Binecuvantarea unui soldat odata cu rasaritul soarelui.
Eu ma scol cu Dumnezeu si cu puterea data de el. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Apara-ma Doamne in fata gloantelor chiar fiind ele din argint sau din aur.
Intr-o zi soldatul nostru a trebuit si fie judecat pentru o greseala de omor prin imprudenta. Judecatorul nu avea putere sa judece si a pus intrebarea soldatului, carui fapt se datoreste ca el este asa de linistit in fata judecatorului cand insusi a comis o fapta care trebuie pedepsita conform legilor. Acesta i-a raspuns: “Port un Talisman asupra mea si nu ma despart de el niciodata si pe front si in viata civila”.
Judecatorul dandu-si seama de puterea acestui Talisman i-a daruit soldatului libertatea si l-a achitat.
Atunci cand te judeci si te prezinti in fata judecatorului, trebuie sa ai acest Talisman asupra ta, si sa il ti la dreapta ta.
Femeile care vor sa fie iubite de tovarasul lor de viata, sau doresc sa aiba o implinire a unei dorinti, vor purta deasemenea acest Talisman asupra lor in momentul cerut cu pricina.
In caz de furtuna, uragan, ciclon, impotriva traznetelor se va pune acest Talisman la streasina casei in care locuiesti.
Prin sangele varsat de Iisus Cristos, apara-ma impotriva dusmanilor vizibili si invizibili, Iisuse Cristoase, ia-ma pe mine in apararea ta si pazeste-ma impotriva vrajmasilor vizibili si invizibili, impotriva supararilor, grijilor, blestemelor si farmecelor.
Tine in loc orice rau impotriva mea ______________, fa ca dusmanii mei sa-ti ascunda armele, sa stea pe loc pentru mine ____________.
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Binecuvanteaza-ma Dumnezeule ca atunci cand ai fost botezat in raul Iordan si trece peste mine ____________ binecuvantarea suprema.
Binecuvantarea lui Iacob asupra mea ______________, a Sfantului Gabriel care a fost de fata cand s-a nascut Fecioara Maria, sa treaca asupra mea ______________.
Iosif si Maria care au trecut prin Egipt, trece binecuvantarea lor asupra mea ___________________.
Dumnezeule care m-ai creat pe mine ______________ ajuta (se spune dorinta) in numele Tatalui, Iisuse Cristoase, care ai murit pentru mine ______________, pentru binele omenirii, las prin limba de moarte - vor amuti dusmanii si vor incremenii precum incremeneste o mana moarta.
In numele Tatalui, Tatal Nostru, acest Talisman sa fie pentru mine calauza vietii si reusita tuturor dorintelor mele. Amin.

Read More

Rugăciune pentru vindecarea unei relaţii de iubire existente

Doamne Dumnezeule,

Te rog pe Tine şi pe îngerii Tăi să mă ajutaţi să-mi vindec iubirea. Doresc să mă eliberez de orice neiertare faţă de mine şi faţă de persoana iubită şi-i rog pe îngeri să mă cureţe de orice mânie sau resentiment chiar acum. Vă rog să-l ajutaţi pe iubitul/a meu/a şi pe mine să ne vedem unul pe altul cu ochii iubirii. Vă rog să faceţi astfel încât toate efectele greşelilor noastre trecute, prezente şi viitoare să fie anulate. Vă rog să faceţi astfel încât să putem avea armonie, farmec, prietenie, respect, onestitate şi să fim marea iubire unul pentru celălalt. Vă rog să ne reînnoiţi dragostea. Multumesc.

Read More

Rugaciunea femeii inselate de barbatul ei

PRIMA RUGĂCIUNE (spusă în ziua Sfintei Marii din luna august) :

"Prea Sfântă Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie, femeia înşelată de bărbat, să-l cuceresc din nou cu farmecele trupului şi sufletului meu ! Opreşte-l, Sfântă Mamă a noastră, a tuturor, să mai calce pragul unor femei ticăloase, care vor să mi-l ia ! Acum şi pururea, şi în toată viaţa mea, AMIN."

A DOUA RUGĂCIUNE (spusă de ziua Sfintei Marii, în luna septembrie) :

"Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Mamă a noastră, a tuturor femeilor necăjite sau fericite, ajută-mă să-mi recuceresc bărbatul, să fim soţi buni şi iubitori toată viaţa ! Dă-mi mintea şi curajul să-l despart de femeia care nu-i dă pace să-şi vadă de familia lui ! Acum şi pururea, cât va ţine viaţa noastră, AMIN."

A TREIA RUGĂCIUNE (spusă în prima zi de Crăciun, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :

"Prea Sfinte Isuse Hristoase, Domnul nostru, al tuturor, dă-i putere bărbatului meu să se despartă de necredincioasa care îl vrea şi ajută-l să se reîntoarcă la mine, soţia lui ! Cu umilinţă mă rog la Tine, Domnul şi Stăpânul vieţilor noastre, AMIN."

A PATRA RUGĂCIUNE (spusă în prima zi de Paşte, în biserică, la loc ferit de privirile credincioşilor curioşi) :

"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Sfinte Isuse Hristoase, dă-ne sănătate şi fericire, mie, soţului şi copiilor noştri ! Ajută-ne să ne păstrăm familia unită şi fericită ! Aşa să ne ajute Dumnezeu Atotputernic, AMIN."

Read More

Cele mai bune alimente pentru sanatatea ta

Merele: sint cea mai buna sursa de fibra. Ajuta la scaderea presiunii si organismul isi atrage mai bine fierul din alte alimente. In plus, previne aparitia racelilor si favorizeaza digestia.


Caise: ajuta la vindecarea ranilor si sint foarte bune pentru persoanele care sufera de anemie. Sint eficiente daca sint consumate crude, dar si caisele uscate sint sanatoase.


Orz: este o sursa bogata in fibra si inhiba enzima ce favorizeaza producerea colesterolului. Este si o sursa bogata in proteine si vitamina B.

Read More