Mănăstirea Balaciu: Istoric

Asezatã la mai bine de 20 km est de Urziceni, pe drumul Sloboziei cãtre mare ºi aproape de malul stâng al râului Ialomiþa, Mãnãstirea Balaciu se ridicã într-unul dintre cele mai frumoase ºi mai încãrcate de spiritualitate locuri din Bãrãgan. Peste râu se înalþã Piscul Crãsani, acolo unde în secolele IV î.Hr.-I î.Hr. s-a aflat celebra davã, identificatã de istorici fie cu Netindava lui Ptolemeu, fie cu Helis (,,Cetatea Soarelui”), unde Dromichaites l-a adus pe regele macedonean al Traciei, Lysimach. Într-o zonã în care existau în timpurile medievale aºezãri de moºneni, la Balaciu de Jos aveau moºie, în jurul anului 1800, boierii Piteºteanu, originari din pãrþile argeºene. Pe moºia numitã Piteºteanu sau Pitiºteanu, a fost întemeiatã Odaia Piteºteanului, aºezare de crescãtori de animale ºi de agricultori. Biserica satului, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicatã în locul unui lãcaº mai vechi (amintit de tradiþia localã) între anii 1821-1841, ctitorii sãi fiind Neacºu Piteºteanu ºi soþia sa, Ecaterina. Lãcaºul a fost reparat în anul 1869 de cãtre nora acestora, Maria Piteºteanu, soþia fostului ocârmuitor (prefect) al judeþului Ialomiþa, Constantin Piteºteanu.
Dupã mai multe revãrsãri ale râului Ialomiþa, locuitorii satului Piteºteanu sau Balaciu de Jos au hotãrât strãmutarea satului pe o vatrã nouã (la circa 4 km spre nord), în vatra veche biserica rãmânând singura construcþie. În vara anului 1927, cu ocazia unei vizite canonice în Bãrãgan, P.S.Gherontie Nicolau, Episcopul Constanþei, aflând biserica pãrãsitã, a hotãrât întemeierea acolo a unei mãnãstiri, cu atât mai mult cu cât în întreg Bãrãganul nu mai exista vreo mãnãstire, încã din vremea lui Cuza-Vodã. Pe baza consideraþiilor arhiereului, hotãrârea privind întemeierea Mãnãstirii Balaciu a fost luatã la 24 septembrie 1927 de cãtre Consiliul Economic al Mãnãstirii Tatlageac, unde se afla atunci comunitatea monahalã a Eparhiei Constanþei. Oficial, Mãnãstirea Balaciu a fost întemeiatã la 29 mai 1929, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înfiinþarea sa. Ctitorul mãnãstirii a fost, cu vorba ºi cu fapta, P.S.Episcop Gherontie Nicolau (1867-1948), iar aºezãmântul i-a purtat o vreme numele, de la întemeiere ºi pânã în anul 1942: Mânãstirea ,,Gherontie Episcopul” Balaciu. Din anul 1942, dupã ce Sfântul Sinod a interzis ca aºezãmintele monahale sã mai poarte numele unor arhierei în viaþã, aºezãmântului i s-a schimbat numele în Mãnãstirea Adormirea Maicii Domnului Balaciu, nume pãstrat pânã la desfiinþarea din anul 1961 ºi reluat odatã cu reîntemeierea din anul 1991. Popular, aºezãmântului i s-a zis de cãtre sãtenii din împrejurimi, Mãnãstirea Piteºteanu.
Între anii 1936-1939, în cadrul mãnãstirii a funcþionat ªcoala de Cântãreþi Bisericeºti ,,Episcopul Gherontie”, venitã de la Constanþa ºi mutatã ulterior la Medgidia.Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat biserica ºi casele mãnãstireºti, reparate la sfârºitul anului urmãtor, cu fonduri de la Ministerul Culturii Naþionale ºi Cultelor. Dupã rãzboi, mãnãstirea a fost afectatã de schimbãrile din þarã, vieþuitorii originari din Basarabia fiind nevoiþi sã pãrãseascã comunitatea. Au urmat seceta prelungitã, cotele din recolte impuse de autoritãþile comuniste ºi pierderea treptatã a domeniului mãnãstiresc. Pe baza decretului no.510 din 1959 al regimului comunist, anticreºtin ºi antinaþional, în Vinerea Patimilor din anul 1961, Mãnãstirea Balaciu a fost desfiinþatã, ultimii vieþuitori strãmutându-se la Mãnãstirea Cãldãruºani. Pânã în anul 1989, mãnãstirea s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole din Balaciu, fiind transformatã în ,,puierie”. Cu trecerea anilor, au dispãrut toate construcþiile, singurã bisericã rãmânând în câmp, monument al credinþei neamului. În anul 1990 s-a constituit un comitet de iniþiativã, apoi a luat fiinþã Asociaþia ,,Prietenii Mãnãstirii Piteºteanu”, în frunte cu foºti vieþuitori de la Balaciu. Aceasta a depus stãruinþe deosebite pentru reînfiinþarea mãnãstirii, primindu-se fonduri de la Comisia Monumentelor Istorice, pentru refacerea bisericii. Oficial, Mãnãstirea Balaciu a fost reîntemeiatã la 28 august 1991, când a primit aprobarea P.F.Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Strãdaniile pentru ridicarea unui aºezãmânt, care în strãlucire îl întrece pe cel dinainte, au fãcut astãzi din Mãnãstirea Balaciu unul dintre cele mai mari aºezãminte monahale din Mitropolia Ungrovlahiei. Noul ctitor al acestei ,,Perle a Bãrãganului”este P.C.Arhimandrit Teofil Belea, venit de pe Valea Teleajenului. Numit stareþ la 27 august 1991, ºi-a legat numele cu totul ca nou ctitor al mãnãstirii, unde pânã în anul 2000 s-au ridicat biserica mare, casele mãnãstireºti, clopotniþa ºi stãreþia, adãugându-se paraclisului adus din þinutul Sucevei ºi incintei cu poarta de lemn, ridicate în anul 1990. Sfinþirea bisericii mãnãstirii s-a fãcut dupã desãvârºirea picturii, la 15 august 2000, de cãtre P.S.Dr.Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor ºi de P.S.Galaction, Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului.
Comunitatea monahalã de la Balaciu duce astãzi viaþã de obºte sub pãstorirea vrednicului sãu stareþ, în acelaºi timp exarhul mãnãstirilor ºi schiturilor din Eparhia Sloboziei ºi Cãlãraºilor. Cãlãtorului care merge sau vine dinspre mare i se înfãþiºeazã în mijlocul Bãrãganului, la Balaciu, cãtre ,,coasta” ce însoþeºte malul râului Ialomiþa, silueta sveltã, albã ºi reflectând prin acoperiºurile sale razele soarelui, a bisericii mari a splendidului aºezãmânt ridicat pe temelia ctitoriei de odinioarã a boierilor Piteºteanu: Mãnãstirea Balaciu, cununã a Bãrãganului.