Sfinte Antoane, mângâietorul sufletelor mâhnite, priveşte cu îndurare şi vezi cum trăiesc în întristare, pentru că Dumnezeu nu mi-a dat harul de a deveni şi eu mamă, sau dacă devin, îmi curmă bucuria, luându-mi copilul de la sân. Copiii sunt legătura de iubire dintre soţi: mijloceşte, deci pentru mine la Domnul, ca El să ne mângâie cu un copil şi să ni-l ţină în viaţă. Eu făgăduiesc că îl voi creşte şi educa în frica lui Dumnezeu. Sfinte Antoane, pentru dragostea pe care ai avut-o faţă de Pruncul Isus, dobândeşte-mi acest har. Iar dacă Dumnezeu a hotărât altfel, uşurează-ne, mie şi soţului meu traiul, cu haruri deosebite, ca să fim pururi resemnaţi în voinţa lui Dumnezeu şi să ne folosim de starea noastră pentru a spori faptele bune în folosul aproapelui. Amin.