Adu-ţi aminte, sfinte Antoane, cum te-a cinstit Dumnezeu până acum, ajutând atâtea mii de oameni care au cerut mijlocirea ta. Adu-ţi aminte câţi morţi au înviat, câţi rătăciţi au primit îndemn şi sfat bun, câţi au scăpat de diferite boli, câţi şi-au reprimit bunurile furate, într-un cuvânt, câţi au găsit şi găsesc necontenit prin tine ajutor în nevoile lor. Şi eu alerg la tine în necazul în care mă aflu. Voi primi uşurare de la Dumnezeu prin stăruinţa ta. Fie-ţi milă de mine, căci Domnul îmi trimite această suferinţă fie pentru păcatele mele, fie ca să mă încerce. Priveşte la starea mea atât de grea. Mă vei putea vedea suferind fără să fii mişcat? Ştiu că nu sunt vrednic de ajutorul tău, dar adu-ţi aminte de marea dragoste cu care ai ajutat pe atâţia păcătoşi, cât timp trăiau încă pe pământ.