Martisor este denumirea populara a lunii Martie, luna echinoctiului de primavara si a Anului Nou Agrar, dedicata zeului Mars si planetei Marte. Martisorul este, in traditia populara, o funie formata din zilele saptaminii si lunile anului adunate si rasucite intr-un snur bicolor, simbolizInd iarna si vara, facuta cadou la 1 Martie.La sfirsitul secolului XIX,Martisorul era primit de copii, fete si baieti, fara deosebire, de la parinti In dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mina, ulterior prins in piept sau la git.
El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici,Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi. Se credea ca purtatorii Martisorului nu vor fi pirliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.Obiceiul Martisorului este o secventa a unui scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la nasterea si moartea simbolica a Dochiei, divinitate agrara si materna care moare si renaste simbolic la noua martie, echinoctiul de primavara in Calendarul Iulian (stil vechi). In raport cu scurgerea anuala a timpului, Dochia se numeste Dragaica, sau Sinziana la 24 iunie, Maica Precista la 8 septembrie, Vinerea Mare la 14 octombrie, devenind "baba", dupa ce a fost, rind pe rind, copila, tinara, matura. Dochia pastreaza, impreuna cu metamorfozele ei calendaristice, aminirea Marii Zeite, (Terra Mater) si este identificata cu Diana si Iuno din Panteonul roman,cu Hera si Artemis din Panteonul grecesc.
Legendele Dochiei ne introduc in atmosfera satului romanesc cu economie pastorala. Nelipsitele tensiuni si conflicte dintre nora si soacra sunt valorificate cu ingeniozitate pentru a reda metaforic opozitiile timpului calendaristic: an vechi-an nou, vara-iarna, frig-caldura, fertilitate-sterilitate. Astfe, Baba Dochia, personificare a anului vechi, isi trimite nora la padure, la sfirsitul lunii februarie sa-i culeaga fragi copti. Tinara nevasta gaseste, ajutata de Dumnezeu, fragi copti. Vazind fragii copti, Dochia crede ca a venit vara si deci timpul sa urce oile sau caprele la munte. Din precautie, isi pune noua cojoace in spate si porneste urcusul insotita, uneori, de fiul sau (Dragobete - zeul dragostei).Dar, cum pleaca de acasa, incepe o ploaie mocaneasca care nu a stat noua zile si noua nopti.Ingreunindu-i-se cojoacele in spate, le dezbraca, unul cite unul pina ramine in ie sau camasa. Zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie sunt puse de popor pe seama Dochiei care si-ar scutura, din cind in cind, cojoacele de ploaie sau de omat. Dochia moare inghetata linga oile (caprele) sale in ultima zi a urcusului, cind se lasa un ger naprasnic, iar trupurile lor s-ar vedea si astazi sub forma de stana de piatra in diferite locuri din Carpati: Ceahlau, Vama Buzaului, Caraiman etc. Dochia intra in conflict nu numai cu ciobanii care ii spun ca nu a sosit vremea urcarii oilor la munte, dar si cu Marte caruia ii adreseaza cuvinte si expresii obscene. Suparat ca i se nesocoteste puterea, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, Februarie, citeva zile friguroase cu care o rapune pe Dochia, inghetind-o de vie. Din luptele aprige ale zeilor moare si renaste anual timpul, nura, mediul inconjurator. Zilele Babei, este un ciclu de noua sau douasprezece zile, corespunzator cu zilele de urcus ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat mortii si renasterii sezoniere a zeitei agrare si a timpului calendaristic in preajma echinoctiului de primavara. Scenariul ritual desfasurat in "zilele cosmogonice" de innoire a Anului Agrar este format din obiceiuri si acte magice de un rar arhaism: aprinderea rituala a focurilor, afumarea curtilor, gradinilor si anexelor gaspodaresti, prepararea alimentelor rituale (Macinici, Sfinti, Bradosi) amintind, prin formele antropomorfe ale figurinelor din aluat, sacrificiile preistorice, observatii si previziuni meteorologice, incercarea norocului, vraji si descintece, asteptarea spiritelor mortilor, practici de pomenire, inceperea simbolica a unor activitati economice. Si in prezent s-a pastrat obiceiul de a se pune Babele, adica se repartizeaza cele noua sau douasprezece zile ale ciclului, dupa anumite criterii, pe persoanele de sex feminin existenete intr-o colectivitate (familie, vecini, serviciu).Cum va fi ziua de Babe (frumoasa, urita, intunecoasa, insorita) asa va fi firea si sufletul persoanei ursite in acel an. De traditia Dochiei carpatice se leaga deci semnificatia celui mai frumos obicei de primavara in sud-estul Europei, Martisorul, adevarata funie a anului care aduna laolalta zilele, saptaminile si lunile in doua anotimpuri (iarna si vara),simbolizate de snurul bicolor facut cadou la inceputul Anului agrar.
