Rugăciuni către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Sf. Ioan Gură de Aur, predica fraţilor săi călugări astfel,
 O tu, care-ţi dai seama că rătăceşti în mijlocul furtunilor şi al valurilor acestei lumi, ţine-ţi privirea aţintită către această stea, pentru a nu pieri în uragan.
 Dacă se dezlănţuie vânturile ispitelor, dacă te loveşti de stâncilev durerilor, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.
 Dacă eşti purtat dev valurile trufiei, ale ambiţiei, ale vorbirii de rău, ale invidiei, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.
 Dacă mânia sau zgârcenia asaltează barcav fragilă a sufletului tău, ridică-ţi ochii spre Maica Domnului.Dacă simţiv povara păcatelor tale grele, dacă te ruşinezi de urâţenia sufletului tău, dacă te temi de judecata lui Dumnezeu şi începi a cădea în abisul întristării şi al deznădăjduirii, gândeşte-te la Maica Domnului.

 În pericole, în strâmtorări,v în îndoială, gândeşte-te la Maica Domnului.

 Să nu fie niciodată Maicav Domnului departe de buzele tale, să nu fie niciodată departe de inima ta şi pentru ca Ea să-ţi împlinească rugăciunile nu uita să urmezi pilda vieţii sale:

 Urmând-o pe Ea, nu te rătăceşti;Ø

 Rugând-o pe Ea, nu te pierzi,Ø

 Gândindu-te la Ea, nu greşeşti;
 Sprijinindu-te de Ea, nu cazi;Ø
 SubØ scutul Ei, nu te oboseşti;
 Dacă Ea, te ajută, vei ajunge la limanulØ mântuirii!
AMIN!

O, Maica lui Dumnezeu, sufăr! Cât sufăr de mult! Durerea mea tu o ştii; ea a devenit hrana zilelor şi nopţilor mele; ea chinuieşte toată fiinţa mea şi nici somnul nu se mai lipeşte de ochii mei, iar starea de slăbiciune în care mă găsesc, îmi ia puterea de a lupta contra desnădejdei care-mi tulbură duhul şi-mi întristează sufletul.
Dar, cui să cer ajutor? Unde să mă duc să-mi găsesc liniştea, dacă nu la tine, o Maica lui Dumnezeu! În acest azil totdeauna deschis necăjiţilor, în acest adânc plin de blândeţe şi de mângâiere. Numai în braţele tale de Mamă cerească, îndrăznesc să-mi sprijin fruntea mea obosită şi plină de durere, şi numai la sânul Tău găsesc odihna care m-a părăsit.
O, bună Stăpână, mângâie-mă precum o mamă îşi mângâie copilaşii; şterge cu dulcea Ta mână, lacrimile ce-mi izvorăsc din durere. Înţeleg că eu nu pot refuza să beau paharul du-rerii ce mi se întinde, când tu însăţi ai golit acest pahar pe drumul Golgotei, privind chinu-rile şi răstignirea Fiului Tău.
Ţie, deci, cu toate suferinţele ce mă zdrobesc, îţi strig: da, Maică, şi eu voi suferi fără să deznădăjduiesc, fiindcă şi Tu ai suferit la picioarele crucii Fiului Tău