Întelegând de la tânărul dascăl pricina venirii lor, am început discutia în cele ale credintei cu predicatorul adventist, de fată fiind si omul care venise să se lămurească. Asa că după o discutie cu întrebări si răspunsuri, predicatorul si-a luat geanta si pălăria, pregătindu-se de plecare, iar crestinul, care ascultase cu luare aminte cele discutate de noi, i-a zis: „Cumetre, eu nu mai merg cu dumneata, ci rămân aici, că Dumnezeu m-a adus aici, ca să nu mă rătăcesc!" La care predicatorul i-a răspuns, iesind pe usă: „Eu nu am cu cine vorbi aici, că nu sunt înteles!"
Astfel, omul a rămas aici cu dascălul si a mers la Sfânta Biserică, apoi, după o sfătuire mai cu temei, i-am dat si o brosură în care se combăteau rătăcirile adventiste si asa, împre- ună cu dascălul, a plecat, urmând Biserica pe care o părăsise.
Asadar, aducându-mi aminte de multele întrebări puse de predicatorul adventist, m-am gândit ca in cele ce urmează, să răspund - măcar mai pe scurt -, atât lui, cât si la alti sectari, sub forma unui dialog între preot si sectar, în acest fel:
Preotul: Pentru care pricină ai venit aici dumneata?
Sectarul: Am venit aici ca să-ti arăt adevărul!
Preotul: Da, adevărul este bine de a se căuta întru toate. Dar cam despre ce vrei să întrebi mai întâi?
Sectarul: să-mi spui dumneata, mai întâi, ce este Biserica?
Preotul: Ascultă, omule. Biserica este asezămăntul sfânt, întemeiat de Cuvântul cel întrupat al lui Dumnezeu, spre sfintirea si mântuirea oamenilor.
Sectarul: Eu vreau să stiu cum întelegeti voi, ortodocsii, cuvântul Biserică din Sfânta Scriptură.
Preotul: la aminte, omule, cele ce-ti spun: Cuvântul Biserică în dumnezeiasca Scriptură are mai multe întelesuri si mai multe numiri. lar Sfânta Scriptură se foloseste când de un înteles, când de altul, când de o numire, când de alta.
Sectarul: Care sunt acele întelesuri si numiri diferite ale Bisericii în Sfânta Scriptură?
Preotul: Mai întâi, prin cuvântul Biserică, Sfânta Scriptură a Noului Testament întelege ierarhia superioară si conducătoare a Bisericii, pe care a întemeiat-o Mântuitorul nostru lisus Hristos.
Sectarul: Care este acea ierarhie superioară si conducă- toare pusă de Mântuitorul în Biserică?
Preotul: Această ierarhie o formează Sfintii Apostoli si urmasii lor: episcopii, preotii, diaconii (Matei 18, 18; Fapte 6, 3-6; 20, 28; loan 20, 22-23; Efes. 4, 11-12; I Tim. 3, 1-12; 4, 14; Apoc. 21, 14; Evrei 13, 17). lerarhia bisericească are obârsia în însusi Domnul nostru lisus Hristos (Matei 10, 1; Luca 10, 1) si în pogorărea Sfântului Duh peste apostoli la Cincizecime. Nici unul dintre ei nu si-a luat singur cinstea, ci cei chemati de Dumnezeu, ca si Aaron, zice Sfântul Apostol Pavel (Evrei 5, 4). Si El (lisus Hristos) a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii păstori si învătători, spre desăvârsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos (Efes. 4, 11-12). Comunitatea Bisericii este organizată ierarhică. Biserica face deosebire între păstori si turmă, cler si popor, împreună slujitori sau lucrători cu Dumnezeu (I Cor. 3,9).
Sectarul: când a pus Mântuitorul această ierarhie în Biserică?
Preotul: Atunci când a zis către Apostolii Săi: Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cine se leapădă de voi, de Mine se leapădă (Luca 10, 16); si iarăsi, când a zis: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit si Eu pe voi (loan 20,21; 17, 18s.a.).
Sectarul: Ce puteri deosebite a dat Mântuitorul acestei ierarhii superioare si conducătoare a Bisericii?
Preotul: Mântuitorul a înzestrat cu multe puteri si daruri această ierarhie superioară a Bisericii Sale (I Cor. 12, 28).
Sectarul: Care sunt acele puteri si daruri de care spui?
Preotul: Mântuitorul mai întâi a dat ucenicilor Săi puterea de a lega si a dezlega păcatele oamenilor, în cer si pe pământ (Matei 18, 18; loan 20, 22-23); le-a dat puterea disciplinară în Biserică de a pedepsi pe cei vinovati de călcarea poruncilor lui Hristos (I Cor. 5, 4-5; 1 Tim. 1, 20; Matei 16, 18-19); i-a îmbrăcat cu putere de sus la Pogorărea Sfântului Duh (Luca 24, 49; Fapte 2, 2-4); i-a binecuvântat pe ei cu prilejul înăltării Sale la cer (Luca 24, 51); i-a trimis să propovăduiască Evanghelia la toată zidirea si să boteze în numele Sfintei Treimi - al Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh (Matei 28, 18-20).
Sectarul: Care e cea mai mare autoritate în Biserică?
Preotul: Cea mai mare autoritate în Biserică sunt episcopii ca urmasi directi ai Sfintilor Apostoli, despre care Sfântul Apostol Pavel zice în Scrisoarea 1 către Corinteni (12, 28): Si pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică, întâi pe apostoli, al doilea pe prooroci, al treilea pe învătători... Fericitul Teodorit al Cirului, lămurind textul din 1 Timotei 3, 13, spune că Ťpe cei ce se numesc acum episcopi, îi numeau atunci Apostoli; cu trecerea timpului numele de Apostol s-a rezervat însă Apostolilor cu adevărat, iar cel de episcop s-a dat celor numiti odinioară Apostoliť. Sfântul Ciprian sustine că fără episcop nu este Biserică. Episcopul este centrul puterii duhovnicesti si capul văzut al Bisericii dintr-o anumită regiune. Sinodul episcopilor este autoritatea cea mai mare a Bisericii dintr-o parte a crestinătătii, iar sinodul ecumenic este autoritatea cea mai înaltă a Bisericii Ortodoxe.
Sectarul: Dar cum se mai întelege cuvântul Biserică în Sfânta Scriptură?
Preotul: Prin cuvântul Biserică în Sfânta Scriptură se mai întelege si totalitatea credinciosilor care sunt botezati în numele Preasfintei Treimi (al Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh), care se măntuiesc prin păzirea si lucrarea tuturor poruncilor lui Hristos si care urmează întru toate asezămăntul pus de Mântuitorul si de sfîntii săi apostoli în Biserică (Matei 16, 18; Efes. 2, 19-22; 4, 11-15; Col. l, 18-20).
Sectarul: Care sunt mărturiile din Sfânta Scriptură care adeveresc numirea Bisericii sub acest înteles?
Preotul: Biserica ca totalitatea credinciosilor (păstor si turmă la un loc) are prea multe mărturii scripturistice, între care este si aceasta: Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare si mădularele nu au toate aceeasi lucrare, asa si noi, cei multi, un trup suntem în Hristos si fiecare suntem mădulare unii altora (Rom. 12, 4-5). Acest „trup" este Biserica, iar Hristos este Capul Trupului, adică al Bisericii (Col. 1, 18; 1, 24; Efes. 1, 22-23; 4, 25; 5, 23; I Cor. 12, 27 s.a.).
Sectarul: Cum se mai întelege cuvântul Biserică în Sfânta Scriptură?
Preotul: Prin cuvântul biserică, în Sfânta Scriptură se mai întelege si biserica (materială) ca lăcas de închinare.
Sectarul: Ce întelegeti prin biserică - lăcas de închinare?
Preotul: Prin biserică - lăcas de închinare se întelege locul Sfânt menit cultului divin public, precum era templul din Vechiul Testament. Numele de Ťbisericăť în acest înteles îl întâlnim în multe locuri ale Sfintei Scripturi. Mântuitorul a cinstit încă de copil acest loc Sfânt, adică biserica - lăcas de închinare, căci de la vărsta de 12 ani a venit cu părintii Lui să se închine în templu (Luca 2, 46-48).
Această biserică - lăcas de închinare Mântuitorul a numit-o Ťcasă a Meať (Matei 21, 13) si în fiecare zi învăta poporul într-însa (loan 18, 20). Numele de biserică în întelesul de lăcas de închinare publică îl găsim iarăsi în Faptele Sfintilor Apostoli, unde se spune că Pavel si Varnava, ajungănd în Antiohia, ...au stat acolo un an intreg, adunăndu-se în biserică si învătănd mult popor (Fapte 11, 26). De asemenea, Apostolul Pavel zice, referindu-se tot la acest înteles: Căci mai intâi aud că, atunci când vă adunati în biserică, între voi sunt dezbinări si în parte cred (I Cor. 11, 18). Că în toate Bisericile sfintilor (crestinilor), femeile voastre să tacă în biserică... căci este rusinos ca femeile să vorbească în biserică (I Cor. 14, 34-35). În toate textele de mai sus, întelesul cuvântului biserică este clar si el arată lăcasul de adunare pentru cultul public.
Sectarul: Si care alte nume se mai dau Bisericii în Sfânta Scriptură?
Preotul: Biserica se mai numeste si ogorul lui Dumnezeu (I Cor. 3, 9), casa Domnului (Efes. 2, 19-22), Mireasa lui Hristos (II Cor. 11, 2; Apoc. 21, 2, 9; 22, 17 s.a.), adunarea cuviosilor (Ps. 149, 1) sau a oamenilor drepti (Ps. 110, 1), adunarea celor întâi născuti (Evrei 12, 23), turma lui Hristos (loan 10, 16), sfesnic de aur (Apoc. 1, 20; 2, 1), cetatea lui Dumnezeu (Ps. 86, 2; Apoc. 3, 12), cetatea Dumnezeului celui viu (Apoc. 21, 2; 22, 19), stălp si temelie a adevărului (I Tim. 3, 15), sfatul sfintilor (Ps. 88, 6), trupul lui Hristos (Efes. 1, 22-23; Col. 1, 24), zidire dumnezeiască (I Cor. 3, 9), Biserică slăvită (Efes. 5, 27), Mireasa Mielului (Apoc. 19, 7; 21, 9); patria lui Dumnezeu pe pământ (Efes. 3, 15); casa Dumnezeului lui lacov (Isaia 2, 3), casa lui Hristos (Evrei 3, 6), lerusalimul cel Nou (Apoc. 3, 12; 21, 2), casa lui Dumnezeu (I Tim. 3, 15; Evrei 10, 21) s.a.
Biserica se înfătisează ca un cer nou si pământ nou, cum a văzut Isaia (65, 17), Petru (II Petru 3, 13) si loan în Apocalipsă (21, 1). Biserica este deci o lume nouă.
Sectarul: Dar câte Biserici aveti voi, ortodocsii?
Preotul: Biserica lui Hristos este una, deoarece Mântui- torul a întemeiat o singură Biserică (Matei 16, 18), nu mai multe, pentru că Biserica are un singur Cap, pe lisus Hristos, ea fiind înfătisată ca o singură Mireasă a lui Hristos (Efes. 5, 27), ca o casă a lui Dumnezeu si a lui Hristos (Evrei 3, 6; 10, 21), ca un trup unic al lui Hristos (Rom. 12, 5), ca o singură turmă (loan 10, 16; 21, 15). Biserica se numeste Sfântă pentru că Sfânt este Capul ei, Mântuitorul nostru lisus Hristos (Efes. 5, 25, 27), si în ea locuieste Duhul Sfânt.
Sectarul: Dar cum poate fi Biserica voastră Sfântă, dacă la voi se adună prin biserici tot felul de păcătosi si nelegiuiti?
Preotul: Intelege, omule, că păcătosii nu ating sfintenia Bisericii. Misiunea Bisericii tocmai aceasta este, de a face îndreptarea păcătosilor. Toti oamenii sunt păcătosi, asa că nici unul nu poate spune că e lipsit de păcate (Fac. 8, 20; Pilde 20, 9; lov 14, 4; lacov 3, 2; I loan 1,8). Stiu că voi, sectarii, aveti pretentia că în comunitatea voastră se adună numai oamenii sfinti. Dar să stii că nu aveti dreptate. Vezi pe marele Apostol Pavel, care era vas al alegerii (Fapte 9, 15-16), si care zice despre sine că este cel dintăi păcătos între păcătosi (I Tim. 1, 15).
Mântuitorul a asemănat Biserica Sa, în diferite pilde, cu tarina care cuprinde grâu si neghină (Matei 13, 24-30, 36), cu năvodul care prinde si pesti buni si pesti răi (Matei 13, 47-50), iar marele Apostol Pavel spune că Biserica este casă în care se găsesc vase de cinste si vase de necinste (II Tim. 2, 20). Mântuitorul nu a venit să cheme pe cei drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă, căci nu cei sănătosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi (Matei 9, 12).
Sectarul: Dar de ce ziceti voi, ortodocsilor, că Biserica voastră este sobornicească si apostolească?
Preotul: Prin cuvintele ŤBiserică sobomiceascăť, noi arătăm că Biserica noastră are menirea de a se răspândi în toată lumea, cuprinzănd pe credinciosii din toate locurile, din toate timpurile si de la toate popoarele, ca o încununare a poruncii Mântuitorului, Care a zis: Mergând, învătati toate neamurile... (Matei 28, 19). Sfântul Apostol Pavel spune galatenilor si colosenilor că în Biserica lui Hristos nu se face deosebire de neam între credinciosi: Nu mai este elin si iudeu, tăiere împrejur si netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori slobod, ci toate si întru toti Hristos (Col. 3, 11; Gal. 3, 28). Biserică sobomicească înseamnă unirea tuturor cu totul. Fiecare membru si toti la un loc stau în unire cu Biserica întreagă si aceasta cu fiecare membru.
I se mai spune sobornicească pentru că învătătura ei este conformă cu întregul adevăr primit de la Hristos, spre deosebire de sectă sau de erezie, care are numai o parte de adevăr. Ea este sobornicească sau universală (catolică) pentru că detine adevărul unic si universal. Ortodoxia nu este numai dreaptă credintă, ci si deplină credintă, adică adevărul întreg. De aceea i se spune sobornicească. Cu acest înteles găsim cuvântul prima dată la Sfântul Ignatie purtătorul de Dumnezeu, care zice că: „Unde este Hristos, acolo este si Biserica sobornicească".
lar Ťapostolicăť se numeste Biserica Ortodoxă pentru că ea a fost întemeiată de Mântuitorul prin Sfintii Apostoli (Efes. 2, 20) si a fost răspăndită în lume si organizată de la început tot prin Sfintii Apostoli. Apoi, pentru că păstrează neschimbată învătătura dată de lisus Hristos si de Duhul Sfânt prin Sfintii Apostoli. Si, în sfârsit, pentru că păstrează darurile Sfântului Duh de la Sfintii Apostoli prin succesiune, adică păstrează legătura harului neîntreruptă, de la apostoli si pănă astăzi, succesiune numită apostolică.
Apostolicitatea Bisericii este mărturisită atăt de Sfânta Scriptură, căt si de Sfânta Traditie; ei i se mai zice apostolică si pentru că ea este zidită pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind însusi lisus Hristos, întru Care toată zidirea bine alcătuită creste, întru lăcas sfânt, în Domnul (Efes. 2, 20-22; 1 Petru 2, 4; Apoc. 21, 14). Ea trăieste viata în Hristos, asa cum a învătat de la Sfintii Apostoli, care sunt cei mai autorizati interpreti ai cuvintelor Mântuitorului.
Acelasi apostol îndeamnă pe credinciosii săi să se depărteze de învătătura si de învătătorii care nu se sprijină pe Sfintii Apostoli. El scrie tesalonicenilor: Drept aceea, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învătat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră (11 Tes. 2, 15). Tot Sfântul Apostol Pavel spune lui Tit: De omul eretic, după întâia si a doua mustrare, depărtează-te (Tit 3, 10).
Sectarul: Ce întelegeti voi, ortodocsii, prin Biserica biruitoare si luptătoare si de ce ziceti voi că sunt două Biserici, una în cer si alta pe pămănt?
Preotul: Nu ai dreptate, omule, în cele ce zici si nu întelegi cele ce întrebi. Noi nu zicem că sunt două Biserici, ci una, după cum ti-am arătat mai sus. Dar noi mărturisim că Biserica cea una a lui Hristos se împarte în două părti: una văzută si pământească, a celor vii, si alta nevăzută sau a celor adormiti. Amândouă acestea alcătuiesc o singură Biserică, având acelasi Cap, pe Hristos (Rom. 14, 7-9; Efes. 1, 10; Matei 22, 32; 28, 18; Luca 15, 10; Filip. 2, 10; Efes. 2, 19; Col. 2, 10; Evrei 12, 23).
Asadar, întelege că Biserica celor vii sau pământească, văzută, se mai numeste si Biserica luptătoare, fiindcă membrii ei sunt încă în luptă cu puterile vrăjmase ale răului (Efes. 6, 11-13; Gal. 5, 17; 1 Petru 2, 11 s.a.). lar prin Biserica biruitoare, noi întelegem Biserica pe care o formează toti îngerii si sfintii din ceruri, care au biruit puterile celui rău si au trecut în lumea cea nevăzută si cerească (Evrei 12, 23; Efes. 5, 27;Apoc. 21, lOs.a.).
Biserica este una singură, dar ea cuprinde pe cei vii de pe pământ, cât si pe cei care au adormit în dreapta credintă, care si ei sunt vii cu sufletul si slăvesc pe Dumnezeu alături de îngeri, si se roagă pentru măntuirea lumii întregi.
