Epistolia

Dintre multele lucruri pe care le aratã Scriptura inspiratã de Dumnezeu si pe
care trebuie sã le realizeze cei care s-au hotãrât sã fie bineplãcuþi lui
Dumnezeu, am socotit necesar sã menþionez acum, într-o scurtã enumerare, numai
pe acelea pe care în prezent le discutaþi între voi, asa cum am învãþat din
Sfânta Scripturã, expunând pentru fiecare dovada care este usor de înteles
pentru cei care se îndeletnicesc cu lectura (Sfintei Scripturi), care vor fi în
mãsurã s-o facã înþeleasã si altora.

Creºtinul trebuie sã se socoteascã pãrtaº (vrednic) chemãrii cereºti ºi sã se
poarte în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos.
Creºtinul nu trebuie sã fie uºuratic ºi sã nu se lase îndepãrtat de cineva de la
amintirea lui Dumnezeu ºi de la voile ºi judecãþile Lui.
Creºtinul trebuie sã devinã în toate mai presus de judecãþile dupã lege, nici sã
nu jure, nici sã nu mintã.
Nu trebuie sã defãimeze, nici sã nu batjocoreascã, nici sã nu se certe, sã nu se
rãzbune singur, sã nu rãsplãteascã rãul cu rãu, nici sã nu se mânie.
Trebuie sã fie îndelung-rãbdãtor, ºi sã mustre la timp potrivit pe cel ce se
rãzbunã, nu însã din patima rãzbunãrii, ci din dorinþa îndreptãrii fratelui,
dupã porunca Domnului.
Nu trebuie sã spunã ceva împotriva fratelui care nu este de faþã, cu scopul de
a-l cleveti, ceea ce este calomnie, chiar dacã ar fi adevãrate cele spuse.
Trebuie sã dispreþuiascã pe cel care calomniazã pe fratele. Nu trebuie sã spunã
vorbe de ruºine.
Nu trebuie sã râdã ºi nici sã nu tolereze pe cei care râd. Nu trebuie sã
vorbeascã cuvinte rele, spunând ceva care nici la folosul celor care ascultã nu
duce, nici la familiaritatea necesarã ºi îngãduitã cu Dumnezeu nu contribuie.
Aºa încât ºi cei care lucreazã sã se îngrijeascã, atât cât este posibil, sã
lucreze cu liniºte ºi sã se adreseze cu cuvinte cuviincioase celor care sînt
încredinþaþi sã rânduiascã cuvântul cu discernãmânt spre zidirea credinþei, ca
sã nu întristeze Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu.
Nu se cuvine ca vreunul care vine de la alþii sã îndrãzneascã sã se apropie sau
sã vorbeascã cuiva dintre fraþi, înainte ca aceia care au primit sarcina
supravegherii în toate sã fie cercetaþi cum place lui Dumnezeu spre folosul
comun.
Nu trebuie sã fie robit de vin, nici sã nu fie stãpânit de patima pentru mâncare
de carne, nici, în general, sã nu devinã lacom pentru orice mâncare sau bãuturã,
pentru cã cine se luptã, se înfrâneazã de la toate.
Din câte se dau fiecãruia spre folosire, nu trebuie sã aibã nimic ca al sãu
propriu sau sã înmagazineze, ci fiind atent cu grijã pentru toate, ca ºi cum
aparþin lui Dumnezeu, sã nu dispreþuiascã nimic din câte întâmplãtor sînt
aruncate sau puse deoparte. Nimeni sã nu socoteascã ceva ca al sãu
(proprietate), ci ca fiindu-i încredinþat de Dumnezeu spre slujirea fraþilor
care formeazã o inimã ºi o simþire, astfel ºi sã gândeascã ºi sã facã toate, ºi
fiecare (sã rãmânã) în rândul cetei sale.
II
Nu trebuie sã cârteascã, nici de strâmtorare din lipsa celor necesare, nici de
obosealã din muncã, pentru cã in orice împrejurare, judecata o au cei cãrora li
s-a încredinþat puterea (autoritatea) corespunzãtoare.
Nu trebuie sã facã strigare sau altã manifestare sau miºcare, în care se
manifestã mânie sau îndepãrtare de încredinþarea cã Dumnezeu este de faþã.
Glasul sã fie potrivit dupã împrejurare.
Nu trebuie sã rãspundã cuiva sau sã facã ceva cu obrãznicie ºi dispreþ, ci sã
dovedeascã în toate ºi faþã de toþi îngãduinþã ºi cinste.
Nu trebuie sã facã semne din ochi cu viclenie sau sã foloseascã altã formã sau
miºcare a unui membru (a corpului), care întristeazã pe frate sau dovedeºte
dispreþ.
Nu trebuie sã se împodobeascã în îmbrãcãminte sau încãlþãminte, ceea ce
dovedeºte deºertãciune (mândrie).
Trebuie sã foloseascã lucruri simple pentru nevoile corpului. Nu trebuie sã
cheltuiascã nimic mai mult decât cele necesare sau pentru lux, ceea ce este abuz
(necumpãtare).
Nu trebuie sã caute cinstiri ºi sã urmãreascã întâietate. Trebuie ca fiecare sã
socoteascã pe toþi ceilalþi mai de cinste decât pe sine. Nu trebuie sã fie
rãzvrãtit (nesupus).
Cel care poate sã lucreze, dacã nu lucreazã, nu trebuie sã mãnânce, ci chiar ºi
cel care se îndeletniceºte cu ceva dintre faptele spre mãrirea lui Hristos,
trebuie sã se forþeze pe sine pentru împlinirea lucrului dupã putere.
Fiecare trebuie sã facã toate prin examinarea proiestoºilor cu cuvântul ºi
învãþãtura, chiar ºi mâncarea ºi bãutura, aºa încât ºi acestea sã se facã spre
slava lui Dumnezeu.
Nimeni nu trebuie sã treacã de la o lucrare la alta fãrã examinarea celor care
au puterea (autoritatea) sã rânduiascã asemenea lucruri, în afarã de cazul când
pe cineva, pe neaºteptate, l-ar chema o nevoie urgentã în ajutorul celui lipsit
de puteri.
Trebuie ca fiecare sã rãmânã la ceea ce a fost rânduit ºi sã nu treacã din
proprie iniþiativã la lucrãri strãine, afarã de cazul când cei care au
rãspunderea pentru asemenea (situaþii) ar socoti cã cineva are nevoie de ajutor.
Nimeni nu trebuie sã se gãseascã în alt atelier decât cel al sãu. Nu trebuie sã
facã ceva faþã de cineva din duh de contrazicere sau ceartã.
III
Nu trebuie sã fie invidios pentru succesul altuia, nici sã nu se bucure pentru
defectele cuiva.
In dragostea lui Hristos, trebuie sã se întristeze ºi sã se mâhneascã pentru
defectele fratelui, dar sã se bucure pentru realizãrile lui.
Nu trebuie sã fie indiferent pentru cei care pãcãtuiesc sau sã stea liniºtit
pentru ei.
Cel care mustrã trebuie sã mustre cu toatã îndelunga-rãbdare, cu fricã de
Dumnezeu ºi cu scopul sã întoarcã pe cel pãcãtos.
Cel mustrat sau pedepsit trebuie sã fie primit cu bunãvoinþã, cunoscând folosul
sãu în îndreptare.
Când cineva este acuzat, nu trebuie ca altul sã contrazicã pe acuzator înaintea
aceluia sau a altor câþiva. Dar dacã vreodatã s-ar întâmpla ca acuzaþia sã aparã
cuiva nedreaptã, (acesta) de la sine sã ia cuvântul pentru cel acuzat ºi, fie
sã-l lãmureascã, fie sã se lãmureascã.
Trebuie ca fiecare, în mãsura în care îi este posibil, sã liniºteascã
(îmblânzeascã) pe cel care are vrãjmãºie împotriva lui. Nu trebuie sã se
pãstreze ranchiunã împotriva celui care a pãcãtuit ºi se cãieºte, ci sã fie
iertat din inimã.
Trebuie ca acela care spune cã se pocãieºte pentru pãcat, sã se întristeze nu
numai pentru pãcat, ci sã ºi facã roade vrednice de pocãinþã.
Cel care a fost pedepsit pentru pãcate anterioare ºi a fost gãsit vrednic de
iertare, dacã va greºi din nou, îºi pregãteºte sieºi judecata mâniei
dumnezeieºti mai rea (asprã) decât cea dinainte.
Cel care dupã prima ºi a doua mustrare persistã în greºeala lui, trebuie sã fie
arãtat proiestosului, pentru ca astfel, fiind mustrat de mai mulþi, sã se
ruºineze. Dar dacã nici astfel nu se va îndrepta, sã se taie ca smintealã a
celorlalþi ºi "sã fie privit ca un pãgân ºi ca un vameº", spre siguranþa celor
care lucreazã instruirea ascultãrii, potrivit celor spuse: "Când se prãbuºesc
cei fãrã de lege, se înfricoºeazã cei drepþi". Dar trebuie sã se ºi plângã
pentru el, ca de un mãdular tãiat din corp.
Soarele nu trebuie sã apunã peste mânia fratelui, ca nu cumva noaptea sã-i ducã
la deplinã învrãjbire ºi în ziua judecãþii sã-i copleºeascã delictul
neînlãturat.
Nu trebuie sã aºtepte prilej potrivit pentru îndreptarea lui, pentru cã nu este
sigur pentru ziua de mâine; în realitate mulþi plãnuiesc multe pentru ziua de
mâine, dar n-o mai apucã (ajung).
Nu trebuie sã abuzeze de încãrcarea peste mãsurã a pântecelui, de la care provin
închipuirile (imaginaþiile) de noapte.
Nu trebuie sã se forþeze la lucru peste mãsurã ºi sã depãºeascã limitele
moderaþiei, potrivit Apostolului, care a spus: "Ci, având hranã ºi îmbrãcãminte,
cu aceasta vom fi îndestulaþi", pentru cã abundenþa, dincolo de necesitate,
produce chipul avariþiei (lãcomiei), iar lãcomia a fost declaratã ca închinare
la idoli.
Nu trebuie sã fie avar, nici sã nu strângã lucruri nefolositoare, de care nu are
nevoie.
Cel care se alãturã lui Dumnezeu, sã îmbrãþiºeze sãrãcia pentru totdeauna ºi sã
fie strãpuns (fixat) în teama de Dumnezeu, potrivit celui care a spus:
"Strãpunge cu firea Ta trupul meu, cã de judecãþile Tale m-am temut".


Sã dea Domnul ca sã primiþi cele spuse, cu toatã înþelegerea, aºa încât sã
dovediþi roade vrednice de Duhul spre slava lui Dumnezeu, prin graþia lui
Dumnezeu ºi cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.