În vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care şi-a luat apoi numele de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborată o reţetă miraculoasă, după care s-a preparat o băutură numită Antica.
Oamenii de rând îi spuneau humus, adică pământ, sol. De fapt, licoarea apăruse mai demult, în vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea era menită să îi menţină mereu în putere pe sclavii ce construiau măreţele piramide. Băutura aceasta curaţă bine vasele de sânge şi asigură o viaţă îndelungată.
Licoarea a fost preparată de preoţii egipteni, care cunoşteau tainele organismului, plantele - salbatice şi cultivate - şi toate virtuţile acestora.
Preotii foloseau şi ei, la rândul lor, această bautură pe care o preparaseră, dar în doze mai mici, deoarece ei munceau mai puţin decât sclavii de la piramide şi, totodată, nu stăteau tot timpul în soarele arzător al desertului.
Bautură cu usturoi şi lămâie
Licoarea egipteană, care avea şi rolul de a menţine şi regla echilibrul vitaminelor din organism, a primit numele de Antica, de la cele două componente: An = usturoi si Tica = lamâe. Cele două componente asigură toată gama de efecte miraculoase ale acestei băuturi.
Vitamina A sporeşte densitatea şi elasticitatea pielii, protejează limfa şi împiedică transpiraţia în exces. Usturoiul, care este bogat în vitamina A, mai conţine siliciu, iar acesta are un rol important în reinnoirea măduvei osoase si hematopoeză (fabricarea de globule roşii tinere). Tot în usturoi se găseşte un element foarte rar, dar extrem de necesar - germaniul. Acesta favorizează formarea ţesutului muscular.
Prepararea miraculosului remediu
Se folosesc patru lămâi măricele, bine coapte, cu coaja subţire şi trei căpăţâni de usturoi. Lămâile se spală şi se şterg, apoi se stoarce zeama într-un vas de sticlă, foarte curat (borcan). Coaja şi pulpa rămase se dau prin maşina de tocat şi se pun într-un alt vas (borcan). Căpăţânile de usturoi se curăţă, iar căţeii se zdrobesc (ca pentru mujdei).
Zeama lamâilor, cojile şi pulpa (date prin maşină) şi mujdeiul de usturoi se pun toate într-o oală emailată; după ce s-au amestecat bine se toarnă în oală doi litri apă fiartă şi răcită. Oala se leagă cu o bucată de tifon pus în două şi se pune în frigider, pentru 72 de ore. Nu trebuie să ne temem că frigiderul va prinde miros de usturoi - lamâia îl va face să dispara.
După cele trei zile (72 de ore), conţinutul din vasul emailat se strecoară prin patru straturi de tifon, se pune în două sticle de câte un litru şi se închid sticlele etanş. Licoarea se va pastra la frigider.
Administrarea acestui leac
1- Se ia timp de cinci zile, de câte patru ori pe zi câte 50 ml, cu 30 minute înainte de masă.
2- Apoi se face pauză timp de zece zile, după care procedura se repetă.
3- Cura durează cinci luni, după care se face pauză timp de două luni.
Prin folosirea acestei licori se previne orice raceală, organismul are la dispoziţie un excelent tonic (îndeosebi primăvara). Se recomandă să fie folosit chiar şi de către persoane perfect sănătoase.
Acest preparat poate fi considerat un remediu universal, deoarece este capabil să vindece aproape toate afecţiunile tractului gastro-intestinal şi disfuncţiile hepato-biliare (mai puţin calculoza biliară şi afecţiunile de vezică biliară). Preparatul curăţă rinichii, dezinfectează căile urinare, vindecă stenocardia, restabileşte inima după infarctul de miocard, grăbeşte resorbţia cicatricelor postoperatorii.
Dacă se fricţionează cu acest decoct rădăcina părului şi se pun chiar comprese, dispar senzaţiile de mâncărime şi mătreaşă. În cazul mirosului neplăcut al gurii, se clăteşte gura cu decoct şi se şi înghit, 1-2 guri. Preparatul curăţă intestinul subţire, înlătură avitaminozele şi constipaţiile. De asemenea, este un remediu în scorbut şi în tuberculoze.
