La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.
De
Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.
La sate, indeosebi sunt pastrate mult mai bine datinile acestei perioade a anului. Una dintre cele mai raspandite datini la romani este colindatul, un ritual compus din texte ceremoniale, dansuri si gesturi. Astfel in ajunul Craciunului, cete de colindatori, costumate traditional, ureaza pe la casele gospodarilor pentru sanatate, fericire si prosperitate, implinirea dorintelor in noul an.
Pe langa colindele religioase exista vechi colinde laice cum sunt: Capra, Ursul, Cocostarcul, Caiutii. Acestea sunt in fapt, jocuri cu masti si costumatii speciale confectionate de mesteri locali si care ironizeaza personajele negative ale lumii satului. Colindatorii sunt asteptati in casele lucind de curatenie si frumos impodobite si sunt rasplatiti de gospodari cu covrigi, fructe, nuci, colacei sau chiar bani. Cei adulti sunt invitati la o tuica fiarta, vin si cozonac. Se aud deasemeni colinde precum: Steaua sus rasare, Buna dimineata
In noaptea de trecere spre noul an auzim uratul cunoscut sub numele de Plugusor, obicei legat de speranta fertilitatii:
Sa va fie casa, casa;
Sa va fie masa, masa;
Si la anul sa traiti,
Sa va gasim infloriti
Ca merii,
Ca perii,
In mijlocul verii,
Ca toamna cea bogata
De toate-ndestulata.
