Busuiocul Este probabil cea mai indragita „iarba de dragoste” la romani. Se spunea ca femeia care va bea apa de busuioc (o cana de apa in care s-au macerat de seara pana dimineata 3 ramurele de busuioc) in fiecare zi, pe nemancate, va ramane mereu tanara si va fi iubita ca in prima zi de catre alesul ei. Adolescentii, fete si baieti, care-si pun o ramurica de busuioc sub perna isi vor visa peste noapte ursitul. Acest lucru este valabil mai ales in anumite zile ale anului: Sf. Andrei, Dragobete, 1 Martie, Sanzienele. Busuiocul purtat in par si in san aduce noroc in dragoste fetelor. Iasomia Florile de iasomie sunt elixir de dragoste mai ales pentru femei. Planta uscata pisata era pusa in lapte cu miere si se dadea pentru „dezlegarea cununiei” (pentru fetele care nu se maritau), contra deochiului, precum si pentru a (re)destepta iubirea fata de sot. Sanziana galbena (dragaica) Are faima de planta magica pentru femei, care mentine tineretea si frumusetea, trezeste dragostea, fereste de rele si de diferitele patimi. Cununa impletita in ziua Sanziene se pastreaza tot anul la capul patului, pentru ca fata sa fie
ravnita de flacai, pentru a o apara de zburatori pe timpul noptii si a-i da vise frumoase. Scaldatorile (baile) cu apa in care a macerat iarba de sanziana dau pielii si ochilor o stralucire aparte, care actioneaza fara gres in a-i atrage pe barbati. Cele mai eficiente sunt scaldatorile facute cu doua zile inainte de luna plina, precum si cele facute vinerea. Napraznicul Este un elixir de dragoste mai ales pentru barbati. Cu o camasa inmuiata in fiertura de iarba de napraznic erau imbracati adolescentii si barbatii tineri, pentru a le mari vigoarea, pentru a-i face placuti in fata femeilor. Sucul si fiertura de napraznic administrate intern erau si un leac recunoscut impotriva neputintei (impotentei), inclusiv a celei produse de deochiuri si blesteme. Un alt leac impotriva acestor facaturi era cununa de usturoi, pusa la capul patului. Branca-ursului Se spunea ca floarea si samanta acestei plante intretin dragostea intre soti, le intaresc cununia si ii ajuta sa aiba multi copii. In unele zone, nasul dadea in taina, dupa cununie, mirilor o plosca cu plamadeala de branca-ursului in vin sau in tuica, ca sa aiba „noroc si spor in casa”. Marul inflorit La casele cu flacai si fete de maritat, parintii sau rudele aruncau seara in fantana o ramura inflorita de mar, ca sa „fie copiii curati si neprihaniti pana la cununie, ca florile de mar”. Ramura de mar inflorit era simbolul puritatii, al stabilitatii si trainiciei unei relatii de dragoste. Exista si acum obiceiul, in unele sate romanesti, ca doi tineri care se iubesc foarte mult si nu vor sa se desparta niciodata sa se sarute in taina, sub o ramura de mar inflorit. Tamaia Este un leac magic de protectie a cuplului in fata interventiilor malefice. Tamaia tinuta in dormitor, sub perne si la icoane, ii impiedica pe soti sa se certe si ii face sa „fie cu frica de Dumnezeu”. Apoi, tamaia era tinuta de soti intr-un saculet aproape de corp, mai ales cand plecau la drum lung, ca sa „nu cada la vreo ispita care sa strice casa”. Odoleanul (valeriana) Radacina este cunoscuta mai ales ca leac de protectie in fata diferitelor facaturi si ispite. Radacina pisata se amesteca intr-o mancare speciala de grau, care era data adolescentilor, pentru a-i feri de iele si de zburatori. Femeile consumau aceasta radacina pisata cand erau plecati barbatii cu oile in munte, ca sa fie ferite de diversele patimi in care ar fi putut sa cada. Ciobanii tineri purtau mereu intr-un saculet aceasta radacina, impreuna cu iarba neagra si iarba creata, ca sa fie feriti de Fata Padurii si de alte aratari care sa-i duca la pierzanie.