În ziua de Bobotează, preoţii sfinţesc şi botează apele, oamenii, casele şi lucrurile din gospodăria fiecărui credincios, pentru ca toată familia să fie
Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea unor ritualuri. După liturghie, preotul, însoţit de credincioşii din acea localitate, merg în procesiune pe malul apei pentru sfinţirea acesteia. Spre seară, vânătorii şi pădurarii trag cu puşca peste oglinda apei, pentru alungarea duhurile rele, cuibărite în apă. Râurile, fluviile şi lacurile sunt purificate acum şi, de aceea, emeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt zile, iar apele rămân sfinţite trei-şase săptămâni.Când este foarte frig
(proverbialul ger al Bobotezei), se pregăteşte „Crucea de gheaţă a Bobotezei ."La sfârşitul slujbei de sfinţire a apei, crucea este aruncată în apă, iar tinerii care vor s-o recupereze din apă sunt răsplătiţi cu
colaci, cu fructe şi cu bani. De la această procesiune, alaiul se îndreaptă spre biserică, iar preotul stropeşte cu apă sfinţită casele, oamenii şi animalele întâlnite în drum. Doar caii nu se stropesc cu agheasmă De Bobotează, potrivit tradiţiei, se consumă alimente specifice: grâu fiert cu miere, iar după apusul soarelui se poate mânca şi piftie.Acum bărbatul cel mai vârstnic şi cel mai respectat, sorcoveşte pe străzile acelei localităţi, pentru vreme bună şi pentru ca holdele să fie mănoase şi pomii să rodească mai mult decât în anul precedent. În ajunul Bobotezei se fac ritualuri de aflare a destinului: fetele necăsătorite iau de la preot un fir de busuioc sfinţit, plantă investită cu puteri magice, folosită în descântecele de chemare a ursitului. Fata care vrea să-şi afle destinul trebuie să postească, să se roage şi să pună bsuiocul sub pernă, în ajunul sărbătorii.
Tot pentru a afla cine este ursitul, tânăra care vrea să-şi afle destinul pregăteşte o turtă din făină sărată şi din apă. Tânărul care îi aduce în vis o cană cu apă este ursitul ei.
După sfinţirea apei, se stropesc cu agheasmă şi animalele din gospodărie-oile, porcii şi boii, animale binecuvântate de Dumnezeu. În schimb, nu se împrăştie agheasmă peste cai şi iepuri, care se pot preface în diavoli.
Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea unor ritualuri. După liturghie, preotul, însoţit de credincioşii din acea localitate, merg în procesiune pe malul apei pentru sfinţirea acesteia. Spre seară, vânătorii şi pădurarii trag cu puşca peste oglinda apei, pentru alungarea duhurile rele, cuibărite în apă. Râurile, fluviile şi lacurile sunt purificate acum şi, de aceea, emeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt zile, iar apele rămân sfinţite trei-şase săptămâni.Când este foarte frig
(proverbialul ger al Bobotezei), se pregăteşte „Crucea de gheaţă a Bobotezei ."La sfârşitul slujbei de sfinţire a apei, crucea este aruncată în apă, iar tinerii care vor s-o recupereze din apă sunt răsplătiţi cu
colaci, cu fructe şi cu bani. De la această procesiune, alaiul se îndreaptă spre biserică, iar preotul stropeşte cu apă sfinţită casele, oamenii şi animalele întâlnite în drum. Doar caii nu se stropesc cu agheasmă De Bobotează, potrivit tradiţiei, se consumă alimente specifice: grâu fiert cu miere, iar după apusul soarelui se poate mânca şi piftie.Acum bărbatul cel mai vârstnic şi cel mai respectat, sorcoveşte pe străzile acelei localităţi, pentru vreme bună şi pentru ca holdele să fie mănoase şi pomii să rodească mai mult decât în anul precedent. În ajunul Bobotezei se fac ritualuri de aflare a destinului: fetele necăsătorite iau de la preot un fir de busuioc sfinţit, plantă investită cu puteri magice, folosită în descântecele de chemare a ursitului. Fata care vrea să-şi afle destinul trebuie să postească, să se roage şi să pună bsuiocul sub pernă, în ajunul sărbătorii.
Tot pentru a afla cine este ursitul, tânăra care vrea să-şi afle destinul pregăteşte o turtă din făină sărată şi din apă. Tânărul care îi aduce în vis o cană cu apă este ursitul ei.
După sfinţirea apei, se stropesc cu agheasmă şi animalele din gospodărie-oile, porcii şi boii, animale binecuvântate de Dumnezeu. În schimb, nu se împrăştie agheasmă peste cai şi iepuri, care se pot preface în diavoli.
