La 12 km.vest de Piatra Neamt se afla Sfanta Manastire Bisericani cu hramul Buna Vestire ctitorita de Stefanita Voda unde s-au nevoit Cuviosii Iosif si Chiriac,trecuti in randul sfintilor. Manastirea a fost reinfiintata in anul 1990 de Prea Fericitul Daniel Patriarhul Romaniei,pe atunci Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.Aici se pastreaza "Sfanta Icoana Facatoare de Minuni din Stejar".
Este situatã pe ºoseaua PiatraNeamþ –Bizac. Drumul în urcare, cu multe serpentine, este o deosebitã frumuseþe având Valea Bistreiþiei pe dreapta, dupã care urmeazã lanþul munþilor acoperiþi cu codri de conifere. Aºezãmântul este construit în zona muntelui Pietrosu, la 650 m altitudine, 2 km mai jos se aflã satul Scãricica, iar la 5 km sud de mãnãstire este comuna Viiºoara. În sec. al XV-lea, în zonã s-au nevoit mulþi schimnici, fapt pentru care în topnimia locului se pãstreazã pânã azi nume de cãlugãri precum: Muntele lui Simion, Muntele Averchie.
Scurt istoric: Ieroschimonahul Iosif Sebastian de la mãnãstirea Bistria, a plecat la Sf. Mormânt al Domnului dupã cre a devenit pustnic vestit în pustiul Iordanului. În jurul lui s-au adunat încã 15 cãlugãri români ºi doi greci, trãind în rugãciune în peºteri din Valea Iordanului. Nãvãlind arabii în Þara Sfântã, Cuviosul Iosif ºi-a luat ucenicii ºi s-a întors la Bistriþa dar, negãsind aici liniºtea necesarã vieþi spirituale, s-a retras pe un munte înalt din apropiere (care s-a umit Muntele lui Iosif, iar mai târziu Muntele Bisericanilor). Cuviosul iosif a înãlþat o bisericã în 1492 care mai atrziu a fost numitã „Schitul Biseircani”, adicã al evlavioºilor pentru cã monahii se rugau neîncetat cu post ºi lacrimi. Cuviosul Iosif a organizat rânduiala slujbei neîntrerupte, împãrþind cãlugãrii în trei cete, fiecare ceatã slujind trei ore, dupã modelul mãnãstirii Studion din Constantinopol. La vremea aceea, era singura mãnãstire cu aceastã rânuialã din þara noastrã. La Bisericani au fãcut îmbunãtãþiri ºi au dãruit scumpe odoare logofãtul Pãtraºcu, Baºotã ºi soþia sa, Grozava, în 1627, Toma Postelnicul ºi soþia, Iftimia, Dumitraºcu ªtefan, marele logofãt ºi soþia sa Maria în 1631, ca ºi Dumitraºcu Buhuºi cu Ileana ºi Dumitrºcu ªoldan. Au ajutat cu mari averi ridicarea unor ziduri puternice în jurul mãnãstiri, cu tunuri de apãrare pe fieare colþ. Tot ei au rezidit trapeza ºi au renovat pridvorul. Înflorirea la care a ajuns schitul în sec. XVII, a fãcut ca acest sã devinã mãnãstire. În 1821, în vremea Eteriei, mãnãstirea a fst prãdatã, dispãrând multe din vechile odoare ctitoreºti, iar câte au mai rãmas au fosr topite ºi refãcute în lucrãri noi de stareþii: Veniamin ºi Nocon arinescu, între 1838-1854. În 1885 partea vesticã a mãnãstirii devvine penitenciar pânã în 1900 când s-au dãrâmat zidurile ºipuºcãriaºii au fost duºi la mãnãstirea Pângãraþi. Din anul 1911 în incinta fostei mari mãnãstiri, în partea vesticã, s-a organizat un sanatoriu TBC, iar din 1920 acesta s-a extins, ocupând cele trei clãdiri etajate aflate la S, SE ºi SV de bisericã. Extinzându-se spitalul, majoritatea cãlugãrilor au plecat, iar mãnãstirea a redevenit schit în 1920 aparþinând de mãnãstirea Bistriþa. Din ceea ce a fst odinioarã n-au rãmas decât o bisericã pãrãsitã ºi amintirea timpurilor în care cei de demult puneau multã vrere ºi simþire creºtineascã. Dupã 1974 protosinghelul Atanasie Cismaºul a continuat aici viaþa monahalã, þinând slujbe în bisericã sãrbãtorile, iar vinerea, la iconiþ aflatã în mica capelã, construitã la 30 mai 1898 de Constantin Andreescu din Piatra Neamþ, aflatã la câteva sute de metri mai jos de biericã. Lângã aceastã micã capelã este ºi o casã în care în 1996 mai trãia încã cuviosul Atanasie. În 1991 Daniel Mitropolitul Moldovei ºi Sucevei ridicã schitul larang de mãnãstire, devenind independentã. În locul pãrintelui Atanasie ajuns în vârstã înaintatã ºi bolnav, este numitstareþ în 1993 Protosinghelul Serafim Mihali, care începe sã facã unele reparaþii, sã construiascã unele chilii ºi un grajd.
Date tehnice în construcþia bisericii: Construcþia este din zid de piatrã în formã de cruce, cu interiorul împãrþit în altar, naos, pronaos, la care se adaugã pridvorul închis, consruit mai târziu. Altarul este luminat de o fereastrã pe zidul estic. Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat în stil baroc. Naosul ºi pronosul primesc luminã de la câte o fereastrã la sud, cele din nord fiind acoperite. Absidele naosului sunt largi ºi adânci. Naosul este delimitat de pronaos prin arcada care susþine bolta. Pe naos este or turlã mare deschisã, circularã în interior ºi octogonalã în exterior, luminatã de 4 ferestre. În partea superioarã are firide nepictate. Pridvorul are o fereastrã la vest ºi lta la sud. Intrarea se face prin partea sudicã pe o uºã veche metalicã, joasã. Din pridvor în pronaos se intrã printr-o deschidere mare fãcutã în zid. Pe pridvor este turnul clopotniþei, masiv, în formã pãtratã, deformat la colþuri. Pardoseala este din piatrã.
