Oua de pasti din bucovina

Din martea Saptamânii Mari, dar mai ales în zilele de joi, vineri si sâmbata, în toate gospodariile bucovinene se vopsesc ouale rosii de Pasti.

folosirii oualor colorate în practicile de renovare a timpului primavara, când se serba, odinioara, Anul Nou, tine de mitul cosmogonic al oului primordial, pe care îl gasim si în unele legende bucovinene.

Preluate de crestinism, ouale rosii simbolizeaza sângele varsat de Fiul Domnului intru mântuirea omenirii si miracolul renasterii Sale, devenind elementul definitoriu al sarbatorii pascale.

În Bucovina, ouale de Pasti sunt numite cu un termen generic „merisoare“ si erau, la început, colorate numai în rosu („rosete“) pentru ca mai târziu sa se raspândeasca si practica vopsirii în galben („galbinete“), în verde („verdete“), în albastru („albastrele“) si în negru („negrete“). Alta data, culorile se obtineau numai din plante ce erau puse la macerat în Duminica Floriilor. Astazi, acest obicei este în mare parte pierdut, femeile folosind culori acrilice pentru vopsirea tuturor oualor de Pasti.

Cele mai frumoase oua de Pasti, care fac si acum faima Bucovinei, sunt ouale inchistrite, numite impropriu oua încondeiate. Tehnica uzitata este aceea a pastrarii culorii de fond si consta în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topita, si scufundarea succesiva în bai de culoare (galbena, rosie si neagra).

Unealta folosita se numeste chisita si este un betisor de lemn ce are fixata la unul dintre capete o pâlnie minuscula confectionata din alama, prin care este petrecut un fir de par de porc. La sfârsit, dupa „scriere“ si „îmbaiere“, oul se încalzeste putin si, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea usor încalzita, se îndeparteaza straturile de ceara, punându-se în evidenta desenul. Cele mai raspândite motive folosite la inchistrirea oualor sunt crucea Pastelui, floarea Pastelui, cararea ciobanului sau cararea ratacita, brâul si desagii popii, bradutul, frunza de stejar, albina, pestele, coarnele berbecului, cârja ciobanului, steaua ciobanului, inelul ciobanului, fluierul ciobanului, „patruzeci de clinisori“, vârtelnita, creasta cocosului, broasca, fierul plugului, ulita satului, grebla, sapa etc.

Vechimea obiceiului poate fi doar banuita. Exista batrâni care îsi amintesc ca strabunii lor vorbeau de practici de fertilizare savârsite de tinere perechi care îngropau „oua desenate“ la marginea câmpului, în noaptea de Înviere, ceea ce plaseaza obiceiul în vremuri precrestine. Aceeasi vechime pare a fi demonstrata si de perpetuarea unui model numit „ciresica“- ce este aproape identic cu „vârtelnita“ întâlnita pe ceramica de tip Cucuteni - sau a motivului numit „cararea ratacita“, cel mai greu de realizat (el se desfasoara pe întreaga suprafata a oului sub forma unei spirale cu volute), motiv ce este o forma originala de reprezentare a Caii Lactee, numita Cararea Ciobanului în comunitatile de oieri.

Ouale inchistrite începeau a fi „muncite“ de pe la mijlocul Postului Mare. De regula, ele nu se mâncau. Dupa ce erau sfintite în noaptea de Înviere, erau daruite rudelor si celor dragi si erau pastrate în apropierea icoanelor pâna la Pastele urmator.

Astazi, inchistrirea oualor a devenit o afacere prospera. Ea este ocupatia predilecta a locuitorilor din satele Paltinu, Moldovita, Vatra Moldovitei, Ciumarna, Izvoarele Sucevei, Brodina, Ulma, Moldova Sulita, Fundu Moldovei etc. Ouale sunt golite de continut si apoi sunt inchistrite cu modele mai ales geometrice si doar arareori cu motive „batrânesti“. Acestea din urma sunt în mare masura uitate sau, atunci când amintirea lor se mai pastreaza, mesterii ezita a le folosi, considerând „ouale batrânesti“ o marfa greu vandabila. Exista, însa, din fericire, persoane care cunosc vechile modele, uneori si semnificatia acestora, persoane care îsi „asuma riscul“ folosirii lor într-o societate ce tinde a deveni tot mai comerciala.

Incondeierea oualor este o adevarata arta si se poate face cu pesula, in ulei, sau cu ceara.

Ouale se vopsesc intr-o culoare de baza, inchisa, neagra sau rosie, iar apoi se aplica motivele: fie florale, imprumutate de pe straiele taranilor, fie bisericesti sau familiale.

Aceste oua pictate sunt adevarate bijuterii, cu veche traditie, si imbina o multitudine de culori, care reprezinta venirea primaverii.

In Bucovina exista si ateliere unde se poate deprinde mestesugul incondeierii oualor de Paste, cu ajutorul chistei, un dispozitiv de lemn cu varf metalic, ca acul de tatuaj, cu care se aplica ceara topita pe ou.

In general, aceste oua incondeiate nu se consuma la masa de Paste, ci li se goleste continutul pentru a rezista cat mai mult.

Culorile oualor sunt dintre cele mai bogate, cu semnificatii aparte: rosul - sangele Mantuitorului, albastrul - cerul si simbolul sanatatii, negrul - simbolul pamantului si al eternitatii, verdele - viata, natura si fertilitatea, galbenul - simbolul soarelui.

Pe oua se picteaza simboluri florale ca: frunze, plante, fructe; familiale: casa, brazii, campul, familia, copiii, biserica; animale: boul, vaca, mielul, porumbei, albine, lei; sau alte simboluri: un drum, o cruce, un preot, Iisus pe cruce, etc.

Exista traditia ca femeile talentate din Bucovina sa incondeieze oua si apoi sa le vanda la targuri si expozitii, atat in Romania, cat si in strainatate.

Ouale vopsite sunt simbolul absolut al Pastelui, ele se duc la biserica, se aseaza sub icoane, se dau la animale, se ciocnesc la masa de Paste si se trimit in dar rudelor si prietenilor.