http://profitshare.ro/l/2896587
http://profitshare.ro/l/2896587

Romania Cadouri-cadouri ieftine pentru voi

Bautura ,,ANTICA,,

Este vorba despre un leac străvechi, Antica, o băutură preparată în Egiptul Antic. Mai mult, specialiştii au dovedit că pentru persoanele diagnosticate cu afecţiuni digestive, cardiace, hepato-biliare sau cu avitaminoză, această băutură reface repede forţa fizică şi mentală.
Licoarea era administrată sclavilor care construiau măreţele piramide în Egiptul Antic, muncind mereu în arşiţa deşertului.
Denumirea băuturii provine de la cele două ingrediente folosite la preparare : usturoiul (An-cum se numea în Egiptul Antic) şi lămâia (numită Tica, în Egiptul Antic).

O bautura miraculoasa din vremea vechilor egipteni

În vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care şi-a luat apoi numele de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborată o reţetă miraculoasă, după care s-a preparat o băutură numită Antica.
Oamenii de rând îi spuneau humus, adică pământ, sol. De fapt, licoarea apăruse mai demult, în vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea era menită să îi menţină mereu în putere pe sclavii ce construiau măreţele piramide. Băutura aceasta curaţă bine vasele de sânge şi asigură o viaţă îndelungată.
Licoarea a fost preparată de preoţii egipteni, care cunoşteau tainele organismului, plantele - salbatice şi cultivate - şi toate virtuţile acestora.

Sfanta Spovedanie

Prin Taina Sfintei Spovedanii, numită şi Taina Pocăinţei sau a Mărturisirii, înţelegem mărturisirea păcatelor, stabilirea tratamentului corespunzător bolii noastre şi dezlegarea urmată de iertarea păcatelor mărturisite.
Această Taină a fost instituită de Mântuitorul nostru Iisus Hristos după Învierea Sa, când S-a arătat Apostolilor şi a suflat asupra lor zicând: “Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”. (Ioan 20, 22-23)
Momentele Tainei:
a) Mărturisirea păcatelor
Tradiţia Sfintei Biserici a stabilit ca Taina Spovedaniei să fie împlinită de cel puţin patru ori pe an, în perioada celor patru posturi. Bolnavii se vor spovedi mai des, lunar şi, în unele cazuri grave, chiar săptămânal.
De vom cădea în păcat, îndată să ne ridicăm din el mărturisindu-l, să punem îndată peste rana sufletului nostru alifia pocăinţei şi să mergem mai departe. Păcatul să nu slăbească osârdia inimii noastre şi rana să nu omoare puterea cugetului nostru. Să nu uităm că păcatele vechi, nemărturisite din diverse motive, ne pot aduce osândă (boală) nouă, la intervale mari de timp de la făptuirea lor.
Este imposibil să ne vedem păcatele înainte de a vedea lumina lui Hristos coborâtă asupra noastră. Numai în măsura în care acceptăm venirea LUMINII HARICE, toată lumea înconjurătoare va deveni nouă pentru fiecare. Atîta timp cât o cameră se află în întuneric, nu-i vedem murdăria, dar dacă o luminăm puternic, vom vedea fiecare firişor de praf. La fel este şi pentru cămara sufletului nostru. Mai întâi să lăsăm să intre lumina lui Hristos în viaţa noastră prin mărturisirea sinceră, pentru ca apoi să începem cu adevărat să înţelegem păcatul. Nu putem sesiza prezenţa minciunii, fără să avem deja un simţ al adevărului.
Mare folos aduce creştinului spovedania curată, făcută după “Pravila Bisericii”. În ţara noastră, cel mai bun şi mai complet îndrumar de spovedanie a fost compus acum 50 de ani de Protosinghelul Nicodim Măndiţă şi poate fi procurat cu uşurinţă din mai toate mănăstirile şi bisericile care se preocupă de răspândirea cărţilor de învăţătură creştină.
b) Stabilirea tratamentului spiritual (canon)
După momentul chirurgical sufletesc de mărturisire a păcatelor cu hotărâre, este necesar să acceptăm şi să urmăm cu stricteţe tratamentul spiritual, care va duce cu siguranţă la însănătoşirea noastră. Această operaţie de salvare prin mărturisirea păcatelor face ca păcatul să fie şters din lagărele sufletului nostru. Dar la orice rană deschisă, după vindecare rămâne o cicatrice. Deci ceea ce a rămas în sufletul nostru este marca rănii respective, cicatricea corespunzătoare care, lovită în aceleaşi circumstanţe cum s-a făcut odinioară, se poate redeschide mai rău decât a fost. Prin urmare, canonul (tratamentul sufletesc) menţine mereu mintea trează, pentru ca să nu ne mai lovim în acelaşi loc, adică, să nu ne mai proiectăm niciodată gândul către păcatul respectiv.
Părintele duhovnic, fiind garanţia vindecării noastre în faţa Dreptului Judecător, ne va da tămada cea mai potrivită materializată în rugăciuni, post, milostenie, împăcarea cu toţi şi smerenie. Cel mai mare canon pentru păcatele noastre este să le părăsim pentru totdeauna. Canonul bolnavului este patul suferinţei. El trebuie să facă canon după putere pentru ispăşirea păcatelor sale.
c) Dezlegarea şi iertarea păcatelor
Partea harică principală este dezlegarea păcatelor prin punerea mâinilor în chipul crucii pe capul credinciosului, după terminarea mărturisirii păcatelor şi rostirea rugăciunii de dezlegare. Această taină iartă toate păcatele pe care le face creştinul de la Botez şi de la ultima spovedanie până în clipa mărturisirii. Reamintim că ştergerea păcatelor face să se rupă legătura dintre cauza şi efectul bolii noastre, se desfac nodurile pe care omul le are în inimă şi nu le mai poate dezlega singur, se recapătă harul vindecării şi puterea Duhului Sfânt.
Se vindecă şi, în final, se mântuieşte cel care acceptă minunea că Dumnezeu are cu adevărat puterea de a ierta păcatele. În spovedanie trebuie să-L vedem pe Hristos Judecătorul, care ne eliberează de sentinţa osândirii, dar trebuie să-L vedem şi pe Hristos Vindecătorul, care restaurează vasul spart de păcat şi reînnoieşte viaţa. Deci, Taina Spovedaniei trebuie privită atât sub aspect juridic, cât şi terapeutic. Taina Spovedaniei alături de Taina Sfântului Maslu, trebuie văzute ca aspecte complementare ale uneia şi aceleiaşi “Taine Vindecătoare”.
Rezultatul Tainei Spovedaniei este influenţat de următoarele condiţii:
să fie făcută sincer, de bună voie, cu umilinţă, zdrobire de inimă şi cu hotărârea de a nu mai repeta păcatele mărturisite;
să fie completă şi secretă;
să fie acceptat şi respectat cu stricteţe tratamentul (canonul) rânduit de părintele duhovnic;
să fie făcută după o cercetare prealabilă sufletească după îndrumarul de spovedanie.
Taina Sfintei Spovedanii nu poate fi înlocuită cu ştiinţa psihologiei şi psihiatriei, care dau răspunsuri şi explicaţii fiziologice. La rândul lor, parapsihologia şi psihotronica încearcă să dea explicaţii ce depăşesc fiziologicul, însă deja aici au trecut în extrema ocultismului satanic. Aceste ştiinţe menţionate mai sus nu realizează decât examinarea conştiinţei, înlocuind terapeutica duhovnicească doar până la un punct. Nici una din aceste ştiinţe nu poate înlocui Spovedania şi duhovnicia.
În cadrul Sfintei Spovedanii se pătrunde până în adâncul sufletului, unde se operează şi se scoate toată tumoarea canceroasă a păcatului, iar eliminarea răului produs de necazurile zilnice nu se dobândeşte decât printr-o dezvăluire sinceră a tuturor stărilor intime sufleteşti în faţa părintelui duhovnic. Atunci când bolnavul primeşte iertarea prin mâinile duhovnicului, simte o stare de linişte, de bucurie sufletească, de împăcare, fiind în acelaşi timp şi semnul că Dumnezeu a iertat acel suflet, repunându-l în drepturile cele dintâi ale noului botezat.
Superioritatea Tainei Spovedaniei în raport cu psihologia şi psihiatria este dată de rezultatele care se obţin în urma săvârşirii ei, cum ar fi:
vindecă şi curăţă sufletul penitentului (creştinului), dându-i frumuseţe şi sănătate îngerească, iar spovedania cât mai deasă igienizează sufletul, garantându-i sănătate, transparenţă şi curăţenie;
pe măsura credinţei în Dumnezeu poate tămădui bolile trupeşti. Păcatul nemărturisit este o boală care macină sănătatea sufletului şi trupului, iar cel care, atunci când se îmbolnăveşte, nu cheamă preotul să se spovedească face o mare greşeală, pentru că duhovnicul, prin mâinile sale, datorită puterii supranaturale pe care o deţine de la hirotonie, ne transmite energia harului Duhului Sfânt de a ne însănătoşi, de a înfrunta răul;
este cheia cu care putem deschide uşa închisă şi păzită a Raiului, permiţându-ne a intra;
împiedică transmiterea păcatelor la urmaşi. După cum medicina recunoaşte transmiterea caracterelor (genelor) de la tată la copil, tot astfel religia recunoaşte transmiterea efectelor păcatelor de la părinţi la copii (Ieşire, Cap. 20, 5);
contribuie la vindecarea arborelui genealogic, fiind unul din cele mai importante remedii în această direcţie, alături de pomenirea la Sfânta Liturghie. Fiecare membru al unei familii care nu se mărturiseşte este o ramură uscată din arborele genealogic al neamului său, trezindu-se după ani şi ani, după generaţii peste generaţii că “li s-a cam pierdut neamul”;
aduce tot binele în viaţa unui om, cum ar fi: luminare la minte şi cuminţenie; înţelegere şi dragoste în familii, între părinţi şi copii; aduce iubire între soţi; întăreşte căminele tinerilor căsătoriţi; aduce o adevărată fidelitate conjugală etc.;
ar putea înlătura toate răutăţile şi păcatele foarte grave ce se întâmplă astăzi în lume, dacă ar fi săvârşită de toţi oamenii.
În concluzie, pocăinţa şi spovedania sunt o lucrare a lui Dumnezeu cu noi şi în noi. “Să primim de la Dumnezeu pocăinţa care ne vindecă”. Căci nu noi oferim, ci Dumnezeu este Cel care ne dăruieşte.
Vindecarea dobândită prin Taina Spovedaniei ia forma particulară a unei reîmpăcări, iar viaţa fără de păcat pe pământ ne deschide porţile cerului. Nu bogăţia minţii ne salvează sufletul, ci viaţa fără de păcat ne pregăteşte să trăim cu Dumnezeu în veacul ce va să vie.

Terapia Ornish - terapia revolutionara in bolile cardiace

Terapia Ornish este de fapt un program de tratament care se adreseaza bolnavilor cu boli cardiovasculare, in special boli coronariene. Dr. Dean Ornish a incercat si a reusit sa vindece bolile coronariene prin deblocarea arterelor coronare. Terapia sa se bazeaza pe o schimbare radicala a modului de viata al pacientilor.
Medicul american ofera prin studii documentate, efectuate pe o durata de 14 ani, in care au fost urmariti si tratati mii de bolnavi, un program de vindecare a bolilor de inima care exclude medicamentele sau interventiile chirurgicale. Programul sau de tratament se numeste “Deschiderea inimii” si vindeca atat trupul cat si sufletul.
Schimbarea modului de viata duce la disparitia aproape totala a aterosclerozei iar bolile coronariene severe sunt vindecate, dupa numai 1 an, fara medicamente. Dr. Ornish a constatat ca, daca sunt tratate doar

Viata sufletului dupa moarte

În a patruzecea zi după despărţirea sa de trup, sufletul urcă pentru a treia oară la Dumnezeu; atunci are loc Judecata de Apoi

Evanghelia din această duminică, a 24-a după Rusalii, ne arată marea milă de oameni a lui Hristos Iisus, Domnul nostru, prin această nouă înviere a unui om din morţi. Este o pildă care ne vorbeşte despre cum Mîntuitorul aduce bucurie în casa lui Iair, înviind-o pe fiica sa, care, fiind grav bolnavă, murise. Sau cel puţin aşa numeau starea acesteia cei din jurul ei, pentru că Iisus îi corectează spunînd: „Nu plîngeţi; n-a murit, ci doarme“. De ce nu spune şi Iisus că femeia a murit? Şi de au greşit cei care rîdeau de Iisus? Şi mai ales de ce greşim noi, toţi cei care, şi în zilele noastre, credem că odată cu moartea trupului s-a sfîrşit totul? Şi că viaţa pămîntească ar fi tot ce avem, iar odată sfîrşită intrăm în negura nefiinţei?

În aşteptarea unei sigure Învieri

Pentru Dumnezeu, care n-ar fi putut crea omul doar ca să fie atît de trecător, moartea este somn şi toţi cei care mor sînt doar adormiţi în aşteptarea Învierii celei de-a doua, în care toţii creştinii ortodocşi cred şi o aşteaptă, pentru ei şi pentru rudeniile lor care au plecat temporar dintre noi. De aceea a spus şi Iisus: „Nu plîngeţi; n-a murit, ci doarme“. Şi tot de aceea mărturism şi noi, atunci cînd rostim Crezul, „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie”. Şi tot în această această nădejde au trăit propovăduit şi au suferit moarte mucenicească Sfinţii Apostoli. După exemplul lor au petrecut toţi mucenicii şi muceniţele, toţi au murit cu zîmbetul pe buze în nădejdea Învierii. Dacă nu ar fi crezut în Înviere, Sfîntul Domnitor Constantin Brîncoveanu nu ar fi putut să-şi vadă fiii ucişi de necredincioşii turci. Dar el ştia ce ştie orice creştin „ce-mi va face mie omul?” (Ps. 55, 4). Nimic, căci cununa pe care o va primi din mîna lui Hristos şi viaţa cea întru slava lui Hristos nu le-o putea lua nimeni de pe pămînt. Astfel moartea pruncilor săi nu era decît o adormire, în aşteptarea unei sigure Învieri.

Cum a ajuns omul muritor?

Este important să cunoaştem ce se va întîmpla cu noi după moarte, să ne pregătim mai bine pentru viaţa viitoare, şi apoi pentru ca să vedem cum îi putem ajuta pe cei care deja au plecat dintre noi. Ce spun Sfinţii Părinţi despre drumul sufletului după moarte? Şi cum a ajuns omul muritor? Dumnezeu nu l-a făcut pe om dintru început muritor, ci moartea a apărut ca urmare a despărţirii omului de Dumnezeu prin călcarea poruncii, căci i se spusese omului „Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit” (Fc. 2, 17). Deci moartea este urmare a păcatului. Nu Dumnezeu a adus moartea în lume, ci omul, prin păcatul său.

Ce este moartea?

Dar ce este moartea? Moartea este despărţirea sufletului nemuritor de trupul muritor. Primul se întoarce în pămîntul din care a fost făcut, iar cel de-al doilea se îndreaptă către Dumnezeu, Creatorul său. „Moartea vine la fel şi pentru păcătos şi pentru drept dar, ne spune Sfîntul Petru Damaschinul, dar deosebirea e mare. Ca muritori mor toţi, mor amîndoi şi nu e nici o mirare. Dar cel dintîi (păcătosul), fără plată şi osîndit; iar celălalt (dreptul), fericit în veacul de acum şi cel viitor”. Vedem aici deja ceva care ne poate folosi: cel drept primeşte răsplată iar cel păcătos osîndă. Înţelegem de aici importanţa vieţuirii noastre pămînteşti: „După cum vei sluji sufletul pînă este în trup, spune Sf. Antonie cel Mare, aşa te va sluji şi el pe tine după ce vei ieşi din trup. Căci cel ce şi-a slujit aici trupul bine şi cu desfătări s-a slujit pe sine rău pentru după moarte. Fiindcă şi-a osîndit sufletul ca un lipsit de minte”.

Cum ajunge sufletul în Rai?

Ce se întîmplă în momentul în care sufletul se desparte de trup? „Îngerii, buni şi răi, se vor înfăţişa înaintea sufletului. Vederea acestora din urmă va pricinui sufletului o nesfîrşită tulburare, dar va găsi o mîngîiere la vederea şi protecţia îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului şi conştiinţa curată sînt în acel moment de un mare ajutor şi reprezintă o mare bucurie pentru el. Ascultarea, umilinţa, faptele bune şi răbdarea sînt sprijin sufletului, care urcă spre Domnul într-o mare bucurie şi însoţit de îngerii cei buni; în acest timp sufletul plin de pasiuni şi păcăte este condus de demoni în Iad, unde va suferi veşnic“, ne învaţă Sfîntul Teodor Studitul. Sfîntul Macarie Alexandrinul ne aminteşte că sufletul, o dată despărţit de trupul său, locuieşte pe pămînt încă două zile şi vizitează, împreună cu îngerii, locurile pe unde a făcut binele. El umbla împrejurul casei unde s-a despartit de trupul său şi chiar rămîne cîteodată lîngă sicriul unde zace trupul său. Apoi, după exemplul Mîntuitorului, Care a înviat a treia zi după moarte, tot sufletul trebuie să se urce la cer, pentru a slăvi pe Domnul Dumnezeu.

Vămile sufletului

Tot spaţiul dintre pămînt şi ceruri este împărţit în 20 de părţi sau „tribunale“, iar sufletul, trecînd pe acolo, însoţit de îngeri, este acuzat de către demoni de păcatele sale. Fiecare vamă, după cum le numesc Sfinţii Părinţi în scrierile lor (şi de aceea duhurile rele se mai numesc şi vameşi), corespunde unui anumit grup de păcate. Fiecare vamă corespunde unui fel de păcate. Avem astfel vama păcatelor făcute cu cuvîntul, vama minciunii, vama calomniei, vama leneviei, vama lăcomiei, vama furtului, vama zgîrceniei, vama geloziei, mîndriei, mîniei, uciderii, necurăţiei, adulterului, sodomiei, ereziei şi a nemilostivirii. Toate aceste vămi sînt trecute de suflet în a treia zi după moarte. De aceea, în a treia zi de după moarte, Biserica şi rudele, arătîndu-şi dragostea lor pentru cel „adormit“, îl roagă pe Domnul a-i ierta păcatele şi a-i înlesni astfel trecerea vămilor.

Pomenirea din a noua zi

După ce sufletul s-a închinat Domnului, el e purtat prin felurite locaşuri ale sfinţilor pentru a privi frumuseţile Raiului. Aceasta vizitare a locuinţelor cereşti durează şase zile. Isprăvind vizitarea Raiului, deci în cea de a noua zi după despărţirea de trup, sufletul se urcă din nou la Dumnezeu, pentru a I se închina. De aceea, Biserica face rugăciuni pentru morţi în ziua a noua, iar rudele îl pomenesc pe cel dus. După a doua închinare, Domnul porunceşte ca sufletului să-i fie aratat şi Iadul. Atunci vede sufletul cu adevărat care sînt suferinţele păcătoşilor, aude plîngerile şi gemetele. Timp de 30 de zile sufletul vizitează toate cotloanele Iadului şi tremură de frică să nu fie condamnat acolo pe vecie.

Judecata de Apoi

În patruzecea zi după despărţirea sa de trup, sufletul urcă pentru a treia oară la Dumnezeu şi atunci, Judecătorul etern hotărăşte ce loc i se cuvine sufletului omului, după faptele sale şi după viaţa pămîntească pe care a dus-o. Deci, ziua a patruzecea după moarte este ziua decisivă pentru soarta sufletului în viaţa de apoi. Este Ziua Judecăţii de Apoi.

Rugăciunea noastră pentru ei

Ce putem face noi, cei rămaşi încă pe pămînt, ca să uşurăm calea celor care au plecat dintre noi? Sfînta Tradiţie ne învaţă că prin rugăciune şi milostenie putem cere ajutor pentru cei adormiţi întru Hristos. Rugăciunea Bisericii poate foarte multe, prin rugăciunea Bisericii un înger l-a scos pe apostolul Petru, în timpul nopţii, din închisoare, în ajunul condamnării sale, fără ca nimeni să fi simţit (Fapte 12). La fel Biserica poate cere lui Dumnezeu iertarea sufletelor celor adormiţi, pentru că acesta este unul dintre rolurile ei, să mijlocească mîntuirea tuturor membrilor săi, vii sau adormiţi. Prin urmare slujbele de pomenire, pomelnicele la Sfînta Liturghie, rugăciunea particulară sînt mijloace prin care putem uşura petrecerea celor adormiţi. O altă cale este cea a milosteniei. „Voieşti să cinsteşti pe răposatul tău?
Cinsteşte-l prin milostenie şi prin fapte de milostenie, căci numai milostenia scapă sufletele din chinurile veşnice“. Să ne rugăm aşadar bunului Dumnezeu să ierte greşelile noastre pe acest pămînt, cît mai este lumină, ca să ne învrednicim de a sta la dreapta sa cînd va veni întru Slavă.

Biblia Invingatorului

Invingătorul comite o greseala, spune: ”Am gresit!“ si invata lectia.
Cand învinsul comite o greseala, spune: “Nu e vina mea!” si arunca vina pe altii.

Un învingător stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.
Un învins se simte victima in fata adversitatilor vietii.

Un învingător stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un învins crede in existenta ghinionului.

Un învingător munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un învins este o persoana mereu ”foarte ocupata”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.

Un învingător promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un învins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.

Un învingător spune “Sunt bun, dar voi fi si mai bun!”
Un învins spune: “Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii…”

Un învingător asculta, intelege si raspunde.
Un învins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.

Un învingător ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un învins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: ”Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face…“
Un învins spune: ”Asa am facut-o intotdeauna!”

Un învingător este o parte din solutie.
Un învins este o parte din problema.

Un învingător spune "Fac eu pentru tine".
Un invins spune "Nu e treaba mea"...

Un învingător gaseste intotdeauna o solutie pentru orice problema.
Un învins gaseste intotdeauna o problema la orice solutie..."

Rugaciunea dorintelor

Iti sarut picioarele Tale sfinte sangerande,spal cu lacrimile mele toate ranile primite si astept cu credinta in
suflet ca in aceasta rugaciune de 25 de zile sa iti apleci ochii milostivi si asupra mea.Sfanta Inima a lui Isus Hristos ajuta-ma grabnic,nu ma lasa,caci eu te slavii incunostiind pe toata lumea de minunea
ce ai facut cu mine. Amin

Novena milostivei iubiri

Prima zi
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin
Rugăciune pregătitoare (pentru fiecare zi a novenei)
O Isuse al meu, mare-mi este durerea, văzând că din nefericire te-am jignit de atâtea ori. Însă tu, cu inimă de Tată, nu numai că m-ai iertat ci, prin cuvintele tale: “cereţi şi vi se va da”, mă încurajezi să-ţi cer ceea ce-mi este de trebuinţă. Plin de încredere alerg la Iubirea ta Milostivă, ca să-mi dăruiască ceea ce-ţi cer prin această novenă, şi mai ales harul de a-mi îndrepta purtarea iar de acum înainte să-mi mărturisesc credinţa prin fapte, trăind după poruncile tale şi să ard de focul iubirii tale.
Meditareaprimelor cuvinte din rugăciunea Tatăl nostru: Tată, este numele care i se potriveşte lui Dumnezeu, deoarece lui îi datorăm atât existenţa noastră naturală pe care am primit-o când am fost creaţi cât şi existenţa supranaturală a harului, care ne face fiii săi adoptivi. El vrea ca să-l numim Tată, întrucât ca fii îl iubim, îl ascultăm şi îl respectăm, şi să trezească în noi sentimente de iubire şi încrederea că vom obţine ceea ce îi cerem. Nostru, pentru că, neavând Dumnezeu decât un Fiu natural, în iubirea sa infinită a voit să aibă mulţi fii adoptivi, cărora să le dăruiască bogăţiile sale şi, având toţi acelaşi Tată şi fiind fraţi, să ne iubim între noi unul pe altul.

Cerere (pentru fiecare zi a novenei)

O Isuse al meu, alerg la tine în suferinţa prin care trec acum. Dacă vrei să fii îndurător cu mizerabila ta creatură, fă să triumfe bunătatea ta. Pentru iubirea şi mila ta iartă-mi greşelile mele; şi chiar dacă nu merit să obţin ceea ce-ţi cer, împlineşte-mi dorinţele, dacă este spre mărirea ta şi spre binele sufletului meu. Mă încredinţez în mâinile tale: fă din mine ceea ce-ţi place ţie.

(Cerem harul pe care vrem să-l obţinem prin această novenă).

Rugăciune

O Isuse al meu, fii tu pentru mine Tată, ocrotitor şi călăuză în pelerinajul meu pământesc, ca nimic să nu mă tulbure şi să nu mă îndepărteze de la drumul care duce către Tine.

Iar tu, Marie, Maica mea, care l-ai născut şi l-ai îngrijit cu mâinile tale delicate pe Bunul Isus, învaţă-mă şi ajută-mă în împlinirea datoriilor mele, călăuzindu-mă pe drumul poruncilor. Spune-i lui Isus: “Primeşte-l pe acest fiu, ţi-l recomand cu toată puterea inimii mele de mamă”.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A doua zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditareacuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Care eşti în ceruri”.Noi spunem „care eşti în ceruri”, deşi Dumnezeu se află în orice loc ca Domn al cerului şi al pământului, pentru ca gândul la cer să ne determine să-l iubim cu mai multă ardoare şi trăind în această viaţă ca nişte pelerini, să năzuim spre lucrurile cereşti.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, ştiu că tu îi ridici pe cei căzuţi, îi eliberezi din închisoare pe cei închişi, nu-l dispreţuieşti pe cel nenorocit şi îţi îndrepţi privirea plină de iubire şi milă către cei nevoiaşi. De aceea te rog să mă asculţi, deoarece trebuie să vorbesc cu tine despre mântuirea sufletului meu şi să primesc sfaturile tale mântuitoare.
Păcatele mele mă înfioară, Isuse al meu; mi-e ruşine de nerecunoştinţa şi neîncrederea mea. Mi-e atât de frică pentru că tu mi-ai acordat timp ca să fac binele şi eu l-am folosit rău, ba mai mult, te-am şi jignit. Alerg la tine Doamne, pentru că tu ai cuvintele vieţii veşnice.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A treia zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditarea cuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Sfinţească-se numele tău”. Este primul lucru pe care trebuie să-l dorim, primul lucru pe care să-l cerem în rugăciune, intenţia care trebuie să conducă toată munca şi faptele noastre: ca Dumnezeu să fie cunoscut, iubit, slujit şi adorat, şi ca să se supună puterii sale orice creatură.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, deschide-mi porţile îndurării tale, fă să rămână în mine sigiliul înţelepciunii tale, fă ca să mă eliberez de orice afecţiune nepermisă şi să-ţi slujesc cu iubire, bucurie şi sinceritate. Întărit de parfumul plăcut al cuvântului tău dumnezeiesc şi a poruncilor tale, să înaintez mereu în trăirea virtuţilor.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A patra zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditarea cuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Vie Împărăţia ta”. Cu această invocaţie cerem să ne dea împărăţia harului şi favorurile cerului. Adică, împărăţia celor drepţi şi împărăţia măririi în care El domneşte în pace desăvârşită cu cei fericiţi. Cerem totodată şi sfârşitul împărăţiei păcatului, al diavolului şi al întunericului.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

Doamne, ai milă de mine şi fă inima mea asemenea inimii tale. Ai milă de mine, Dumnezeul meu, şi eliberează-mă de tot ceea ce mă împiedică să ajung la tine, iar în ceasul morţii fă ca sufletul meu să nu audă înfricoşătoarea sentinţă a condamnării, ci cuvintele mângâietoare ale glasului tău: “Vino, tu cel binecuvântat de Tatăl meu”, iar sufletul meu să se bucure la vederea feţei tale.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui

A cincia zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditareacuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Facă-se voia ta precum în cer aşa şi pe pământ”. Aici cerem ca voinţa lui Dumnezeu să se realizeze în toate creaturile: cerem aceasta cu tărie, şi perseverenţă, în curăţie şi desăvârşire; cerem să o îndeplinim noi înşine, în orice fel şi pe orice cale ni se va face cunoscută.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, dă-mi o credinţă vie şi fă ca să împlinesc cu fidelitate poruncile tale şi cu inima plină de iubirea şi mila ta să alerg pe drumul voit de tine. Fă-mă să gust dulceaţa Duhului tău şi să fiu înfometată de a împlini voinţa ta divină, pentru ca umila mea slujire să-ţi fie mereu plăcută şi agreabilă. Să mă binecuvânteze, Isuse al meu, Atotputernicia Tatălui. Să mă binecuvânteze Înţelepciunea ta. Prea blânda dragoste a Duhului Sfânt să-mi dăruiască binecuvântarea sa şi să mă păzească pentru viaţa cea veşnică.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui

A şasea zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditarea cuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Aici cerem pâinea cea mai minunată care este Preasfântul Sacrament; hrana obişnuită a sufletului nostru care este harul; sacramentele şi inspiraţiile cerului. Cerem şi hrana necesară pentru a păstra viaţa trupului, care trebuie procurată cu cumpătare. Spunem noastră pâinii Euharistice, deoarece este rânduită pentru nevoia noastră şi deoarece Mântuitorul ni se dăruieşte în Sfânta Împărtăşanie. Spunem cea de toate zilele, recunoscând că depindem în mod obişnuit de Dumnezeu în toate, trup şi suflet, în orice ceas şi în orice moment. Zicând dă-ne-o nouă astăzi, împlinim un act de caritate, cerând-o pentru toţi oamenii, fără a avea grija zilei de mâine.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, Tu care eşti izvor de viaţă, dă-mi să beau apa cea vie care izvorăşte din tine, pentru ca, gustându-te pe tine, să nu-mi mai fie sete decât de tine; scufundă-mă cu totul în oceanul iubirii şi milei tale şi reînnoieşte-mă cu Preapreţiosul tău Sânge prin care m-ai răscumpărat. Spală cu apa Preasfântei tale Coaste toate petele prin care am pătat haina frumoasă a nevinovăţiei de la botez. Umple-mă, Isuse al meu, de Duhul tău cel Sfânt şi purifică-mi trupul şi sufletul.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A şaptea zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditareacuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte datoriile noastre care sunt păcatele şi pedepsele datorate lor; pedepse enorme care nu pot fi răscumpărate decât cu Sângele Bunului Isus, cu darurile harului şi ale naturii primite de la Dumnezeu şi cu tot ceea ce suntem şi avem. Şi ne angajăm prin această cerere să-i iertăm aproapelui nostru datoriile faţă de noi, injuriile şi insultele pe care ni le-a adus, fără răzbunare, uitându-le pentru totdeauna. Astfel, Dumnezeu ne pune în mână judecată noastră, deoarece dacă iertăm ne va ierta şi dacă nu-i iertăm pe alţii nici El nu ne va ierta pe noi.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, ştiu că chemarea ta se adresează tuturor, ştiu că eşti prezent în cei umili, că iubeşti pe cel care te iubeşte, că iei apărarea celui sărac, că ai milă de toţi şi nu dispreţuieşti nimic din ceea ce ai creat; ascunzi lipsurile oamenilor, îi aştepţi să se convertească, îl întâmpini pe cel păcătos cu iubire şi îndurare. Dă-mi, Doamne, să beau din izvorul vieţii; iartă-mă şi distruge în mine tot ceea ce se opune legii tale divine.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A opta zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditarea cuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Şi nu ne duce pe noi în ispită”. Cerând Domnului să nu ne lase să cădem în ispită, recunoaştem că El îngăduie ispita spre folosul nostru; slăbiciunea noastră pentru a o învinge; tăria divină pentru victoria noastră. Domnul nu le refuză harul celor care se împotrivesc acestor mari duşmani. Cerând să nu ne lase să cădem în ispită, îl rugăm să ne ajute să nu mai adăugăm alte datorii la cele pe care le avem deja.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, fii ocrotitorul şi mângâierea sufletului meu; fii apărătorul meu în orice ispită şi ocroteşte-mă cu scutul adevărului tău. Fii însoţitorul şi speranţa mea; apărarea şi locul de refugiu împotriva tuturor pericolelor sufletului şi trupului meu. Fii călăuza mea în mare imensă şi nesigură a acestei lumi şi binevoieşte a mă mângâia în necazul meu. Marea ta iubire şi milă să fie pentru mine portul siguranţei. Numai aici voi fi liber de înşelăciunile diavolului.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui.

A noua zi

Rugăciune pregătitoare (ca în ziua întâi)

Meditareacuvintelor rugăciunii Tatăl nostru: “Ci ne mântuieşte de cel rău”. Îi cerem lui Dumnezeu să ne păzească de orice rău, de relele sufleteşti şi trupeşti, de cele veşnice şi de cele pământeşti; de cele prezente, trecute şi viitoare; de vicii şi de pasiunile dezordonate; de înclinaţiile rele, de duhul mâniei şi al mândriei. Şi cerem aceasta spunând amin, cu tărie, afecţiune şi încredere, deoarece Dumnezeu vrea şi porunceşte să cerem aşa.

Cerere (ca în ziua întâi)

Rugăciune

O Isuse al meu, spală-mă cu Sângele izvorât din Coasta ta divină, ca să mă întorc curat la viaţa harului tău. Intră, Doamne, în camera mea săracă şi odihneşte-te cu mine: însoţeşte-mă pe drumul greu al vieţii mele ca să nu mă pierd. Ajută, Doamne, slăbiciunii sufletului meu şi mângâie-mă în durerile inimii spunându-mi că, pentru mila ta, nu vei înceta să mă iubeşti şi vei fi întotdeauna cu mine.

3 Tatăl nostru, Bucură-te Maria, Slavă Tatălui

EPISTOLIA

Domnului nostru lisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer
Ascultaţi, creştini blagosloviţi, cu frică şi cu cutremur; adevărat să ştiţi că a căzut o piatră din cer; mică era la vedere, dar grea la ridicare, încât nu putea să o ridice nimenea. Atunci Preasfinţitul Patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimului şi a toată Palestina a adunat toţi Mitropoliţii şi Vlădicii, şi au făcut rugăciuni de denii cu cântări sfinte, trei zile şi trei nopţi. Atuncea a venit un glas din cer zicând "Luaţi piatra cu blagoslovitele voastre mâini şi o desfaceţi"; şi dacă o desfăcură aflară într-însa aceste dumnezeieşti cuvinte scrise: lată că v-am dat epistolia Mea întâi şi tot nu v-aţi mai întors de la fărădelegile voastre, nici nu v-aţi pocăit precum v-am poruncit, nici n-aţi ascultat cuvintele Mele cele sfinte ; pentru aceea am trimis asupra voastră limbi păgâneşti de v-au robit fără milă şi tot nu v-aţi pocăit de faptele voastre cele rele şi spurcate; şi nu veniţi la calea cea dreaptă, şi cuvintele Sfintei Scripturi nu le ascultaţi; că v-am zis că cerul şi pământul vor trece, iar cel ce va fi făcut bine, acela nu va pieri; aşa şi acum; că pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminecii, ce nu o ţineţi şi nu o cinstiţi, trimis-am asupra voastră ierni grele, geruri iuţi şi geroase, şi vânturi mari, trăsnete şi ploaie groaznică şi fără măsură, încât au ieşit apele din matca lor; afară şi foametea şi moartea in dobitoacele voastre şi cutremur mare pe pământ; şi multe semne v-am arătat ca să cunoaşteţi că este mânia Mea asupra voastră, pentru răutăţile voastre şi pentru a Mea sfântă Duminică, care voi nu o cinstiţi cu curăţenie şi cu paza Bisericii; el vă îndeamnă, diavolul, de vă aflaţi în alte lucruri. O! răilor, o! împriloştiţilor şi păgânilor ce sunteţi ! voi nu recunoaşteţi că v-am dat pâine dospită şi miere întru saţiul vostru, iar voi nu vă lăsaţi de faptele voastre cele rele şi spurcate; pentru aceea vrut-am să pierd pe toţi oamenii de pe faţa pământului; ci m-am întors pentru ruga Maicii Mele, care pururea stă şi se roagă pentru lume şi pentru săraci şi pentru mişei; pentru văduvele ce strigă în urma voastră să le miluiţi, ca să vă miluiesc şi Eu pe voi, şi să vă iert de păcatele voastre; şi, iată, că de nu vă veţi pocăi, lua-voi roadele de pe pământ pentru păcatele voastre şi pentru ziua Duminicii; că pământul nu va rodi şi pomii voştrii se vor usca şi viile nu vor da rod mult; apoi voi lua apele de pe faţa pământului; după aceea să ştiţi că în munca iadului vă veţi munci în veci, că v-aţi făcut răi, mincinoşi, şi nu vă iubiţi unul pe altul şi vecini pe vecini purtaţi pismă şi ascultaţi pe la ferestrele altuia şi de răul altuia vă pare bine; iară nu-l câştigaţi, nici nu-l miluiţi, să faceţi milostenie săracilor; şi Biserica nu o păziţi şi nu ascultaţi poruncile Mele cele sfinte şi nu cunoaşteţi, răilor şi împrilostiţilor, că în sfânta Duminică a trimis Tatăl pe Arhanghelul Gavriil, de a dat o veste bună Prea Curatei Maicii Mele, pentru Naşterea Mea; şi Duminică M-am sculat din morţi şi l-am scăpat pe Adam din munca iadului; şi Duminică voi să judec toată lumea, pe cei vii şi pe cei morţi, şi voi da fiecaruia după faptele sale, iar cine va fi făcut bine şi va fi păzit poruncile Mele, pe acel om îl voi pune la dreapta Mea întru împărăţia Mea; şi îl voi trimite în rai de va moşteni acolo în veci; iar care va fi făcut rău, goni-I-voi de la Mine blestemaţilor, în focul cel de veci, cel nestins, în muncă şi la viermii cei neadormiţi, unde este gătit locul vostru cu diavolii, cu păgânii şi cu făcătorii de rău.
Iată, vă zic, că de nu vă veţi pocăi de păcatele voastre ce le faceţi şi nu veţi păzi Biserica cu curăţenie şi cu smerenie, voi trimite mânia Mea spre voi când nici aminte nu vă veţi aduce.
Şi blestemat să fie acel om care va lucra de Sâmbătă seara până Luni la răsăritul soarelui, sau cine va face păcate în acea vreme: Şi iarăşi zic pentru Vineri şi pentru Miercuri ca să se păstreze cu curăţenie şi cu post, iar nu cu lucru, că acestea vă vor scoate pe voi din iad; şi v-am dat vouă toată dulceaţa pământului să mâncaţi şi tot nu v-a ajuns, ci mâncaţi peşte în zilele cele oprite.
Anatema să fie acel om, si să se verse maţele sale ca ale lui Arie.
Şi să ştiţi că de acum înainte nu voi mai trimite altă epistolă ca aceasta de acum şi când nu vă veţi aduce aminte de ea deschide-voi porţile cerului şi voi da ploaie cu foc în luna lui Februarie, de vă voi arde de vii de pe faţa pământului; voi trimite asupra voastră fiare sălbatice de vă vor mânca de vii, şi voi lua lumina de pe faţa pământului şi va fi întuneric mare şi vă voi trimite trăsnete de vă vor arde; atunci veţi merge la mormintele morţilor şi veţi striga: "Ieşiţi voi morţilor din mormânturi să intrăm noi de vii, că nu mai putem răbda muncile şi pedepsele ce ne-a trimis Dumnezeu pentru păcatele noastre"; Iară Eu îmi voi întoarce faţa de la voi ca să nu v-aud şi vă voi părăsi în veci pentru că v-aţi făcut răi, mozaviri, mincinoşi, nici nu vă iubiţi unul pe altul şi sunteţi curvari, sodomiteni, de daţi bani cu camătă (cu dobândă) şi opriţi osteneala săracilor şi nu-i iubiţi. Legea aţi călcat-o, Biserica nu o iubiţi, cu rugăciuni şi liturghii, carele vă sunt de spălarea păcatelor voastre; oh! dar cum de nu vă este frică că se va deschide pământul şi vă va înghiţi? Apoi ce răspuns vreţi să daţi în ziua judecăţii? Deci potoliţi-vă şi vă întoarceţi de la fărădelegile voastre, nu fiţi mândri, făţarnici, ci fiţi smeriţi! Oh! vai de acela ce suduie preoţii şi călugării şi pe aceia ce slujesc Biserica; că nu-i suduie pe dânşii, ci tocmai pe Dumnezeu, pentru că zice, că aceia ce suduiesc pe sluga împăratului, pe împărat suduiesc atunci. Oh! Vai de naşul ce va face păcatul cu fină-sa şi finul ce va face păcat cu naşă-sa; vai de cumnatul ce va face păcat cu cumnată-sa ! Vai de cel ce capătă din viile şi moşiile altora, ca să se îmbogăţească! Vai de aceia ce vorbesc în biserică şi nu ascultă sfânta slujbă! Vai de preotul ce slujeşte beat sau învrăjbit cu altcineva, şi se cuminecă cu Sfintele Taine; cum de nu i se aprinde gura, că nu este singur, ci cu sfinţii îngeri împreună? Vai de călugărul ce face curvie pe faţa pământului.
Şi să ştiţi că această epistolă nu este făcută din firea pământească, ci este din cer şi am trimis-o pe la voi, creştinilor ca să vă părăsiţi păcatele voastre şi să faceţi voia lui Dumnezeu, ca să fiţi fiii luminii; iar vai de preotul sau de călugărul sau dascălul sau diaconul care nu o va citi înaintea oamenilor; si să o scrie şi să o aibe tot omul în casa sa şi să o trimeată şi pe unde nu va fi, că de mare folos este în casa omului; iar vai de acela ce o va scrie şi va lipsi vreun cuvânt dintr-însa, iar ferice de cei ce vor cumpăra această sfântă epistolă şi o vor da de pomană: acelor oameni li se vor ierta păcatele şi vor moşteni împărăţia cerului de vor face poruncile lui Dumnezeu ca Avraam şi ca Isaac şi ca lacob; iară ferice de cei ce fac bine la săraci şi călători şi-i vor aduce la casele lor, aceia vor fi miluiţi întru împărăţia cerului; iar vai de părinţii aceia care nu-şi dau copiii să înveţe carte şi să păzească Biserica, că nu vor să dea seama pentru dânşii înaintea Judecătorului celui drept căci au murit ca dobitoacele; pentru aceasta alergaţi la duhovnicii voştri de vă mărturisiţi păcatele voastre, ca să vă învredniciţi a vă cumineca cu prea­curatele Taine ale lui lisus Hristos, care vă sunt de folosul sufletelor voastre şi cu dragoste să luaţi sfânta anafora. Pentru aceasta eu, loanichie, patriarhul sfintei cetăţi a Ierusalimului, cu ajutorul Tatăului şi al Sfântului Duh, Troiţei celei de o fiinţă şi nedespărţită m-am învrednicit de v-am dezlegat aceste dumnezeieşti cuvinte care au fost întru aceasta; mă rog Iui Dumnezeu, creştini blagosloviţi, ca să vă deschidă ochii sufletelor voastre şi să vă puteţi cumpăra această epistolă, iar de nu vi se va întâmpla a o cumpăra, să vindeţi ceva din casele voastre şi să o cumpăraţi, că de puţină plată este, iară de mare folos va fi acelui om în casa sa; îi va dărui Dumnezeu împărăţia Sa; a Căruia este stăpânirea şi puterea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, in veci nesfârşit. Amin.
EPISTOLIA MAICII DOMNULUI
Această carte care se cheamă epistolie este din porunca Domnului nostru Iisus Hristos, zicând: nu vă învăţaţi a face rău, că eu v-am făcut pe voi cu mâna Mea; am trimis-o vouă zicând să nu mărturisiţi strîmb şi averea cea cu strâmb să nu o poftiţi şl nici s-o ţineţi, iar pe mi­ei şi pe săraci nu-i urâţi, ci din cât veţi putea să-i cinstiţi.
Această carte este de la Dumnezeu şi este noua dată. Se zice că singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a scris această carte şi noi, citind-o, să ne închinăm ca să nu ne mai mustre că facem rău.
Această carte cine o va citi sau o va izvodi sau o va asculta, să facă semnul Sfintei Cruci pe dânsa aşa: In numele Tatălui şi al Fiului şl al Sfântului Duh; acestea sunt de la singurul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos, fiind dată Preasfinţitului patriarh, iar patriarhul a trimis-o fratelui său craiul, să-i fie pentru ajutorul către pizmaşii lui; şi cartea aceasta mare putere are; deci cine o va citi şi va face poruncile care sunt într-însa, acel om are iertare de păcatele sale; şi nici un lucru rău nu va putea să-l strice: şi că femeia de va fi însărcinată şi o va purta la dânsa, uşor va naşte pruncul: cine o va purta la sine, va vedea de el Domnul lisus Hristos şi privinţă bună de la toţi oamenii; şi va birui pe vrăjmaşii lui, pe toţi, zicând această rugăciune: "Hristoase ascultă-mă, Hristoase, păzeşte-mă ziua şi noaptea şi în tot rogu-mă, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pentru rugăciunea Prea Curatei Maicii Tale nevinovată, care Te-a născut cu trupul, pe Tine Hristoase şi pentru cinstitul şi scumpul Sângele Tău care l-ai vărsat pe Cruce, pentru păcatele noastre şi pentru rugăciunile Mergătorului - Inainte loan, care Te-a botezat în apa Iordanului şi Te-a propovăduit norodului zicând: Iată Mielul lui Dumnezeu; pentru rugăciunile lor, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul Meu, păzeşte sufletul meu de tot lucrul rău ce vine de Ia diavol şi de la sabia pierzătoare, că Tu eşti apa viitoare, Dumnezeule, Părintele nostru şi Duhule, Amin".
Această carte este arătată în faţa bătrînilor, în Muntele Măslinilor, înaintea icoanei Sfântului Arhanghel Mihail.
Această carte a fost aninată în nişte măslini şi cine va vrea să o citească sau să o izvodească, deci singur s-a fost deschis şi aceste cuvinte erau scrise într-­însa: "Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel de la Părintele din ceruri, poruncesc vouă încă pentru puterea Dumnezeirii Mele celei sfinte ca acestei cărţi să-i credeţi; poruncesc vouă, creştinilor, să nu lucraţi în sfânta Duminică, că am sfinţit Duminica ca nici un lucru să nu lucraţi, nici rădăcinile din grădină să nu le scoateţi pentru folosul sufletelor voastre; şi aceasta să o credeţi, şi întru această lume deşartă să vă feriţi de răutăţi şi să faceţi faptele cele bune că Eu v-am dat vouă şase zile dintr-o săptămână de lucru, dar a şaptea zi o am sfinţit pentru ca să faceţi fapte bune; iar de nu veţi face ce v-am poruncit, vă voi pedepsi pe voi cu foamea; şi care om va mai rămânea după aceia, cu mare moarte îl voi munci; de se va scula împărat peste împărat şi domn peste domn şi între voi mare de sânge se va vărsa, atuncea pe toţi îi voi îmblânzi; şi este mila că v-am poruncit vouă, mândria voastră cea deşartă o voi lua de la voi şl vă voi certa cu tunet şi cu fulger pentru ca să cunoaşteţi că este mânia Mea peste voi. Pentru păcatele voastre, că-mi este milă pentru rugăciunea Maicii Mele, iată că v-am poruncit vouă ca să vă pocăiţi şi dacă nu vă veţi pocăi, voi trimite asupra voastră păsările cerului cele rele, care vă vor mânca pe voi de vii şi după mâncarea păsărilor voi trimite ciuma cea mare pe pământ. Şi iară vă mai poruncesc: Sâmbăta, după vecernie, să vă feriţi de tot lucrul rău, pentru cinstirea Maicii Mele; că de nu M-ar fi rugat Maica Mea, de mult v-aş fi pierdut de pe pământ. Aşijderea vă poruncesc şi vouă bătrânilor şi tinerilor să nu mai faceţi răutăţi, nici să vorbiţi de rău pe cineva, că apoi Eu vă voi da împărăţia cerului şi păcatele voastre iertate vor fi; iară zic însă vouă, oh! creştinilor pravoslavnici, întru această carte cine nu va crede, acela va fi proclet, împărăţia cerului nu va vedea; dar dacă va face poruncile lui Dumnezeu şi se va spovedi cum se cuvine, pe acela îl va ierta Dumnezeu de ar fi făcut păcate câte stele pe cer sau cât nisip în mare, sau câtă frunză în codru, sau câtă iarbă pe pământ. La cine va fi această carte şi nu o va arăta, acela va fi proclet şi iertare de păcate nu va avea. După acela vă poruncesc vouă, cu jurămâtul Meu cel veşnic, să faceţi aceste porunci ale Mele precum vă poruncesc, că „Eu sunt adevărat Dumnezeu, Care am scris această carte."
Această carte arată muncile creştinilor ce le-a arătat Arhanghelul Mihail Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca să vadă unde se muncesc creştinii cu sufletele. Şi zise Maica Domnului: Spune-mi, Mihaile câte munci sunt? Iar Mihai zise: Vă voi spune, fără de număr sunt; atuncea deschiseră îngerii iadul şi văzură acolo o mulţime de suflete muncindu-se noroade multe, bărbaţi şi muieri. Şi zise Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Şi zise Mihail: aceştia sunt făcători de rele, şi care n-au crezut în Dumnezeu şi aşa se vor munci în veci; iar Maica Domnului îi plânse cu jale; şi văzură în tartar întuneric mare şi zise Maica Domnului: Mihaile, ce Ie sunt păcatele acestora de se muncesc întru atât pe întuneric? Mihai îi zise: aceştia nu s-au temut de Dumnezeu şi păcate au făcut şi trupul Lui au răstignit; şi zise iar Mihail: nu la învăţătură la această muncă; să se ridice întunericul să vezi că sunt de Tatăl nevăzuţi şi i-a băgat aicea ca să nu vază lumina lumii; şi se milostivi Maica Domnului şi căută la cer şi se rugă Fiul şi Duhul Sfânt; atunci se ridică întunericul şi am văzut acolo mulţime de suflete muncindu-se şi ţipând, iar Maica Domnului îi plânse şi zise către ei :oh! săracilor, ce aţi stricat de v-au băgat aici? Iar îngerii care păzeau această muncă au zis: de ce nu răspundeţi Maicii Domnului? Iară ei au zis către Maica Domnului: Doamnă, n-am văzut lumea de când am venit aicea şi nu putem căuta în sus că fierbe răşină şi seu pe noi cade, şi lăcrimară şi au zis către Maica Domnului: ah! Maica Domnului milostivă, cum n-a venit aici Avraam, nici Apostolul Pavel, nici loan Botezătorul să grăiască cu noi. Atunci a zis Maica Domnului către Mihail: acestora ce le sunt păcatele de sunt întru atât de muncă de răşină şi de smoală cu foc? Şi a răspuns Mihail: aceştia n-au crezut în Sfânta Troiţă şi cuvintele proorocilor n-au ascultat că vei naşte pe Hristos din tine. Şi lacrimă Maica Domnului şi a zis: oh! săracilor, cum v-aţi înşelat, de nu aţi crezut că voi naşte pe Hristos din mine; şi atunci iarăşi a căzut întunericul pe dânşii. Şi a zis Mihail: Doamnă, merge-vom la răsărit sau la miazănoapte, unde-ţi este voia. Şi au luat îngerii şi au dus-o înspre miazăzi şi a văzut ieşind răul de foc şi sta în el noroade multe, bărbaţi şi muieri, unii până la grumaji în foc; alţii până la brâu, iar alţii până la creştet şi a plâns Maica Domnului şi a zis către Mihail: ce sunt aceştia care sunt în foc până la brâu? Mihail zise: aceştia sunt cei ce şi-au blestemat părinţii şi aşa se vor munci în veci. Dar aceştia până la creştet? Aceştia sunt cei care au mâncat carne de om. A zis Maica Domnului: cum au mâncat carne de om? Mihail a zis: muierea când îşi omoară copilul în pântece sau dacă îl face, şi cel ce părăseşte pe altul de îl pierde; aceia aşa se vor munci în veci; iară a văzut Maica Domnului o muiere spânzurată de unghii şi a zis Maica Domnului: aceasta ce-a făcut? Aceasta a ascultat pe la ferestrele altora şi a învrăjbit pe alţii de s-au omorât şi aşa se va munci in veci! Şi a plâns Maica Domnului şi a zis: mai bine nu s-ar fi născut să vadă aşa. Şi a zis Mihail: încă muncile mari şi amare; şi s-a dus la apus şi a văzut Maica Domnului un nor alb şi mare, luminat, şi în mijloc şi pe lături zăcea mulţime de oameni şi muieri; umblau şerpi peste ei şi focul ardea peste ei; şi a întrebat Maica Domnului: acestora ce le sunt păcatele? A zis Mihail: aceştia n-au vrut să se scoale duminica, să se ducă la biserică şi aşa se vor munci in veci; şi a zis Maica Domnului: dar de vor fi bolnavi şi nu vor putea ieşi ? Mihail a zis: de vor fi bolnavi cât se aprinde casa pe ei, şi de nu vor putea ieşi şi îi vor scoate alţii, aceia vor fi iertaţi; şi iară a văzut Maica Domnului intr-un loc scaune de foc şi şedeau pe ele oameni mulţi, bărbaţi şi muieri; şi a zis Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Aceştia nu s-au sculat înaintea preoţilor când au venit la biserică şi au slujit liturghia; aşa se vor munci în veci; şi într-alt loc a văzut Maica Domnului un copac mare şi avea dinţii de fier şi pe dinţi erau bărbaţi şi muieri spânzuraţi de limbi; şi lacrimă Maica Domnului şi l-a întrebat pe Mihail: ce le sunt păcatele acestora ? Aceştia au fost slovnici de s-au sfădit frate cu frate şi vecin cu vecin aşa se vor munci în veci; şi a văzut Maica Domnului într-un colţ oameni spânzuraţi de unghii şi erau legaţi şi le ieşeau foc din guri şi nu puteau zice "Doamne miluieşte". Şi a zis Maica Domnului: ce le sunt păcatele acestora? Şi a zis Mihail: aceştia nu s-au închinat icoanelor, ci au râs de ele în biserică, n-au gândit şi cum au făcut aşa şi plata îşi iau; şi a zis Mihail către Maica Domnului: să mergem unde se muncesc preoţii. Şi au mers şi au văzut preoţi spânzuraţi de limbi şi de degete şi dedesubt ardea focul, şi a zis Maica Domnului: ce au făcut aceşti preoţi? Mihail a zis: aceştia au spurcat liturghiile şl le-au căzut fărămituri printre degete pe pământ, şi aşa se vor munci in veci; şi a văzut Maica Domnului într-un alt loc un preot de-I mânca o gadină mare cu aripi şi nouă capete; cu două capete era pe ochii lui, iară cu patru era pe gura lui, cu trei capete îi sugea din ţâţă şi a între­bat Maica Domnului: dar acestuia care ii sunt păcatele? Mihail a zis: aceştia sunt cărturarii care n-au cetit la Evanghelie şi cuvintele lui Hristos n-au ascultat cum au spus la cărţi şi îi va mânca gadina aceia în veci; şi iar a văzut Maica Domnului un cărturar muncindu-se şi a zis: dar acesta ce a greşit? Acesta a spus câte minciuni şi aşa se va munci în veci. Şi zise Mihail: să mergem Maica Domnului, unde muncesc fraţii Apostolilor, şi ieşi într-un loc şi văzu Maica Domnului o mulţime de oameni şi ii mâncau viermii cei neadormiţi şi zise Maica Domnului: dar aceştia ce au greşit? Şi zise Mihail: aceştia sunt patriarhii care n-au purtat chinurile lor ale călugăriei, şi au făcut cum n-au fost legile lor, pentru aceia aşa se vor munci în veci; şi iarăşi a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe şi le ieşeau văpaie din guri şi strigau: miluieşte-ne, Maica Domnului că ne muncim mai rău ca toate sufletele; şi a plâns Maica Domnului către Mihail şi a întrebat: dar acestora ce le sunt păcatele ? Şi zise: acestea sunt preotesele care le mor preoţii şi ele iarăşi se mărită, pentru aceea, aşa se vor munci în veci; şi iară a văzut Maica Domnului într-un loc muieri multe şi le munceau foarte cumplit şi a zis către Mihail: dar acestea ce au greşit? Mihail zise: acestea sunt călugăriţele care au făcut curvie pe pământ şi pentru acestea aşa se vor munci în veci. Amin. Şi iară a văzut Maica Domnului o pară de foc şi erau oameni mulţi spânzuraţi, întrebă Maica Domnului: dar acestora ce le sunt păcatele? Mihail a zis: aceştia sunt curvarii şi cei ce jură stâmb şi toţi cei ce nu au vrut să facă voia lui Dumnezeu, sau sărac, sau bogat, sau iubitor de argint şi care n-au vrut să facă milă. Şi a zis Maica Domnului: oh! vai de voi, cum v-a înşelat lumea cea deşartă şi trecătoare. Şi iară a văzut Maica Domnului într-alt loc unde se munceau bărbaţi şi ardeau în foc ziua şi noaptea şi lacrimă Maica Domnului pentru creştini şi a zis către Arhanghelul Mihail: dar acestora care le sunt păcatele ? Mihail a zis: aceştia sunt domnii judecători ai pământului care au judecat în făţărnicii şi aşa se vor munci în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNE
Către Domnul şl Mântuitorul nostru lisus Hristos
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile tale tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău, cel de viaţă făcător. Fierea cu care vrăşmaşii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care L-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţa nici umilinţa care întorc pe fii la moştenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţa neştirbită şi inimă îndurerată ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine; ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale prealese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru lisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
Stăpâne, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, miluieşte-mă şi mă iartă pe mine, păcătosul şi nevrednicul robul Tău, şi sufletul meu îl mântuieşte. Pomeneşte, Doamne, pe cei care m-au născut şi crescut. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce m-au deprins şi m-au învăţat să trăiesc întru frica Ta.
Pomeneşte-mă şi pe mine, cel vrednic de milă, şi-mi iartă mie, păcătosului, orice am greşit Ţie cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea, de neîndrăznirea şi de nesimţirea cea rea; izbăveşte-mă, Doamne, de toată ispitirea şi luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă şi trimite-mi mila Ta întru ajutorul meu, ca să preamăresc preasfânt numele Tău. Doamne lisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun, stropeşte inima mea cu roua harului Tău şi mă pomeneşte pe mine, păcătosul, când vei veni întru împărăţia Ta, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
RUGĂCIUNI
Către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu foarte folositoare la toată scârba şi nevoia
Nepătată, neîntinată, fără prihană Preacurată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii, prin preamărită naşterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o; ceea ce eşti nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare. Nu te scârbi de mine, cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri şi cu cuvinte şi cu fapte pe mine de tot netrebnic m-am făcut, şi prin lenea dulceţilor vieţii cu voia rob m-am făcut; ci, ca ceea ce eşti Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveşte-te spre mine, păcătosul şi întinatul, şi primeşte rugăciunea mea ce se aduce ţie din buze necurate; iar pe Fiul tău şi Stăpânul nostru şi Domnul, cu îndrăznirea ta, ca o Maică cuprinzând, roagă-L să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale. Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lângă mine pururea ca o milostivă, milosârdă şi iubitoare de bine, intru această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare, năvălirile potrivnicior oprindu-le şi la pocăinţă îndreptându-mă. Şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi de munca cea veşnică izbăvindu-mă slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău. Cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al lui Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă făcătorul Duhul Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, preamilostivă, Stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeşte această puţină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate şi o du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătoşii, S-a răstignit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi. Deşi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuşi tâlharii şi desfrânaţii pe care, Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit şi i-a miluit, îmi dau îndrăznire; şi cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis uşa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar şi pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveşte-te deci spre mine, Doamna mea, căci poţi toate câte le voieşti, iar pe cele care le ceri de la Fiul tău le şi iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare a creştinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm şi te preaînălţăm în vecii vecilor. Amin.
VISUL

Ce a visat Născătoarea de Dumnezeu mai înainte de a Se răstigni Domnul nostru lisus Hristos

Dormind Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu pe muntele Eleonului, când a fost în cetatea Betleemului, a venit acolo Domnul nostru Iisus Hristos şi a întrebat-o: "Maica mea preasfântă, dormi?" iar ea a zis: "Fiul meu preadulce, preafrumoase Iisuse, am fost adormită şi iată că am visat straşnic vis pentru Tine". Şi a zis Domnul: "Spune, Maica Mea, visul ce-ai văzut", şi ea a zis: "Fiul meu, preadulce! Am văzut pe Petru în Roma şi pe Pavel în Damasc, iar pe Tine Te-am văzut în cetatea Ierusalimului răstignit pe cruce între doi tâlhari. Cărturarii, fariseii şi necredincioşii, defăimându-Te, foarte Te-au batjocorit şi desculţ Te-au judecat şi cu fiere Te-au hrănit şi cu oţet Te-au adăpat, cu trestie şi cu toiag peste cap Te-au bătut şi în sfântul obraz Te-au scuipat şi cunună de spini pe capul Tău au pus şi unul dintre ostaşi cu suliţa în coastă Te-a împuns, din care îndată a ieşit sânge şi apă. Soarele s-a întunecat şi luna în roşeaţă s-a schimbat. Catapeteasma bisericii, de sus până jos, în două s-a despicat, întuneric mare s-a făcut peste tot pământul, de la al şaselea până la al nouălea ceas. losif şi cu Nicodim mi se părea că Te pogoară de pe cruce şi cu giulgiu curat Te-au înfăşurat şi în mormânt nou Te-au pus. Şi în iad Te-ai pogorât şi uşile cele de aramă le-ai sfărâmat şi zăvoarele cele de fier le-ai zdrobit, pe Adam şi pe Eva scoţându-i afară; şi înviind a treia zi, Te-ai înălţat la ceruri şi Te-ai aşezat de-a dreapta Tatălui". Iar Domnul a zis: "Maica Mea preasfântă, adevărat vis ai visat! Toate acestea Eu voi să le pătimesc pentru neamul omenesc. Şi de va scrie cineva visul Tău şi în casă îl va ţine sau la sine îl va purta, de acea casă diavolul nu se va apropia şi pe duhul cel rău îl va izgoni. Şi îngerul lui Dumnezeu va sta totdeauna lângă dânsul de-a dreapta şi de năvălirile şi supărările de la oamenii cei răi va fi mântuit. La drum de va călători şi de va avea acest vis pe lângă dânsul, acel om nu se va teme de grindină, de tunet, de fulgere şi de toată moartea grabnică va fi ferit. Arhanghelul Mihail va fi lângă dânsul îndreptând calea lui ori încotro va merge. La dreapta judecată va afla milă şi la ieşirea sa din viaţă Mă voi arăta acelui om dimpreună cu tine, Maica Mea, şi îngerul Meu va lua sufletul lui, ducându-l întru împărăţia cerurilor, veselindu-se acolo cu toţi drepţii care din veac bine au plăcut Mie".

BRÂUL MAICII DOMNULUI
In zilele împăratului Justinian a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia Zila şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea Halcopatri. Iar mai târziu acest brâu sfânt a fost dus in cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul Prea Curatei Maria. Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi I-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa Zoe care era chinuită de duhuri rele. Impărăteasa Zoe a avut în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfantul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul, prin rugăciuni umile, a scos şi aşezat sfantul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care îndată s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu dupa care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire.
Acest brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Inainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreca timpul numai în post şi rugăciune.
Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plina de dar, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.
Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.
Ca şi cu o comoară luminata, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:
Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.
Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.
Bucură-te, prin care răsare bucuria.
Bucură-te, prin care piere blestemul.
Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.
Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu,
Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi.
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.
Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.
Bucură-te, căderea dracilor.
Bucură-te, uşa mântuirii.
Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.
Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţa.
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.
Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.
Bucură-te, mântuirea sufletului meu.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.
Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.
Incinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-l muncesc şi nepătimire biruitoare dăruindu-i
, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige:
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.
Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire a dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la Dumnezeul nostru mare milă.
Cei între Sfinţii Părinţii noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule şi Inaintemergătorule, Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, Ilie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruita împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.
Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toti să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.
Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al precinstitului tău brâu, tuturor celor ce cu credinţă îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.
Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea, buna norocire şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.
Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi buna norocirea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.
Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele noua tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.
Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).
Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:
Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel de Dumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.
Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mantuieşte de toată nevoia şi întristarea.
Mărire Tie, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Prea Sfântă Treime, mărire Tie. Amin.

Ce este postul?

“Postul este infranarea de toate mancarurile, sau, la caz de boala, numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca sa poata crestinul sa isi faca rugaciunea lui mai cu inlesnire si sa ii fie milostiv Dumnezeu. inca si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul lui Dumnezeu…”.
Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu.
Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a voii trupului, un semn vazut al ravnei si sarguintei noastre, spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii, care n-au nevoie de hrana. “Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana - zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viata si petrecere ingereasca, pentru ca ingerii sunt fara hrana. Este omorarea trupului, ca acesta hranindu-se, ne-a facut morti; si izgonirea patimilor este postul, caci lacomia intarata patimile trupului”.
Care e rostul si folosul postului?
Postul foloseste si sufletului si trupului, pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea, Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9; 18; Jud. 20, 26; I Regi 7, 6; Isaia 58; loil 2,15). “Nu fi nesatios intru toata desfatarea si nu te apleca la mancaruri multe. Ca in mancarurile cele multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesatiu, multi au pierit; iar cel infranat isi va inmulti viata”, zice inteleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-34). Mantuitorul insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei (Matei 4, 2 si Luca 4, 2). El ne invata cum sa postim (Matei 6, 16-18) si ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune (Matei 17,21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfintii Apostoli si ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au si randuit postul pentru toti crestinii. Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta. Iata ce spune, de pilda, Sf. Ioan Gura de Aur: “Postul potoleste zburdaciunea trupului, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza”.
 De cate feluri este postul dupa asprimea lui?
Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri:
a) Ajunare desavarsita, adica atunci cand nu mancam si nu bem nimic cel putin o zi intreaga.
b) Postul aspru sau uscat (Siroragia) sau ajunarea propriu-zisa, atunci cand mancam numai spre seara mancaruri uscate (paine si apa, fructe uscate, seminte etc).
c) Postul obisnuit sau comun, rand mancam la orele obisnuite, dar numai “mancaruri de post”, adica ne infranam de la “mancarurile de dulce” (carne si peste, branza, lapte, oua, vin, grasime).
d) Postul usor (dezlegarea), cand se dezleaga la vin, peste, icre si untdelemn, cum se prevede in Tipic, la anumite sarbatori care cad in cursul posturilor de peste an.
 De cate feluri este postul, dupa lungimea lui?
De doua feluri:
a) Post de o zi si
b) Post de mai multe zile.
 Care sunt posturile de o zi si pentru ce au fost asezate?
Sunt posturile pe care le tinem:
a) Miercurea si vinerea din fiecare saptamana, in amintirea Patimilor Domnului: miercurea au facut sfat carturarii si arhiereii iudeilor sa prinda pe Hristos, iar vinerea L-au rastignit pe cruce601 (Canonul 15 al Sf. Petru al Alexandriei). Tot in aceasta zi, dupa Traditie, mancase Adam din pom, lucru pentru care a fost izgonit din rai.
b) Ziua inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie), in amintirea Patimilor Domnului pe cruce (dezlegare la untdelemn si vin).
c) Ziua taierii capului Sf. Ioan Botezatorul (29 august), zi de post si plangere pentru cel care a fost cel mai zelos propovaduitor si implinitor al postului si al pocaintei (dezlegare la untdelemn si vin).
d) Ajunul Bobotezei (5 ianuarie): post asezat si ramas din vremea rand catehumenii se pregateau prin post si rugaciune pentru primirea Botezului a doua zi. Se ajuneaza in orice zi ar cadea603 (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia aghiasma pe nemancate.
Cei ce vor sa prisoseasca in evlavie sau sa faca anumite fagaduinte sau legaminte fata de Dumnezeu, pentru felurite pricini, pot sa posteasca si in alte zile de peste saptamana decat cele oranduite de Biserica. Cea mai potrivita este ziua de luni. In nici un caz sa nu se posteasca sambata sau duminica. Postul acesta de buna voie nu are insa valoare decat atunci cand pazim si zilele de post oranduite de Biserica.
 Cand nu se posteste miercurea si vinerea?
Fie pentru insemnatatea sarbatorilor mari, adica pentru a nu se sterge prin post bucuria praznicului Nasterii Domnului, al Invierii, al Rusaliilor, fie pentru prisosinta postului dinaintea acestor sarbatori mari sau pentru a nu ne asemana cu unii eretici, Biserica ingaduie sa mancam de dulce miercurea si vinerea in anumite rastimpuri din cursul anului. Aceste zile sunt numite de dezlegare (a postului) si sunt insemnate in calendare cu cuvantul harti. Iata cand nu se posteste miercurea si vinerea:
a) In Saptamana luminata (saptamana Pastilor).
b) De la Nasterea Domnului pana in ajunul Bobotezei.
c) In saptamana de dupa Rusalii (inainte de inceputul postului de San-Petru).
d) In saptamana intai a Triodului (intre Duminica Vamesului si a Fariseului si Duminica Fiului Risipitor).
e) In saptamana Branzei (inaintea lasatului sec pentru Postul Pastelui); se dezleaga numai la lapte, oua si branza.
f) Nu se posteste, de asemenea, in ziua Nasterii Domnului si cea a Bobotezei, cand aceste sarbatori cad miercuri sau vineri.
 Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?
a) Postul Pastelui,
b) Postul Craciunului,
c) Postul Sfanta-Mariei si
d) Postul San-Petrului.
 Ce este postul Pastelui?
Postul Pastelui, Postul Mare sau Paresimile (de la cuvantul latinesc quadragessima = patruzeci) este postul dinaintea Pastelui. E asezat in cinstea Patimilor Domnului si ne aminteste de postul de patruzeci de zile al Mantuitorului in pustie, inainte de a iesi in lume pentru propovaduirea Evangheliei (Matei 4, 2 si Luca 4, 2). E totodata vreme de pregatire, prin post, rugaciune si pocainta, pentru apropierea cu vrednicie de Sfantul Trup si Sange, intrucat, de obicei, la Pasti se impartasesc toti credinciosii.
Tine sapte saptamani, incepand cu Duminica lasatului sec de branza (Duminica izgonirii lui Adam din rai) si se incheie in noaptea Pastelui, la inviere. E cel mai vechi, mai lung si mai de seama dintre posturile bisericesti (Pentru vechimea lui, vezi Can. 69 Apostolic; Can. 50 Laodiceea, Asezamintele Sf. Apostoli V, 13; Can. 5 al Sinodului I ecumenic. Nu se mananca nici peste, nici untdelemn si nu se bea vin. Se dezleaga la vin si untdelemn numai sambata si duminica (pentru ca in aceste zile se face Liturghie deplina), iar la peste, numai in ziua de Buna-Vestire si de Florii (pentru ca sunt praznice mari) (Tipicul cel Mare (al Sf. Sava), cap. 34, p. 42. Comp. si Scrisoarea sinodala a Patriarhului ecumenic Paisie I catre Patriarhul Nicon al Moscovei (1655), raspuns la intrebarea 20 ).
Sunt scutiti de ajunare numai copiii, lauzele, batranii si bolnavii sau cei neputinciosi, precum si cei aflati in situatii speciale. Cu deosebita evlavie trebuie sa postim prima si ultima saptamana din Postul Paresimilor.
 Ce este postul Craciunului?
Postul Craciunului este postul dinaintea Nasterii Domnului. Tine 40 de zile (15 noiembrie - 25 decembrie). Lasam sec in seara de 14 noiembrie (ziua Sf. Filip); iar daca aceasta zi cade miercuri sau vineri, incepem postul cu o zi mai inainte. E asezat pentru a ne pregati spre cuviincioasa intampinare a Nasterii Domnului si inchipuie noaptea in care traia omenirea dinainte de Mantuitorul, cand Patriarhii si Dreptii Legii vechi asteptau venirea Lui, cu post si rugaciune. Ne aduce aminte indeosebi de postul de 40 de zile al lui Moise in pustie, inainte de primirea Legii (les. 34, 28). Se dezleaga la peste in ziua de 21 noiembrie (Intrarea in Biserica a Maicii Domnului), fiind praznic mare. In ziua cea din urma a acestui post (Ajunul Craciunului) se ajuneaza, adica nu se mananca nimic pana la ivirea luceafarului de seara, care inchipuie steaua Magilor; apoi mancam uscat: seminte, poame, turte sau covrigi. Tot in aceasta seara, pe alocuri, slujitorii Bisericii umbla cu Icoana Nasterii, cantand troparul Craciunului si aducand astfel, in casele crestinilor, vestea cea buna a marii sarbatori din ziua urmatoare. In ziua Craciunului, in orice zi ar cadea, mancam de dulce.
Ce este Postul Sfanta-Mariei?
Postul Sfanta-Mariei Mari (sau postul lui August) este postul dinaintea Adormirii Maicii Domnului. E asezat in cinstea Maicii Domnului, amintindu-ne de postul cu care aceasta, dupa traditie, s-a pregatit spre trecerea ei la cele vesnice. Tine doua saptamani: de la 1-15 august. Lasam sec la 31 iulie seara; iar daca aceasta zi ar cadea miercuri sau vineri, lasam sec cu o zi inainte. Se dezleaga la peste in ziua Schimbarii la Fata (6 august), fiind praznic mare. Daca ziua Sfanta-Mariei (15 august) cade miercuri sau vineri, nu mancam de dulce, ci se dezleaga numai la peste.
In timpul acestui post se citeste mai cu deosebire Al doilea Paraclis al Maicii Domnului, pe care il gasim in Ceaslov.
 Pentru ce s-a asezat si cat tine postul San-Petrului?
Postul San-Petrului, adica al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, e asezat in cinstea acestor doi Sfinti Apostoli, a caror moarte muceniceasca se serbeaza la 29 iunie si care s-au ostenit cel mai mult pentru vestirea Evangheliei si pentru raspandirea credintei crestine. Totodata ne aduce aminte de postul cu care Sf. Apostol Pavel, impreuna cu Varnava, s-au pregatit inainte de trimiterea lor la propovaduire, din porunca Duhului Sfant (Fapte 13, 2-3; Isaia 58, 3-7). Acest post are o lungime schimbatoare, intrucat inceputul lui atarna de data Rusaliilor. Se lasa sec in Duminica intai dupa Rusalii (a tuturor Sfintilor) si se posteste pana in ziua de San-Petru (29 iunie). Daca aceasta zi cade miercuri sau vineri nu mancam de dulce. E un post mai usor; se dezleaga martea si joia la vin si untdelemn, iar sambata si duminica si la.
 Cum trebuie sa postim?
Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsa in porunca a doua a Bisericii. Sfintele Soboare si randuielile date de Sfintii Parinti pedepsesc cu asprime pe cei ce nu pazesc posturile (Can. 69 al Sf. Apostoli). Dar trebuie sa postim nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Adica nu numai mancand de post, ci si infranandu-ne totodata de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul, ci si sufletul, petrecand in rugaciune si pocainta. Postul intreg, adevarat si desavarsit este deci nu numai cel trupesc, ci si sufletesc: postul de bucate, impreuna cu cel de fapte, postul de mancare si totodata de purtari. Asa ne indeamna Biserica, prin cantarile ei din slujbele Postului celui Mare: “Sa postim, post primit, bineplacut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevarat si bine primit”. Iar Sf. Ioan Gura de Aur zice: “Postiti? Aratati-mi-o prin fapte. Cum? De vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate si de hrapire si de lacomie. Picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine… Gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase”.

RUGĂCIUNI CREŞTINE PENTRU AJUTORAREA BĂRBAŢILOR AFLAŢI ÎN SINGURĂTATE, SUFERIND BLESTEMUL CELIBATULUI VEŞNIC

PRIMA RUGĂCIUNE (se va face la miezul nopţii, în faţa icoanei Mântuitorului Isus Hristos, cu mâna în dreptul inimii) :
"Prea Sfinte Doamne Dumnezeule, Prea Înţelepte Isuse Hristoase, ridicaţi blestemul celibatului de deasupra fiinţei mele însingurate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Rugăciunea se va face timp de 30 de zile, începând cu o noapte de Lună Plină ( m ). Până la sfârşitul perioadei de rugăciune trebuie să se arate un semn, o îndrumare spre o fiinţă ce i-ar putea deveni soţie celui ce se roagă. Dacă nu va fi aşa, se va face rugăciunea, începută tot pe Lună Plină, încă 30 de zile. În cazul când nici după aceste zile de rugăciune nu se va arăta fiinţa dorită, va urma o pauză de cel puţin 30 de zile, după care se va începe RUGĂCIUNEA A DOUA (într-o noapte cu Lună Plină) :
"Sfinte Doamne Dumnezeule, Sfinte Isuse Hristoase, ajutaţi-mă să mă decid în alegerea fiinţei potrivite pentru a-mi deveni soţie. Alungaţi-mi ghinioanele, în urma rugăciunii mele. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Amin."
Dacă după 30 de zile de rugăciuni bărbatul nu s-a logodit, va face o pauză până la următoarea noapte cu Lună Plină, când va reîncepe RUGĂCIUNEA A DOUA. Va face tot aşa până când se va căsători.

NDICAŢII SPECIALE PENTRU CEL CE DOREŞTE SĂ SE ROAGE

Începutul rugăciunilor trebuie să fie şi începutul unei vieţi lipsite de păcate majore (violenţă în cuvânt şi faptă, uneltire împotriva semenilor, duşmănie, răutate, invidie).
Omul nu va spune nimănui că se roagă, evitând astfel răutatea celor invidioşi.
Trebuie să postească lunea, miercurea şi vinerea, în perioadele de rugăciune scoţându-şi din alimentaţie alcoolul, carnea şi drogurile.
Să nu aspire la cucerirea unei femei deja măritate.
Să nu meargă la vrăjitoare sau alte persoane care ar putea să-i aducă prin farmece femeia dorită.
Să jure în faţa icoanei că se va purta frumos cu viitoarea lui soţie.

RITUALURI MAGICE CREŞTINE PENTRU ALUNGAREA DUHURILOR NECURATE DIN LOCUINŢELE OAMENILOR (DE LA ISUS HRISTOS)

1. Omul îşi va pune în faţă 3 lumânări albe de lungime medie (15 – 20 cm), grosimea lor nu contează. Pe gâtul fiecărei lumânări se înfige o hârtie albă în formă de pătrat care să depăşească cu 5 – 10 cm lumânarea în lateral, oprindu-se la mijlocul lumânării. Lumânarea trebuie să ajungă la jumătate la sfârşitul rugăciunii. Nu se va depăşi jumătatea lumânării. Se aprind lumânările, omul se aşează în genunchi pe podea sau pe un obiect orizontal, îşi face semnul crucii de 3 ori, spune “Tatăl nostru” o singură dată, iar după aceasta va spune cu voceşoptită sau în gând următoarea rugăciune : “Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Sfinte Dumnezeule, Tu, care îi ajuţi pe toţi, ajută-mă şi pe mine să scap de duhurile necurate care mă chinuiesc şi îmi necinstesc locuinţa. Alungă-i , Doamne, din casa mea pe demonii musafiri nepoftiţi!”Se va face din nou semnul crucii de 3 ori, se va stropi cu aghiasmă de câte 3 ori fiecare colţ al casei, în toate camerele, apoi omul va ieşi afară şi va stropi de 3 ori cu aghiasmă fiecare prag, repetând rugăciunea. În poartă se va pune la loc ferit de privirile celor de pe stradă o crenguţă cu busuioc din buchetul preotului. Se va face acest ritual 3 zile sau 3 nopţi la rând, după aceea o pauză de 3 zile şi se reia ritualul. Trebuie să se ajungă la 10 şedinţe de ritual, fiecare de câte 3 zile sau nopţi. După ultima şedinţă trebuie să se arate primul semn de îmbunătăţire : sau se potolesc manifestările duşmănoase, sau omul se va muta în altă casă, unde necuratul nu va mai intra. Dacă după un timp se va mai întâmpla vreun necaz, se reiau rugăciunile. Efectele vor fi bune şi pentru ceilalţi membri ai familiei.

2. În faţa a 3 lumânări aprinse, fără hârtie pe ele, se va face semnul crucii de 3 ori, se va spune “Tatăl nostru” o singură dată, se vor face 10 metanii în faţa icoanei Maicii Domnului cu Domnul Isus în braţe. Se va rămâne în genunchi spunând următoarea rugăciune :
“Sfântă Maică a Domnului, Sfinte Isuse Christoase, Sfinte Doamne Dumnezeule, curăţaţi-mi casa de demonii care o necinstesc !”
Se face din nou semnul crucii de 3 ori, se spune iar “Tatăl nostru” şi se continuă treburile prin casă. Această rugăciune va începe într-o zi sau noapte cu Lună nouă (l) şi va dura atâtea zile până când Luna începe să scadă ( m ). Se va relua rugăciunea tot pe Lună nouă în luna următoare. În prima zi de rugăciune omul va posti negru până la prânz şi numai cu pâine şi apă până a doua zi. Semnele bune trebuie să se arate înainte de ziua încetării rugăciunilor
3. Sunt cazuri foarte dese de lovire a oamenilor prin puterea nemăsurată a demonilor. În astfel de situaţii omul trebuie să facă multă lumină în casă, cu lămpi şi lumânări, să meargă cu o lumânare aprinsă în mână prin toată încăperea pe unde se simte prezenţa nevăzută. Flacăra lumânării o va arde pe aceea şi alta nu va veni curând.

Mănăstirea Bistrița: Istoric

Mănăstirea Bistrița, una dintre cele mai importante ctitorii mușatine, se găsește la 7 kilometri vest de orașul Piatra Neamț.
Primul ctitor al acestei mănăstiri este considerat, după tradiție, voievodul Petru I Mușat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn. Însă adevăratul ctitor al Mănăstirii Bistrița este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care, în anul 1400, începe zidirea unei biserici impunătoare din piatră, finalizată și sfințită în 1402, în locul vechii biserici din lemn. Această biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a fost aleasă de Alexandru cel Bun ca necropolă pentru el și familia sa.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de către mitropolitul Iosif al Moldovei.
Mănăstirea Bistrița a ajuns la o situația înfloritoare încă de la începutul secolului al XV-lea. Hrisovul din 11 iulie 1428, prin care i se închinau Mănăstirii Bistrița 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului și arhiereului, arată că ctitoria lui Alexandru cel Bun avea drepturi de cvasiepiscopie. Ca și în timpul lui ªtefan cel Mare (după cum rezultă dintr-un uric din 20 mai 1459) Mănăstirea Bistrița se găsea în poziția de „scaun de judecată“ a pricinilor și a neînțelegerilor iscate în rîndul supușilor săi.
După trecerea la cele veșnice a lui Alexandru cel Bun, închinările, prerogativele și privilegiile Mănăstirii Bistrița nu s-au diminuat, ci dimpotrivă, s-au înmulțit prin bunăvoința domnitorilor. Faptul că mulți boieri și demnitari importanți, pînă în anul 1677 (dată la care Mănăstirea Bistrița a fost închinată Sfîntului Mormînt din Ierusalim), au înzestrat-o cu diferite danii, arată că reușise să se impună ca o prezență vie și respectată în conștiința religioasă și morală a țării.
În 1498, ªtefan cel Mare, nepotul ctitorului, a zidit la intrarea în mănăstire un turn clopotniță căruia îi adaugă la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Domnitorul a înfrumusețat pietrele funerare de pe mormintele bunicilor săi, aflate în gropnița bisericii Mănăstirii Bistrița. Între 1490 și 1494 el a donat Mănăstirii Bistrița două clopote: unul de cca. 200 kg (care este folosit și astăzi) și al doilea clopot de cca. 800 de kg, turnat chiar în incinta mănăstirii de către meșteri tocmiți de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz și se află în prezent în muzeul mănăstirii).
Între 1541-1546, Petru Rareș finalizează zidirea paraclisului în formă de navă, împrejmuiește așezămîntul cu ziduri înalte și groase de piatră, reface turnul-clopotniță de la intrare, înalță și pictează casa domnească și amenajează școala domnească. El extinde paraclisul lui ªtefan cel Mare din clopotniță prin construirea unei nave sprijinite pe arce de zid, reînnnoind „din temelie“ biserica, pe care „o înfrumusețează pe dinăuntru și pe dinafară“. De aceea, pe bună dreptate, Petru Rareș este socotit de către istorici ca fiind al treilea ctitor al Mănăstirii Bistrița (după Alexandru cel Bun).
Ultimul domn mușatin care a contribuit substanțial la refacerea și consolidarea mănăstirii a fost Alexandru Lăpușneanu (1552-1561). În anul 1554, domnitorul reface biserica mănăstirii, zidurile sînt întărite, ajungînd la grosimea de 3 metri. Totodată, bisericii i se adaugă pridvorul.
În anul 1704, prin două acte semnate și parafate în prezența sfatului țării și a patriarhului de Ierusalim, s-a încuviințat excluderea aproape completă a mănăstirilor închinate din sistemul economic, juridic și politic al țării. În anul 1821, peste Mănăstirea Bistrița s-a abătut o nouă nenorocire: detașamentele grecești înarmate ale Eteriei au fost înfrînte de oștile otomane, care au jefuit apoi așezămîntul monahal. În urma acestui jaf, doar icoana Sfintei Ana a rămas nevătămată. Mănăstirea Bistrița s-a aflat în această situație critică pînă în 1863 (exceptînd perioada 1704-1733, în care mănăstirea a fost sub ascultarea Mitropoliei Moldovei), cînd domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile mănăstirești. O redresare încurajatoare s-a produs în viața Mănăstirii Bistrița între cele două războaie mondiale și în special în timpul egumenului Ghenadie Caraza. La inițiativa lui s-a replantat livada mănăstirii (12 hectare) și s-a înființat fabrica de lumînări din ceară curată „Albina“.
După 1944, odată cu instalarea regimului comunist, Mănăstirea Bistrița, ca de altfel întreaga Biserică Ortodoxă Română, a avut mult de suferit. Mulți călugări au fost îndepărtați din mănăstire, iar activitatea misionară și pastorală a fost restrînsă.
În anul 1967 la Mănăstirea Bistrița au început lucrările de restaurare finanțate de către stat. Aceste lucrări au fost întrerupte în anul 1977, cînd a fost desființată Direcția Monumentelor Istorice.
Din anul 1979 și pînă în toamna anului 1984, sub îndrumares Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Teoctist și prin silința obștii bistrițene, precum și prin contribuția credincioșilor din Piatra Neamț, Viișoara și Bistrița, la Mănăstirea Bistrița s-au finalizat lucrările de restaurare a palatului domnesc, a celor două case egumenești, a școlii lui Petru Rareș, a zidurilor de incintă și a chiliilor. Au fost restaurate: pictura murală din interiorul bisericii, frescele de pe peretele vestic al pridvorului și frescele exterioare de pe turnul clopotniță.
Un moment de cotitură în viața Mănăstirii Bistrița a fost anul 1989, cînd a fost înlăturat regimul comunist. Prin grija Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Daniel, Mănăstirea Bistrița a redevenit un așezămînt de referință.

Vanzari icoane

Vanzari icoane
Icoane ortodoxe de vanzare