Novena

In cinstea Maicii Domnului de la Lourdes

          Ca sa incepem si sa facem cu folos aceasta novena, sa raspundem mai intai la doua intrebari:

1.      Pe ce se sprijina increderea noastra in Maria?

2.      Pentru ce trebuie sa cautam, mai ales in locurile de pelerinaj, ajutorul ei?

Increderea in Maria se sprijina mai intai pe aceea, ca ea este mama noastra . Noi formam aici pe pamant o mare familie a lui Dumnezeu, care-si are inceputul de la Adam si Eva. Prin pacatul lor, noi am pierdut dreptul la imparatia cerului, dar am dobandit alti parinti, care sa ne recastige cerul pierdut; si acestia sunt Isus si Maria. Isus Cristos este Mantuitorul nostru, care prin moartea sa pe cruce ne-a rascumparat si ne-a unit cu sine, ca madulare ale trupului sau mistic. Dar, Preasfanta Fecioara ne-a nascut noua pe Isus Cristos, si astfel ne-a mijlocit viata supranaturala; Maria este deci mama noastra, tocmai fiindca este mama lui Dumnezeu. Aceasta este prin urmare menirea ei fata de noi; sa ne fie Mama.

O mama buna se ingrijeste de fii sai, in orice privinta; nimic nu-I scapa din vedere; ea este comoara si inima familiei. Tot astfel este si Maria o Mama buna, mai buna decat oricare alta mama de pe pamant. Ai deci curajul si increderea sa mergi la dansa si spune-I, ca esti copilul ei si fratele lui Isus Cristos si ca este mama ta. Oare va putea ea sa tagaduiasca aceasta si sa te respinga in nevoia ta?

Un alt motiv de incredere in Preasfanta Fecioara Maria il vedem in aceea, ca ea, ca o slujitoare credincioasa a lui Isus Cristos, doreste sa se asemene din ce in ce mai mult cu rascumparatorul lumii. Dar la dansul a putut observa ce dragoste si compatimire avea fata de noi. A fost martora de atatea ori, si trimitea poate pe multi nenorociti la Isus, ca sa-I ajute, sau mijlocea de-a dreptul pentru dansii, cum s-a intamplat la nunta din Cana. Asa a facut Maria, cand era pe pamant; oare acum, cand este in cer se va purta altfel? Nicidecum! Inima ei de Mama o sileste sa faca bine pretutindeni. Cu tot dreptul afirma sfintii Parinti, ca cele mai multe si cele mai mari binefaceri le imparte Dumnezeu prin Maria. Ea este oarecum ochiul milostiv al lui Dumnezeu, care vegheaza necontenit asupra noastra si bratul bunatatii Lui, care mangaie si ajuta pe cei nenorociti.

2 Aceasta bunatate si-a aratat-o Preasfanta Fecioara Maria mai ales in locurile de pelerinaj. Dar ce sunt locurile de pelerinaj? Sunt niste locuri, unde se cinstesc in mod deosebit icoane de ale lui Isus Cristos, ale Maicii Domnnului, ale Sfintilor sau moaste de ale lor; locuri unde Dumnezeu asculta cu bunatate rugaciunile credinciosilor, prezentate lui prin mijlocirea sfintilor. Aceste locuri sunt vizitate de multi credinciosi, care poarta numele de pelerine. Ele sunt intarite de Dumnezeu prin ascultarea rugaciunilor si prin minuni certe, prin aprobarea si binecuvantarea Bisericii; ele sunt puse intr-o stransa legatura cu Sfintii lui Dumnezeu si devin izvoare de haruri.

Dar de ce leaga Dumnezeu ajutoarele sale de astfel de lucruri? Aceasta corespunde cu totul intelepciunii sale nemarginite. El lucreaza in deobste prin fapturi: lucruri neinsufletite, oameni, sfinti si ingeri. In locurile de pelerinaj, Dumnezeu isi arata pe fata, intr-un chip vizibil, lucrarea sa intre noi, si da necontenit marturie despre singura adevarata Biserica intemeiata de Dansul. Prin ele isi arata Dumnezeu puterea sa; aici el apare ca stapanul tuturor fapturilor si tine pe oameni in smerenie, deprinzandu-i sa intrebuinteze mijloacele oranduite de Dansul, daca doresc sa primeasca cele cerute. In sfarsit in aceste locuri se arata bunatatea lui Dumnezeu fata de Sfinti, pe care ii rasplateste pentru sfintenia lor, si milostivirea sa fata de noi. Locurile de pelerinaj sunt tronul vazut  al bunatatii dumnezeiesti pe pamant, unde se vindeca toate relele noastre. Pe ce se bazeaza deci increderea noastra in aceste locuri? Mai intai pe vointa lui Dumnezeu, care a oranduit sa ne asculte acolo rugaciunile in mod deosebit; dupa aceea conlucrarea noastra, intrucat acolo ne vedem siliti sa facem ceva si sa indeplinim conditiile pentru a fi ascultati; apoi pe aproapele Bisericii, care a facut din ele niste locasuri de rugaciune fierbinte, in sfarsit pe multimea de credinciosi care se roaga acolo fara incetare si cu care ne unim si noi rugaciunile noastre. Cele mai renumite locuri de pelerinaj apartin aproape toate Preasfintei Fecioare Maria. Si aceasta e si natural. Ea, ca Mama tuturor, ca ingrijitoarea acestei mari familii, si-a pus tronul de mila si bunatate in mijlocul nostru. Marturia cea mai buna de mila si bunatatea ei sunt nenumaratele semne de recunostinta lasate in aceste sfinte locasuri din partea acelora, care au primit vreo binefacere de la dansa. Deci, facem foarte bine, daca ne punem o incredere deosebita in Maica Domnului cinstita in aceste locuri de milostivire, caci este foarte potrivit sa cautam ajutor acolo, unde Dumnezeu ni l-a pregatit intr-un mod atat de accesibil.

Rugaciune

Da, Sfanta Maica a lui Dumnezeu, vad si sunt convins, ca pot, doresc si trebuie sa am incredere in tine. Cu aceasta dispozitie a inimii, cu un act de nemarginita incredere in tine, doresc sa incep aceasta novena. Esti Mama noastra, nu uita, ca Dumnezeu, Parintele nostru, ne-a incredintat tie ca pe niste copii. Iata de cate nenorociri si nevoi suntem necajiti, de cate primejdii suntem ameninteti: ai

mila de noi. Doresti desigur sa fii o mama buna si sa implinesti in toate vointa lui Dumnezeu: ajuta-ne, ingrijeste-te de noi si roaga-te pentru noi. Adu-ti aminte ce a facut fiul tau, cati nenorociti a ajutat, cati bolnavi a insanatosit, cate minuni a savarsit, numai sa se arate milostiv fata de noi. Te poti uita la dansul, fara sa ai o vointa sincera de a-L imita? Poti oare intrebuinta mai bine puterea si bunatatea ta decat mangaindu-ne in nenorocirile noastre? Pamantul intreg e plin de lauda ta. Se zice, ca nimeni nu s-a indreptat la tine, fara sa fi fost ascultat. La cate mii si milioane te-ai aratat milostiva si de mine oare nu te vei indura? Nevoia mea este mai mare decat a nuntasilor din Cana, pentru care ai dobandit o minune. Oamenii ma compatimesc, si daca ar putea, cel putin cei buni m-ar ajuta. Pentru ce sa nu primesc de la tine acest ajutor? Sa nu fie oare adevar, ce sa predica despre bunatatea si milostivirea ta? Fii preamarita mai ales in acele locuri unde te-ai hotarat sa ne ajuti intr-un mod deosebit, o blanda si dulce Fecioara Maria. Ce maiestuasa, puternica si binevoitoare te arati, acolo, ca impartitoarea harurilor, ca mama milei, impodobita cu puterea si bunatatea lui Dumnezeu. Acolo te arati ca o mama intre copiii tai in intregul sens al cuvantului, ai mijloace la indemana pentru nevoia fiecaruia, care vine la tine. Ce-as putea face mai bine decat ca in nevoia mea sa ma indrept acolo, unde tu m-astepti si voiesti sa-mi dai ajutorul?De aceea ma pun si eu in numarul sarmanilot tai copii si-ti descopar necazul meu. Binevoieste, o preabuna Mama, sa ma asculti o singura clipa, sa-mi arunci o singura privire din ochii tai cei milostivi, si sunt sigur, ca voi fi ascultat. Amin.

Ziua intaia

Lourdes, locul de pelerinaj

La tronul Mamei noastre din Lourdes voim sa ne indreptam spre a primi ajutor. In cele de pana acum am vazut cum s-a ivit acest sfant locas. Ce motiv avem sa ne punem increderea in ajutorul Maicii Domnului din Lourdes? Lourdes, este opera lui Dumnezeu, facuta pentru mantuirea si mangaierea noastra. Acest orasel, care este un centru pentru drumetiile din Pirinei, a devenit un centru al binefacerilor ceresti, pe care Dumnezeu a voit sa le imparta la toti acesti calatori. Unealta aleasa de Dumnezeu si Sfanta Fecioara, e o sarmana copila bolnavicioasa si neinvatata. Si totusi ce curajoasa s-a aratat ea fata de toti, in vorbele si afirmatiile ei! A ramas umila, desi toti o admirau; nu voia sa primeasca nimic pentru ajutorarea parintilor sai. Nu se arata oare aici degetul lui Dumnezeu, care isi alege astfel de unelte ce nu par deloc portivite pentru misiunea ce li s-a incredintat? Ca acest loc este opera lui Dumnezeu, o arata multele minuni savarsite prin atotputernicia Lui. Cand Dumnezeu vorbeste prin minuni, atunci omul trebuie sa se plece. Insasi aratarile sunt o minune; apoi izvorul insanatosirilor celor mai diferite boli sufletesti si trupesti, savarsite fara nici un sprijin medical, numai prin intrebuintarea apei, si aceasta nu numai la Lourdes. Dar in toate partile lumii. Cu adevar, cand ne gandim la toate acestea, parca s-ar fi reintors timpurile evanghelice, cand Isus insanatosea pe atat de multi si savarsea atatea minuni. Desi dusmanii si-au pus toata energia ca sa distruga acest loc, el exista pana astazi si inca atat de stralucitor! Biruiti, dusmanii nu pot face altceva, decat sa calomnieze. La inceput toate autoritatile erau impotriva; cu toate acestea Maica Domnului si-a castigat pe rand aprobarea lor. In sfarsit avem aprobarea Bisericii. Episcopul din Tarbes a cercetat lucrurile cu foarte mare atentie si l-a aprobat. Acelasi lucru l-a facut si Papa Pius al IX-lea,cand a dat indulgent pelerinilor. Leon al XII-lea aproba Liturghia aratarii Maicii Domnului la Lourdes. Episcopul din Tarbes spune despre grota: “Prin apa izvorului s-au savarsit multe minuni cu totul neobisnuite, care nu pot fi negate in nici un fel; dar aceste minuni sunt o urmare si un efect al aratarilor; deci trebuie sa fie si ele adevarate si sa vina de la Dumnezeu. Aici este degetul lui Dumnezeu. Preasfanta Fecioara s-a aratat cu adevarat Bernadettei. Iata pentru ce trebuie sa ne punem, toata increderea in ajutorul ce ni-l da Dumnezeu in acest loc prin mainile Mariei. Sa ne mai indoim oare ca vom primi ajutor de la dansa?

Rugaciune

O, preabuna Maica, m-as duce din toata inima la acest sfant locas, unde te-ai aratat si ai ajutat pe atatia nenorociti; dar vezi ca nu imi este cu putinta. Ma indrept cu mintea catre aceasta pestera, ma arunc in genunchi si ma unesc cu miile de pelerine, care se roaga acolo. Sunt sigur ca m-am indreptat unde trebuie si am gasit aici cu adevarat inima ta de Mama. Si cat bine nu ne-ai dat in acest loc. Iti multumesc pentru toate inimile, pe care le-ai impacat aici cu Dumnezeu, carora le-ai alinat durerile; iti multumesc pentru toate familiile, in care ai adus din nou mangaierea, pacea si bucuria. Ce incredere mare trebuie sa se destepte in inima mea, cand ma gandesc la toate acestea! M-as indoi oare, ca ma vei asculta? Priveste nenorocirea mea si intinde mana ta cea puternica, pentru a ma elibera de aceasta nenorocire, o milostiva, o blanda, o dulce Fecioara Maria!

Ziua a doua

Ce se cinsteste in Lourdes?

Am vazut, ca in locurile de pelerinaj se cinstesc intr-un chip deosebit icoane de a le lui Isus Cristos ale Maicii Domnului, ale Sfintiilor sau moaste de ale lor. Dar la Lourdes ce cinstim? Oare tot vre-o icoana sau niste moaste ale Sfintei Fecioare? Nu. Un mister este obiectul cinstirii noastre. Veneram in acest sfant lacas unul din cele mai mari privilegii acordate Mariei de catre Dumnezeu. Maica Domnului insasi I-a descoperit Bernadettei in ziua de 25 Martie prin cuvintele: “Eu sunt Neprihanita Zamislire”. Iata deci ce cinstim noi in Lourdes, faptul ca Maria este neprihanit zamislita, adica din cea dintai clipa a vietii sale a fost ferita de pacatul stramosesc. Dumnezeu dovedeste prin nenumarate minuni acest adevar, dupa ce l-a declarat ca articol de credinta prin Vicarul lui Isus Cristos, Papa de la Roma, la 8 Decembrie 1854. Dar pentru ce tine Dumnezeu atat de mult la acest privilegiu al Maicii sale? Adevarul acesta este scump atat lui Dumnezeu si Mariei cat si noua. Acest mister este o adevarata comoare pentru Dumnezeu, fiindca ne da marturie despre sfintenia lui. El nu voieste sa vada in aceasta Fecioara nici macar umbra pacatului. Cu cat mai mult se apropie de dansul o creatura, cu atat trebuie sa fie mai curata, mai purificata de orice pacat. Intelepciunea lui Dumnezeu se arata in aceea ca El este inconjurat de sfinti, care au ajuns pe diferite cai la sfintenie. Intre dansii, singura Maria fost fara de pacat din prima clipa a vietii sale. Puterea si-o arata Dumnezeu, intrucat el nu aplica la dansa legea generala, prin care toti fii lui Adam sunt pangariti cu pacatul stramosesc din prima clipa a vietii lor. Si apoi ce bunatate fata de aceasta persoana, care a fost ridicata prin acest har la o treapta asa de inalta a sfinteniei, prin vredniciile lui Isus Cristos. Acest mister este deci o adevarata capodopera a lui Dumnezeu. Neprihanita Zamislire este si pentru Preasfanta Fecioara o piatra scumpa, caci prin aceasta se deosebeste ea de toti ceilalti oameni. Aceasta favoare o pregateste sa fie o Mama cat se poate mai vrednica a lui Dumnezeu, o vrednica Regina a cerului si a pamantului. Misterul acesta este temelia pentru toate celelalte maretii impartasite ei de Dumnezeu. Dar aceasta curatie deplina o face sa poata mijloci mai bine pentru noi la Dumnezeu, caci Dumnezeu nu iubeste nimic mai mult, decat nevinovatia. Mai degraba ar fi vrut Maria sa renunte la oricare privilegiu , decat la acesta, ca sa nu fie pangarita de nici un pacat. Si pentru noi, pentru Biserica si pentru lumea intreaga, misterul acesta este o comoara, caci el a fost de la inceput nadejdea si mangaierea neamului omenesc. Deja in paradis este fagaduita stramosilor nostri o femeie, care va zdrobi capul sarpelui, si a carei samanta va mantui neamul omenesc. Sfanta Biserica explica aceasta despre Neprihanita Zamislire a Preasfintei Fecioare Maria. Si acest mare favor l-a ridicat Biserica in zilele noastre ca articol de credinta. Vei intelege acum, pentru ce Maica Domnului s-a numit pe sine: “Eu sunt Neprihanita Zamislire”, voind sa intareasca adevarul propus de Sfanta Biserica si sa-si zideacsa un locas vrednic de numele sau, unde sa fie cinstita necontenit ca “Zamislita fara de prihana”. E deci usor de inteles ce bucurie mare vom face Mamei noastre, daca o vom cinsti in acest mister, care este temelia tuturor celorlalte privilegii, ce le-a primit de la Dumnezeu. Si desi Maria a fost Neprihanita de la inceput, totusi abia in zilele noastre s-a hotarat, ca trebuie sa credem aceasta ca articol de credinta. Sa ne punem toata increderea in ajutorul ei, caci ea ne va ajuta, ca multumire pentru cinstea ce i-o dam.

Rugaciune

Da, scumpa Mama, vin la tine cu toata increderea si plin de bucurie, ca te pot salute cu frumosul titlu de  “Regina zamislita fara de prihana satramoseasca”. Iti multumesc, ca pe langa hotararea Bisericii ai binevoit sa ne descoperi acest nume, sub care sa te cinstim in acest loc, unde ti-ai asezat tronul indurarii tale si voiesti sa fii milostiva cu toti acei, care te vor cinsti ca Fecioara curata chiar din cea dintai clipa a vietii tale. Ce frumoasa apari prin aceasta podoaba! Iti strig deci din toata inima cu intreaga Biserica:

-         Toata frumoasa esti Marie

-         Si prihana stramoseasca nu este in tine.

-         Tu esti maretia Ierusalimului,

-         Tu esti bucuria lui Israel,

-         Tu esti cinstea neamului nostru.

Intre atatea milioane de credinciosi, care te-au cinstit sub acest nume, ma indrept si eu la tine pentru a cauta ajutor in nevoile mele. Nu uita, Fecioara zamislita fara de prihana, de trecerea pe care o ai la Dumnezeu. Ai primit aceasta trecere pentru ca sa ne poti ajuta si mangaia pe noi; nu uita de bunatatea ta, ce ai voit s-o arati in acest loc de milostivire si implineste-mi dorinta mea. Amin.

Ziua a treia

Ce dorim?

Pentru a face bine novena trebuie sa ne dam seama, ce dorim sa cerem de la Preasfanta Fecioara Maria. Este oare ceea ce cerem un lucru bun si potrivit sau nu. Se cercetam deci:  1) Cand ar fi nepotrivita dorinta noastra si cum am putea-o schimba; 2) De ce trebuie sa facem aceasta? 1) Ce ar putea fi neoranduit este orice nu se potriveste cu randuiala lasata de Dumnezeu si cu judecata mintii noastre sanatoase. Aceasta neoranduiala poate sa fie sau in lucrul ce-l cerem, sau in motivele care ne indeamna sa-l cerem. Sa le vedem pe scurt pe fiecare in parte. Lucrul cerut poate fi neoranduit, cand se impotriveste poruncilor lui Dumnezeu, adica e pacat; apoi cand el ar pune in primejdie mantuirea sufletului nostru, si in sfarsit, cand nu ne-ar ajuta deloc la ajungerea scopului nostru din urma. Un astfel de lucru nu putem cere niciodata de la Dumnezeu, in rugaciunile noastre. Ca sa descoperim daca este o asemenea neoranduiala in rugaciunea noastra, sa ne aducem aminte, ca scopul nostru pe acest pamant este de a cunoaste pe Dumnezeu, a-L lauda si a-I sluji, ca prin aceasta sa dobandim fericirea vesnica in cer. Scopul acesta trebuie atins cu orice pret; il vom realiza insa prin pazirea poruncilor lui Dumnezeu si implinirea datoriilor noastre. Lucrurile vremelnice ca: sanatatea, averea sau altele, sunt numai niste mijloace spre a atinge scopul. Cerceteaza deci dorinta ta in lumina acestui adevar. Daca-ti poti da un raspuns pozitiv, urmeaza mai departe in cercetarea ta;  iar de nu, atunci sa stii ca asa ceva nu poti cere de la Dumnezeu. Si in motiv poate fi neoranduiala, cand cerem ceva, nu pentru slava lui Dumnezeu, mantuirea sufletului nostru sau vre-o virtute oarecare, ci dintr-un motiv pacatos. Poate o patima ca mandria, senzualitatea si alte asemenia te indeamna sa ceri de la Dumnezeu lucrul dorit. Se intelege ca nu trebuie sa cerem nimic din astfel de motive. Neoranduiala poate sa fie in sfarsit in modul cum cerem lucrul dorit de la Dumnezeu. E cu totul gresit de pilda de a hotari lui Dumnezeu cand si cum sa ne ajute, si daca nu ne-asculta, atunci suntem nelinistiti, nemultumiti, pierdem curajul si poate chiar incepem sa murmuram impotriva lui. Cu toata ruga noastra fierbinte sa fim linistiti si rabdatori, lasand pe Dumnezeu sa dispuna de noi cum ii va placea. Daca dorinta ta se potriveste in toate celor spuse pana acum, sa stii ca dorinta ta este buna; iar de cumva gasesti vre-o neoranduiala, atunci indeparteaz-o . 2) Dar de ce trebuie sa facem aceasta? Mai intai pentru ca altfel nu am placea lui Dumnezeu. El este sfintenia insasi si de aceea numai ceea ce este bun si sfant are trecere in ochii lui. Daca cerem ceva ce nu se potriveste cu aceasta sfintenie, el o uraste. Dumnezeu este intelepciunea si bunatatea insasi. El stie deci mai bine ce ne duce la scopul nostru; si el ne doreste binele, adevaratul nostru  bine. Sa-l urmam deci si sa avem incredere in El. A voi altceva decat ceea ce voieste Dumnezeu,este echivalent cu a se-ndoi de bunatatea si intelepciunea lui, ba chiar de pronia lui. El este in sfarsit stapanul nostru cel mai mare, noi suntem fapturile sale, slugile sale, copii sai. Deci nu El trebuie sa se plece la vointa noatra, ci noi trebuie sa cercetam vointa lui. Vointa si oranduirea Lui trebuie sa fie sfinte. In al doilea rand, ar fi chiar in defavoarea noastra sa lucram in alt mod. Ce incredere am mai putea avea, ca vom fi ascultati, daca constiinta noastra ne-ar spune ca ceea ce cerem nu-i placut in ochii lui Dumnezeu? Si o conditie a unei rugaciuni bune este increderea. Apoi cum am putea sa asteptam de la Isus Cristos, de la Preasfanta Fecioara, ca ei vor sprijini ruga noastra daca ea nu este potrivita si placuta lui Dumnezeu? Intr-o asemenea imprejurare ar fi pentru noi o adevarata pedeapsa, daca ni s-ar implini dorinta, care ar putea sa puna in primejdie nu numai mantuirea sufletului nostru, dar chiar fericirea noastra pamanteasca. Deci sa ne cercetam mai intai si apoi sa ne indreptam cu incredere la Dumnezeu si  sa-I spunem nevoile noastre. Chiar daca ai cercetat bine, incredinteaza si atunci toate bunatatii lui Dumnezeu si primeste cu liniste orice va hotari el cu tine. Nu uita niciodata, ca Dumnezeu nu este servitorul, ci tatal nostru: servitorul trebuie sa faca tot ce cere stapanul de la dansul, dar tatal nicidecum. Daca copilul cere ceva de la dansul, el nu-I da de indata, dar cerceteaza daca-i foloseste, si abia atunci ii da. Iata, astfel face si Dumnezeu cu noi. Noi ne asemanam copiilor si in foarte multe imprejurari nu stim daca ceea ce cerem ne este de folos sau nu; cele pamantesti ne bat mai tare la ochi si asa pierdem din vedere cele vesnice. Astfel putem cere lucruri vatamatoare si Dumnezeu ar fi un tiran, si nu un tata, daca ni le-ar implini. Sa fim deci intelepti; sa incredintam lui Dumnezeu cu inima fiasca nevoile noastre si sa lasam in mainile lui implinirea dorintei noastre. Cele vremelnice totdeauna sa le cerem cu aceasta conditie, iar cele vesnice fara nici o conditie si cu deplina incredere. Cautati mai intai imparatia cerului si toate celelalte vi se vor da voua. Credinta ne invata ca suferinta si necazurile de pe acest pamant, nu numai ca ne departeaza de la Dumnezeu, dar sunt cel mai drept, cel mai scurt si cel mai glorios drum, ba cateodata chiar singurul care duce la Dumnezeu si la fericirea noastra. Pe lumea cealalta pentru nimic nu vom multumi lui Dumnezeu mai mult, decat pentru necazurile suferite in spirit crestinesc. Sa ne aducem aminte ce-a spus Maria Bernadettei: “Eu voiesc sa te fac fericita, dar nu pe acest pamant”. In adevar ea a ramas tot timpul bolnavicioasa, desi Maria a insanatosit pe atatia la Mesabielle. Familia Bernadettei tot saraca a ramas, caci in Noul Testament bogatiile nu-s deloc un semn ca Dumnezeu tine intr-un chip deosebit la posesorul lor. De aceea sa punem toate cu incredere in mainile lui Dumnezeu si ale Mariei. Aceasta este cea mai buna dispozitie pentru a fi ascultati. Ingenuncheaza si cerceteza amanuntit toate dorintele inaintea  celui Atotstiutor. Daca vezi ca toate sunt dupa vointa Lui, atunci spune urmatoarea rugaciune.

Rugaciune

Stapana si Maica mea! Iata iti pun la picioare dorinta mea cu o incredere fiiasca. M-am gandit asupra acestei cereri si n-am gasit nimic ce sa fie impotriva poruncilor si a mantuirii mele. Orice as cere, voiesc s-o fac cu acest gand,ca sa raspandesc maretia lui Dumnezeu si a ta. Voiesc sa ma supun in toate vointei Tatalui ceresc; sa faca cu mine ce va voi. Toate le voi primi din mana lui cu deplina supunere, desi placerile mele s-ar impotrivi.

Asta este acum , cred, dispozitia inimii mele. Dar daca vezi, ca gresesc, te rog lumineaza-ma; sunt gata sa-mi retrag cererea, si declar solemn ca voiesc sa fiu ascultat numai in lucrurile care se potrivesc cu vointa lui Dumnezeu, caci el este intelepciunea si bunatatea insasi. Te rog da-mi si mie puterea de a imita supunerea ta catre Tatal ceresc. Desi ai fost dreapta si sfanta in ochii lui, totusi ai avut atatea de suferit si toate le-ai purtat cu rabdare si cu abandonare in voia lui. Ma indrept la tine si-ti incredintez cererea mea. Daca vezi ca e placuta lui Dumnezeu si este spre mantuirea sufletului meu, atunci mijloceste pentru implinirea ei, tu care ai o trecere asa de mare, datorita vredniciilor tale si ale dumnezeiescului tau Fiu. Amin.

Ziua a patra

Cheia ascultarii

La Lourdes se pot dobandi multe haruri. Cheia, care ne deschide drumul la inima Parintelui ceresc si a Maicii Preacurate, este rugaciunea. Sa vedem mai intai pentru ce trebuie sa ne rugam si apoi cum trebuie sa ne rugam ca sa fim ascultati.

1.Pentru ce trebuie sa ne rugam? In primul rand, fiindca rugaciunea este o conditie esentiala pentru a fi ascultati. Dumnezeu nu ne da nimic, daca nu ne rugam. Isus Cristos si Sf. Biserica ne arata acest adevar prin pilda si invatatura lor. Prin urmare, orice nadejde, ce nu se sprijina pe rugaciune, este desarta. In zadar ar spune cineva: Dumnezeu stie nevoile mele; el poate sa ma ajute, de aceea n-am trebuinta de rugaciune. Toate acestea sunt adevarate, dar mai ramane inca ceva: oare voieste el sa te ajute? Dumnezeu ne-a spus lamurit ca vrea sa ne ajute, numai daca ne vom ruga.

Dar pentru ce voieste Dumnezeu  ca noi sa ne rugam? Fiindca trebuie sa recunoastem ca numai El ne poate veni in ajutor, si aceasta o face nu din datorie, ci din bunatate. Aceasta se implineste cel mai bine prin rugaciune. –Apoi omul tot trebuie sa faca ceva din partea sa, caci Dumnezeu nu lucreaza singur, cand omul poate conlucra cu dansul. Este oare pentru aceasta ceva mai simplu, mai usor si mai potrivit decat rugaciunea? Mai suntem vrednici de a fi ascultati, daca nici macar atat nu voim din partea noastra? Trebuie deci sa ne rugam.

Rugaciunea este in al doilea rand si un mijloc foarte puternic pentru a dobandi ceva, caci dupa intelesul celor spuse in ziua a treia, putem zice in liniste: prin rugaciune noi putem primi toate. Mantuitorul zice: Cereti si veti primi orice veti voi.

Insa de unde are rugaciunea aceasta putere? Aceasta vine de acolo ca noi cinstim pe Dumnezeu prin rugaciune intr-un chip deosebit, intrucat il recunoastem de datatorul tuturor bunurilor, ne deprinde in credinta, incredere si umilinta, virtuti prin care ne dispunem pentru a fi ascultati. – Prin rugaciune apelam la milostivirea lui Dumnezeu, caci, ca niste sarmani, il rugam sa aiba mila de noi; si bunatatea lui nu are margini, de aceea este si rugaciunea atat de puternica. –De rugaciune e legata si fagaduinta lui Dumnezeu, care prin Isus Cristos a spus ca vom fi ascultati, orice vom cere. Si Dumnezeu se tine de cuvant! –In fine rugaciunea este sustinuta de atotputernicia lui Dumnezeu, careia nimic nu I se poate impotrivi. Sa nu ne miram cand vedem ca rugaciunea poate face minuni. De aceea nu mai sta pe ganduri ci roaga-te cu incredere! Tu esti slab, dar prin rugaciune te faci partas de puterea lui Dumnezeu. El insusi nu se poate impotrivi acestei puteri. Tertulian spune foarte frumos: “Singura putere prin care Dumnezeu poate fi invins este rugaciunea.”

2.Cum trebuie sa fie rugaciunea noastra pentru ca sa aiba o asemenea tarie? Insasi Preasfanta Fecioara ne lamureste asupra acestui lucru.

Trebuie sa ne rugam mult si cu statornicie. In tot timpul aratarilor, daca Maica Domnului nu vorbea sau nu facea altceva, parea ca se roaga.

Bernadetta intelese indata , de aceea ea se punea in genunchi si se ruga tot timpul cat tinea aratarea. Inca mai mult. La intrebarea Bernadettei, ce sa faca, Maria ii spuse sa vina acolo timp de 14 zile in sir. Nu ne vorbeste oare indeajuns, ca rugaciunea noastra trebuie sa fie statornica?

Asadar, sa facem cel putin o novena; urmeaza deci mai departe novena inceputa. Din analele de la Lourdes putem vedea ca aproape nici o minune nu s-a savarsit fara o novena. Mantuitorul a fagaduit ascultarea unei rugaciuni statornice; deseori el asteapta sa-l fortam oarecum, si ceea ce nu primim la intaia sau a doua incercare, la a treia in sfarsit o vom dobandi.

Desi rugaciunea noastra e slaba in sine, totusi o putem intari, daca ne unim cu cei care se roaga la Lourdes si pe intreg pamantul, cu scopul de a cinsti pe Maica Domnului. Unei asemenea rugaciuni Dumnezeu nu se poate impotrivi, ca si un tata bun, care inconjurat de mama si copii, trebuie sa se lase invins cand il roaga cu totii pentru ceva. Ce fericiti am fi fost, sa ne putem ruga cu Bernadetta langa Maica lui Dumnezeu. Iata, in aceasta novena tot pe dansa te sprijini, te rogi impreuna cu Preasfanta Fecioara; ea te imbraca intr-o oarecare masura cu puterea ei. Ce trecere nu va avea atunci cererea ta inaintea lui Dumnezeu!

Rugaciune

Cu inima miscata iti multumesc, Stapana, pentru hotararea de a ramane statornic in rugaciune, caci prin aceasta am gasit cheia care-mi deschide drumul la inima lui Dumnezeu.

Laudat sa fie atotputernicul si milostivul Dumnezeu, care ne-a dat un mijloc pe de o parte atat de usor, iar pe de alta atat de puternic. Intelegand puterea rugaciunii, nu ma mai uimesc nici minunile. Lourdes este o dovada stralucita. Acolo se ridica la cer suspine si se coboara inapoi ca minuni.

Doresc sa dobandesc lucrul cerut numai in rugaciune si prin rugaciune. Ma indrept deci la tine, Maica preabuna, ca sa ma-nveti sa ma rog bine. Tu stii, ca acesta e intaiul lucru, cu care deprinde o mama buna copilul ei, anume: sa ceara prin rugaciune de la Dumnezeu tot ce-i trebuie pentru lumea aceasta si pentru cealalta. O, invata-ma te rog! Uneste apoi puternica ta rugaciune cu a mea; atunci sunt sigur ca ea va fi primita de Fiul tau.

Adu-ti amine, o blanda Fecioara, de ceea ce ti-a spus Sf. Bernard inainte lumii intregi, ca nimeni nu se indreapta la tine cu incredere, fara sa fie ascultat. Te rog asculta-ma; eu doresc numai harul unei rugaciuni bune si statornice, caci atunci sunt sigur, ca voi primi lucrul dorit.

Ziua a cincea

Trandafirii din Lourdes

Nu despre trandafirii de la grota va fi vorba. Ne vom ocupa de alti trandafiri. Am vazut, ca prin rugaciune putem patrunde la comorile Maicii Domnului din Lourdes. Dar n-a hotarat ea oare o rugaciune anumite pentru aceasta?

Sa vedem daca este cu adevarat o asemenea rugaciune, si apoi cum s-o facem, pentru a dobandi prin intermediul ei lucrul cerut.

1.A oranduit oare Maria o rugaciune anumita? Da! Daca nu prin cuvinte, cel putin prin pilda sa. Adu-ti aminte de cele povestite in aratarea intai. La fiecare aratare, Maica Domnului avea in maini un rozariu si daca nu facea altceva, atunci buzele ei se miscau ca si cum l-ar recita. Ea nu l-a recitat cu adevarat, precum il recitam noi, dar prin aceasta a voit sa ne dea de inteles cat de mult ii place aceasta rugaciune. Bernadetta intelesese indata gestul Preasfintei Fecioare, caci incepand cu intaia aratare, de cate ori venea la grota, se arunca in genunchi si incepea sa recite rozariul. –Pilda Bernadettei o urmau si cei de fata. Astfel rugaciunea rozariului a ajuns intr-o sransa legatura cu Maica Domnului din Lourdes. –Intre steagurile ce impodobesc Biserica cea mare, langa altar, la loc de frunte, este steagul rozariului. Nu de mult s-a zidit acolo inca o biserica consacrata Sf Rozariu.

Iata deci rugaciunea oranduita de Preasfanta Fecioara; poate sa aiba rozariul o mai mare recomandare decat aceasta? Nu. Cu toate ca el mai are si alte insusiri care ni-l fac scump si placut.

Rozariul este in sine o deprindere de evlavie solida si frumoasa; a fost descoperit de Maica lui Dumnezeu; raspandit de Sf  Dominic intr-un mod deosebit; primit si aprobat de Biserica, ca o rugaciune publica, si inzestrat cu multe si mari indulgente. Rozariul uneste in sine tot ce Biserica are mai pretios si mai frumos. La rozariu trebuie sa ne gandim, in mod special, in timpul unui numar hotarat de “Bucura-te Maria”, la anumite mistere (articole de credinte). Incepand cu rugaciunea “Cred in Unul Dumnezeu”, desfasuram in decursul rozariului intreg adevarurile de credinta in marete cununi compuse spre lauda lui Dumnezeu si a Sfintei sale Maici.

Rozariul aduce Mariei o lauda deosebita. In rugaciunile, care il compun, unim toate laudele cerului si ale pamantului, ale Bisericii, ale Sfintilor, ale Ingerilor, ale Sfintei Treimi, laudele tuturor timpurilor care au fost pornite de la Dumnezeu si vor rasuna in veci. –Misterele pe de alta parte ne arata pe Maria in stransa legatura cu Isus: cum l-a nascut, l-a crescut, l-a jertfit pentru noi si cum stapaneste acum cu dansul in cer – tocmai cum ni-o descrie Sf. Evanghelie, anume ca mama lui Cristos si conlucratoare cu dansul la mantuirea noastra. Prin aceasta rugaciune crestinatatea intreaga o lauda si-I multumeste pentru aceasta binefacere.

Rozariul este foarte folositor si pentru noi, tocmai din motivele aratate mai sus. Cine-l recita cu evlavie si cum trebuie, acela va creste pe nesimtite in virtuti crestinesti, fiindca in el vedem ca intr-o oglinda pe Isus Cristos impreuna cu Sfanta sa Maica, rugandu-se, lucrand, ascultand si suferind pentru noi.

Iata pentru ce rozariul a fost ales de Preasfanta Fecioara ce rugaciune pe care noi sa I-o indreptam spre a dobandi ceea ce cerem. El cuprinde tot ce ne poate sprijini inaintea lui Dumnezeu, anume: vredniciile lui Isus Cristos, ale Preasfintei Fecioare, si puternica ei mijlocire.

2.Cum sa recitam rozariul, pentru ca sa obtinem din el acest mare folos?

Mai intai sa ne reculegem inainte de-a incepe, intrebandu-ne ce voim sa facem; si asta s-o repetam mai des in timpul recitarii. Nu-i necesar sa ne gandim cand ne rugam, la cuvintele din “Tatal nostru” si Bucura-te Maria”; dar trebuie sa ne gandim in mod special la mistere,sa cautam a traga o invatatura din purtarea lui Isus si a Mariei, potrivita cu viata noastra. Astfel mintea nu se va abate asa usor de la rugaciune, si vom recita rozariul cu bucurie si cu folos.

Apoi recita-l des, in fiecare zi, daca se poate, si anume cel putin 5 mistere; acesta este mijlocul cel mai potrivit de a-l recita bine. Daca-l spui in fiecare zi, atunci ai realizat ceva, nici prea mult nici prea putin. De nu se poate intr-o zi, spune-l a doua zi de doua ori. Tine buna socoteala cu Maria, caci nu te vei cai niciodata de aceasta. La ce sprijin nu te poti astepta din partea ei, daca ramai credincios in recitarea rozariului; aceasta se va adevari mai ales la sfatsitul vietii. O, cat de frumos mor cinstitorii sfantului Rozariu.

Rugaciune

Ma bucur din toata inima, scumpa mea Mama, ca tu ai legat de acest loc atatea lucruri placate si scumpe copiilor tai. Tu esti in Lourdes nu numai “ Regina zamislita fara de prihana stramoseasca”; dar si “Regina Sfantului Rozariu”. Ai voit ca rozariul sa fie rugaciunea oficiala, prin care sa fii salutata si cinstita in acest loc. Acum stiu ce sa fac, daca voiesc sa am trecere inaintea ta si sa-ti fac o bucurie deosebita. Inca mai mult; prin aceasta ne-ai prescris oarecum cererea, pe care trebuie sa ti-o prezentam, daca voim sa primim lucrul dorit. In ea sunt cuprinse vredniciile vietii tale si ale vietii si mortii dumnezeiescului tau Fiu, ca o recomandare puternica a rugaciunii si nevoilor noastre.

Hotararea mea e gata; voiesc ca rozariul sa-mi fie rugaciunea zilnica. De pe acum iti jertfesc toate rozariile, pe care le voi recita in urma acestei hotarari, ca sa-mi dobandesti darul pentru care te rog. Iti consfintesc si inima mea, ca sa fie o gradina tie placuta si impodobita in fiecare zi cu flori noi capatate prin recitarea rozariului. Binecuvanteaza-mi aceasta propunere si da-mi harul sa nu treaca nici o zi, fara sa nu spun aceasta rugaciune atat de placuta tie. Amin.

Ziua a sasea

Izvorul

Cand vizitam, in zilele noastre, grota aratarilor, vedem la stanga grilajului de fier, ce inconjoara pestera, o frumoasa cismea, apoi si cabine pentru bai. Acolo este renumitul izvor din Lourdes. Oricine se roaga la Grota, bea putin din apa acestui izvor, caci din cuvintele Preasfintei Fecioare avem o indrumare, ca intre alte conditii, sa intrebuintam si apa.

Sa vedem pe ce se sprijina aceasta imtrebuintare si apoi modul cum s-o facem.

1.Pe ce se sprijina intrebuintarea apei? Fapturile fara minte sunt facute ca sa slujeasca omului si Dumnezeu se folosesta de ele spre binele trupului si sufletului nostru, facandu-le purtatoareale binecuvantarii ceresti. Precum prin gustarea unui fruct, omul cel dintai si-a stricat trupul si sufletul si si-a tras osanda vesnica; tot asa prin lucrurile vazute omul este atras din nou la viata suprafireasca, cum se intampla prin sacramente. De ce nu s-ar putea deci folosi Dumnezeu intr-un chip neobisnuit de dansele, spre a ajuta pe om in nevoile lui? O pilda stralucita aven in lacul Betsaida din Ierusalim, unde se vindecau bolnavii de cele mai diferite boli, dupa miscarea apei din partea unui inger (Ioan 5,4). De ce sa nu aiba deci si Maica Domnului acest privilegiu, sa ne ajute intr-un chip minunat printr-un izvor? Oare acum s-ar micsora puterea lui Dumnezeu? Sau poate n-avem nevoie de ajutorul lui in timpurile noastre? Nu-i oare potrivit ca si astazi omul sa se umileasca inaintea certitudinilor, daca voieste sa primeasca vreo binefacere de la Dumnezeu? Sa nu ne miram prin urmare, daca prin puterea lui Dumnezeu ne poate ajuta putina apa din acest izvor.

Inceputul minunat al izvorului si puterea lui neobisnuita trebuie sa ne mareasca increderea. De la grabnica insanatosire a lui Buriette, care a avut loc a doua zi dupa aratarea izvorului si pana azi s-au savarsit foatre multe minuni cu apa lui; fie ca se bea acolo pe loc,  sau in oricare alta parte a pamantului, unde se trimite. Pretutindeni insanatoseaza cele mai diferite boli, fara nici o conlucrare a medicilor. In apa insasi ca atare, nu este aceasta putere de vindecare. Aceasta apa nu are nimic deosebit fata de o apa simpla de izvor de la munte; puterea ei neobisnuita vine de la bunatatea si puterea Preasfintei Fecioare, capatata la urma urmelor, de la Isus Cristos spre marirea ei si spre binele nostru trupesc si sufletesc. Cu ce incredere trebuie sa intrebuintam prin urmare aceasta apa din Lourdes!

2.Cum sa inrebuintam apa izvorului? Preasfanta Fecioara a spus: “Bea si spala-te cu dansa”. E adevarat ca aceste cuvinte au fost zise Bernadettei, dar ele sunt si pentru noi o indrumare. Si pentru ce sa n-o facem? Aceasta apa n-are in sine nimic primejdios. Maica Domnului a pregatit-o asa, ca ea sa nu strice nimanui, fie el bolnav de orice boala. Atatia au intrebuintat-o cu folos. Pentru ce sa nu incerci si tu si sa ramai statornic in aceasta intrebuintare?

Dar cu ce dispozitei sa intrebuintam apa de la Lourdes? Mai intai cu incredere fiiasca. Ea este o apa minunata, deci ne poate tamadui; faptele o arata. Apoi cu umilinta si cinste. Apa aceasta este inzestrata cu binecuvantarea Neprihanitei Zamisliri si prin vredniciile Mantuitorului a primit oarecum o sfintire deosebita.

Unei muribunde din Nay I se dadu ca ultim mijloc de scapare, apa de la Lourdes. Abia inghiti putin si stiga la fiica sa: “O fiica mea, acum beau cu adevarat viata. In aceasta apa este viata”. Ea isi recapata sanatatea indata.

Rugaciune

Da, Presfanta Fecioara, in acest izvor este viata. Cat de potrivit se indreapta Biserica catre tine cu cuvintele: “Cine ma gaseste pe mine, gaseste viata si va primi mantuire de la Domnul”. Cat de minunata, buna si puternica ni te arati in istoria acestui izvor. Tu esti cauza si izvorul mantuirii, bucuriei si vietii noastre. In Sf Scriptura se spune despre tine, ca esti un izvor pecetluit. In adevar, Sfanta si Neprihanita ta Zamislire a fost acest izvor, dar cum ai rupt pecetea lasi sa curga din belsug apa lui spre mantuirea noastra. Iti multumesc din inima, buna mea Mama, pentru acest zalog al dragostei si bunatatii tale. Iata oriunde ajunge apa acestui izvor, rasare viata, apare bucurie, creste sfintenia adevarata.

As pune la indoiala bunatatea si taria ta, Maica mea preabuna, daca m-as indoi de puterea acestei ape. Ma voi folosi de dansa dupa indemnul tau si-ti voi spune ca Sfantul Petru Mantuitorului: “Doamne spala-mi nu numai picioarele; dar si mainile si capul”. Tot astfel iti voi striga si eu “ O Stapana si Doamna mea, spala-mi cu aceasta apa minunata nu numai trupul dar si sufletul; indeparteaza dintr’insul slabiciunile, orbirea si necuratia; fa-ma sanatos pe deplin.

Nu sunt vrednic nici macar de-o picatura din aceasta apa. Dar adu-ti amine ca ai jertfit chiar sangele dumnezeiescului tau fiu pentru mine. Fa ca aceasta apa sa-mi fie spre binecuvantare. Eu imi pun toata nadejdea si increderea in dragostea ta.

O tu cea mai buna dintre mame, da-mi dovada ca nici macar cel mai ticalos si nevrednic fiu al tau nu se indreapta in zadar la tine.

Ziua a saptea

Balsamul tamaduitor din Lourdes

La Lourdes se tamaduiesc nu numai ranile trupului, dar si cele ale sufletului. Care sa fie oare leacul intrebuintat si recomandat de Preasfanta Fecioara?

Din descrierile aratarilor, se vade ca Maria a indemnat de mai multe ori pe Bernadetta sa se roage pentru intoarcerea pacatosilor. La indemnul ei, copila saruta pamantul si indemna pe cei de fata sa faca la fel. Preasfanta Fecioara privea cu multumire la toate acestea.

Acesta era deci gandul Maicii lui Dumnezeu, cand a binevoit sa se coboare din cer pe pamant: sa ne indemne la pocainta si la rugaciune pentru cei pacatosi. Si-n adevar, de nimic n-are nevoie mai multa intreg neamul omenesc, adancit in diferite pacate, care il fac dusman a lui Dumnezeu si il chinuiesc in chipul cel mai grozav. Putea oare Maria sa arate mai bine ca este Maica milei, decat facand din Lourdes un loc de intoarcere si impacare cu Dumnezeu.

Cati necredinciosi au gasit din nou credinta la vederea minunilor savarsite acolo; in cate familii si localitati s-au desteptat din nou bunele moravuri, ravna si pacea sufleteasca prin pelerinajul de la grota; cati pacatosi s-au impacat cu Dumnezeu, caci aproape toti care vin la Lourdes si se spovedesc, pentru ca astfel sa fie mai siguri, ca vor fi ascultati.

Care este deci leacul dat de Maria pentru tamaduirea sufletelor? Este intoarcerea la o viata mai buna. Oare nu ti-ar folosi si tie o picatura din acest leac? Cu prilejul acestei novena ar fi tare potrivit, sa privesti putin in inima ta si sa vezi, daca nu cumva ai nevoie si tu de indreptare, si iata pentru ce:

Mai intai se cuvine, ca sa fim sanatosi si nu numai la trup dar si la suflet, sa castigam din aceasta novena nu numai foloase vremelnice, dar si vesnice. Cred ca n-ai nimic impotriva. Ba mai mult. Chiar daca ai castiga ceva numai pentru sufletul tau, n-ar fi oare acesta mai mult decat castig vremelnic? Nu ne spune oare mintea si credinta, ca sufletul pretuieste mai mult decat trupul? Ce-ar folosi omul de-ar castiga chiar toata lumea, daca si-ar pierde sufletul! Toate cele vremelnice ne sunt date numai ca un mijloc pentru a ne mantui sufletul. Daca ne asiguram sufletul, toate sunt castigate; de-l pierdem, toate sunt pierdute. Cat de bine ar fi prin urmare sa dobandim prin aceasta novena sanatatea sufletului nostru! Si cum se intampla bucuria aceasta? Prin intoarcerea de la rau la bine. Boala sufletului este pacatul si patimile neoranduite, care ne stapanesc. A se intoarce de la aceste porniri rele, a-si orandui viata, iata adevarata sanatate a sufletului. Si aceasta nu atarna de schimbarea vremii, nici de vointa si binevointa medicului, ci numai de vointa noastra. Daca voim ne insanatosim.

In al doilea rand, bunul mers al celor vremelnice, atarna adeseori de starea sufletului nostru. Multe nenorociri nu sunt decat o pedeapsa pentru pacatele savarsite. Daca nu facem voia lui Dumnezeu, atunci nici El nu ne va face pe plac; ne retrage binecuvantarea sa cu privire la cele pamantesti. Si aceasta o face Dumnezeu numai din dragoste catre noi, cu scopul sa ne aduca iarasi pe calea cea dreapta. Despre acest adevar nu ne putem indoi, caci insasi Mantuitorul ni-l spune. Cand Isus intalni in temple pe cel care fusese bolnav de 38 de ani, si pe care il insanatosise ii zise: “De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau”.  Ba mai mult: de cate ori nu sunt nenorocirile niste urmari firesti si nemijlocite ale pacatelor si patimilor noastre? Ce-i de facut deci, ca sa scapam de aceste nenorociri, decat sa ne intoarcem? Prin aceasta am seca multe izvoare ale suferintelor noastre. Asadar depinde foarte mult si pentru bunul mers al celor vremelnice de purtarea noastra fata de Dumnezeu. Sa privim deci in sufletul nostru si sa vedem, daca nu cumva constiinta noastra ne dojeneste cu ceva, caci atunci nenorocirea venita asupra noastra n-ar fi nimic altceva decat un indemn din partea lui Dumnezeu, ca sa ne intoarcem de la calea cea gresita. S-ascultam prin urmare glasul lui Dumnezeu si sa ne aruncam in bratele lui fara nici o rezerva. Atunci aceasta intoarcere nu numai ca nu ne va fi spre paguba, dar ne va aduce un foarte mare folos.

Al treilea motiv pentru intoarcerea si indreptarea noastra, e ca aceasta ne face mai placuti lui Dumnezeu si ne pregateste astfel, ca sa fim mai usor ascultati  de dansul. Dumnezeu n-are nevoie sa-L dispunem caci el este bunatatea insasi, dar noi ii punem piedici in cale prin pacatele noastre. Spre a indrepta aceste piedici, trebuie sa facem pocainta. Pocainta ne pregateste inima pentru primirea harurilor si sileste inima lui Dumnezeu ca sa ni le dea. El vede ca dorinta noastra este serioasa si ni-o va implini. Prin pocainta mai pregatim inima noastra, ca sa purtam cu rabdare greutatea, care ne apasa, pana ce ni-o va lua Dumnezeu.

Dar cum sa facem pocainta? Lucrul este mai usor decat si-l inchipuie mai ales aceia, care nu l-au deprins demult. Adevarata pocainta este de doua feluri: launtrica si exterioara. Cea launtrica este cea mai trebuincioasa. Ea are loc prin intoarcerea si indreptarea vointei, cand ne pare rau de pacatele noastre si ne propunem tare de a nu mai pacatui. Pocainta exterioara se deprinde prin post, prin rugaciune si pomana, ea este un rol al pocaintei launtrice si ne ajuta sa distrugem pacatul cu toate urmarile sale.

Care este cea mai buna pocainta?

Este Sfanta spovada. Ea este pocainta, pe care suntem datori sa o facem ca crestini; nimeni nu se poate scuti de dansa, caci este poruncita de Dumnezeu. Spovada este cea mai buna pocainta, caci uneste toate conditiile adevaratei pocainte. De aceea, daca-ti este cu putinta, calca-ti pe inima si fa o spovada buna in timpul novenei. Spovada este ca un lucru amar, care ti se pare dulce si placut dupa ce l-ai gustat. Incearca sa faci o spovada buna si vei vedea.

Fereste-te in timpul novenei de toate obiceiurile pacatoase si de pacatele facute de buna voie, fie chiar lesne iertatoare. Fa fapte de mila, nu te duce la petreceri chiar cinstite si asa mai departe, pentru ca sa-ti castigi prin toate acestea bunavointa lui Dumnezeu.

Pune-te in genunchi, gandeste-te prin urmare serios la starea sufletului tau, si apoi spune urmatoarea rugaciune.

Rugaciune

Da, Neprihanita Fecioara, dandu-mi seama de neoranduielile sufletului meu, ma arunc inaintea fetei tale, desi nu sunt vrednic nici de privirea ta. Numai putina gandire si am descoperit atatea; ce va fi cand voi patrunde adanc in tulburatul meu suflet!

Insa nu ma dau inapoi. Tu voiesti scumpa Mama, ca sa-mi implinesc datoriile. Voiesc si eu serios sa-ti fac pe plac. De aici cunosc ca esti mama mea adevarata, fiindca te ingrijesti atat de mult de sufletul meu. Convinge-ma din ce in ce mai mult, ca mantuirea sufletului meu este mai presus de orice castig pamantesc, ca sa fiu gata a jertfi toate, chiar viata mea, numai sa nu-mi pierd sufletul. Pana acum n-am lucrat dupa acest adevar; de aceea mi-am incarcat sufletul, care acum este mai bolnav decat trupul meu. O Maica Preacurata, aceasta novena sa-mi dobandeasca de la tine insanatosirea sufletului si atunci as fi multumit, chiar daca n-ai voi sa-mi implinesti cealalta dorinta.

Ba poate nenorocirea, care ma apasa, este datorita pacatelor mele. Am uitat de Dumnezeu si m-am dus dupa patimile mele care mi-au indepartat ajutorul tau. Acest gand va folosi ca sa-mi indrept viata. Sau poate este ceva mai potrivit, pentru a-mi atrage bunavointa lui Dumnezeu asupra mea, decat umilinta, pocainta si reinoirea de a sluji numai lui? Parintele milei uitandu-se la copiii sai, care isi deplang greselile in chipul acesta, va avea mila de dansii.

Iata, de aceea vin la tine, Maica milei, scaparea pacatosilor. Plin de nadejde incredintez mantuirea mea in mainile tale. Ia-ma sub ocrotirea ta, neprihanita mama din Lourdes. De ceea ai ales doar acest loc, ca sa te arati milostiva fata de cei pacatosi. Si eu sunt din numarul lor si prin urmare am un drept deosebit la bunatatea si milostivirea ta. Tu ai impacat acolo atatea inimi cu Dumnezeu; dobandeste-mi si mie harul unei intoarceri adevarate, o cainta si o propunere sincera de a ma indrepta; fa-ma apoi statornic in slujba lui Dumnezeu pana la sfarsit. Amin.

Ziua a opta

O sfanta constrangere

Lucrurile cele mai grele le-am trecut deja. Acum trebuie sa ne ajungem scopul cu orice pret, caci novena se apropie de sfarsit. A venit vremea sa ne folosim de mijloace de constrangere. Ce constrange pe Maica Domnului? Mai intai nenorocirea si nevoia, apoi rugaciunea insufletita, caci ea are o inima buna si milostiva si cu greu se poate impotrivi cererilor noastre. Dar avem un mijloc foarte bun ca s-o constrangem; aceasta este dorinta si increderea. Si anume; amandoua, caci ele tin impreuna. Increderea este o nadejde sigura, si noi nu putem nadajdui decat un lucru bun, pe care-l iubim si-l dorim.

1.Dorinta. Ce intelegem prin dorinta?

Prin dorinta se intelege o vointa adevarata, o nazuinta sprijinita pe motive adevarate si bine cunoscute.

Pentru ce trebuie sa ne straduim a avea aceasta dorinta? Din motive ce privesc pe Dumnezeu. Dorinta sincera este cea dintai conditie a ascultarii. Pentru ce sa ne mai rugam, daca n-avem nici un interes sa fim ascultati? Cum putem astepta ca Dumnezeu sa voiasca serios, cand noi singuri nu ne dam osteneala de a voi si dori ceea ce cerem? De aceea vedem cat de mult accentueaza Mantuitorul nostru aceasta dorinta cand voia sa faca un bine oarecare: “Voiesti sa te insanatosezi?”- “Ce voiesti sa-ti fac?”- “Sa se intample precum voiesti!” Iata el pune ca masura a ascultarii, masura dorintei noastre.

Dar aceasta dorinta, e foarte folositoare si pentru noi, caci numai ea ne dispune, ca sa facem din partea noastra tot cat se cere pentru a fi ascultati. Oricum, rugaciunea capata insusirile trebuincioase prin dorinta sincera; astfel, unde este ravna si statornicia in rugaciune? Ce nu-i in stare sa faca omul, care e condus de o dorinta fierbinte? Cat de nascocitor si indraznet nu este el! Sa amintim o singura pilda din Sfanta Evanghelie. Gandeste-te la femeia cananeeanca. Ce primire i se face din partea Mantuitorului? Se simte ea oare jignita? Se intoarce ea inapoi acasa? Nicidecum! Ea merge dupa dansul, il roaga, plange, raspunde cinstit si prietenos la vorbele aspre a le lui Isus, si la urma a invins. Iata ea voia cu orice pret. Si cate alte pilde dintr-astea numai in Sf Scriptura.

Deci trebuie sa ne ingrijim, mai intai de toate, de a fi insufletiti de o mare dorinta. Acesta este cel dintai har si semnul premergator al ascultarii. Intreaba-te deci ce voiesti. Cauta sa maresti dorinta, gandeste-te la motivele care te indeamna sa voiesti serios ceea ce ceri; roaga-te in sfarsit si pentru o mare dorinta, caci aceasta este fara indoiala un mare har.

2.Al doilea lucru de care trebuie sa ne ingrijim, este increderea nestramutata. Dorinta fara incredere nu ne-ar duce la nici un capat. Viata unei vointe si dorinte tari este numai in nadejde. Sa avem deci grija si de acest mijloc.

Ce este increderea? Increderea apartine de virtutea nadejdii: ea nu este decat un grad mai inalt al aceste virtuti si consta in convingerea ca Dumnezeu ne va da ceea ce cerem.

Motivele, care ne indeamna la aceasta incredere sunt urmatoarele:

a)Insasi increderea este un lucru bun, deoarece este o deprindere a nadejdii, una din cele mai nobile virtuti. Dumnezeu ne incearca cateodata cu nevoi si necazuri, spre a deprinde in noi virtutea nadejdii si a increderii.

b)Dumnezeu este cinstit prin incredere intr-un mod deosebit. Chiar noi ne simtim maguliti, cand vedem ca altul isi pune increderea in noi, caci prin aceasta el recunoaste priceperea, purtarea noastra si voieste sa ne induplece de a-l ajuta. Tot astfel si cu Dumnezeu. Increderea in El este o recunoastere a intelepciunii, atotputerniciei, bunatatii si sinceritatii lui Dumnezeu. Acestea sunt ca patru stalpi, pe care se sprijina nadejdea noastra. De aceea Dumnezeu are o deosebita multumire in increderea noastra. Dimpotriva, neincrederea ii pricinuieste lui Dumnezeu o neplacere mare, el o uraste si o pedepseste ca o nedreptate facuta bunatatii sale parintesti, ca o adevarata tagaduire a insusirilor sale dumnezeiesti. O pilda in acest sens ne da Moise. Cat de elocvent l-a pedepsit Dumnezeu inaintea poporului Israel din cauza indoielii sale. Prin incredere patrundem de-a dreptul la inima lui Dumnezeu; toate le putem dobandi printr-insa.Sa ne aducem aminte de femeia cu scurgere de sange din Evanghelie si de Maica Domnului la nunta din Cana. Isus-Dumnezeu lauda pe aceia, care se ridica la atata incredere: “O femeie, mare este increderea ta!”. “Amin, graiesc voua, nu am gasit atata incredere in Israel”: Cu adevarat, cu incredere omul se ridica peste firea sa si se apropie de Dumnezeu. De aceea aceasta virtute este atat de placuta inaintea lui Dumnezeu si are o asa de mare inraurire asupra inimii lui parintesti.

Aceasta incredere o poti avea si tu, caci n-ai nevoie de o destainuire deosebita, ca Dumnezeu te va asculta. E de ajuns sa ne putem spune dupa dreapta judecata, ca ceea ce cerem este un lucru bun si placut lui Dumnezeu; apoi ne-am sili sa indeplinim toate conditiile, pe care Dumnezeu voieste sa le aiba de la noi. Cat a depins de noi am facut, sau cel putin asa consideram. Pe de alta parte am vazut, ca Maria pentru aceea si-a ales acest loc, ca prin argumente evidente sa dea dovada de puterea si bunatatea sa si sa ne arate recunostinta pentru marea cinste ce-o primeste in timpurile noaste prin noul articol de credinta al Neprihanitei Zamisliri. Ea preamareste pe Dumnezeu, pe sine si Biserica, prin ajutorul ce ni-l da.

De aceea sa ne dam toata osteneala in a avea o mare incredere, caci numai atunci vom fi ascultati. In toate ascultarile minunate, increderea joaca rolul de capetenie; astfel si in minunile din Lourdes.

Rugaciune

O, Stapana si Mama mea, iti multumesc ca doresc sincer sa-mi indeplinesc dorinta; marturisesc ca am o mare nazuinta de a primi de la tine ceea ce cer; te rog fa-ma sa cresc inca mai mult in aceasta nazuinta. Cred ca nu-mi vei lua in rau aceasta constrangere, pe care o intrebuintez asupra inimii tale; dimpotriva, tu tii seama de dorintele acelora, care iti slujesc. S-ar putea oare sa ma respingi si sa nu privesti cu bunavointa la dorinta inimii mele?

Am o incredere nestramutata, ca tu-mi vei asculta ruga. Nimic nu ma va clatina in aceasta incredere, caci dorinta mea este placuta lui Dumnezeu si folositoare pentru sufletul meu, de ce nu m-as increde atunci in tine? Daca nadajduiesc in tine, nadajduiesc in Dumnezeu, la care tu ai o asa de mare trecere, aratata lumii prin atatea dovezi ale puterii si bunatatii tale. O, de as fi si eu o vie si puternica marturie despre bunatatea ta prin aceea, ca mi-ai implini cererea! Imi dau seama, ca nu este nimic in mine , care sa ma faca vrednic de aceasta ascultare; dar acum nu-i vorba despre aceasta. Eu ma sprijin pe dragostea ta, pe vredniciile tale, pe puterea ta, pe comorile nesfarsite ale Sfintei si Neprihanitei Zamisliri, pe bunatatea cu care tu ai ales acest loc, spre a dovedii lumii intregi prin minuni multumirea fata de credinciosii care te preamaresc, Neprinanit Zamislita.

De ceea te rog, dobandeste ascultarea rugii mele, iar daca increderea mea nu este destul de mare, atunci dobandeste-mi marirea acestei increderi, pana cand va fi de ajuns, ca Dumnezeu sa-mi implineasca dorinta. Amin.

Ziua a noua

Darul

Grota si biserica din Lourdes sunt pline de “exvoto” adica semne lasate de pelerini ca multumire pentru binefacerile primate.

Nu ar fi oare potrivit ca in ziua din urma a novenei sa ne gandim ce dar sa facem Maicii Domnului pentru implinirea cererii noastre? Asa ceva este un sentiment nobil, care ne-ar dispune inca mai mult pentru a fi ascultati. A se pregati pentru multumire inca inainte de a primi ceea ce cerem, nu inseamna aceasta a constrange oarecum pe Maria de a ne implini dorinta?

Sa ne gandim deci serios la dar; cu cat mai seriosi vom fi, cu atat mai bine. Sa ne silim prin urmare a dispune inima noastra la aceasta multumire, si apoi sa vedem cam ce-am putea face in cinstea Sfintei Fecioare.

1.Pentru ce trebuie sa ne aratam recunoscatori? Mai intai pentru ca recunostinta este in sine ceva frumos si nobil. Nimic nu este mai dispretuit de oameni decat nerecunostinta. Ca Dumnezeu este simtitor la recunostinta si multumirea noastra, ni-o arata insasi Mantuitorul. Cand din cei zece leprosi vindecati veni numai unul ca sa-I multumeasca, Isus zise: “Zece au fost vindecati, noua unde sunt? Oare numai acest strain s-a gasit sa vina sa dea lauda lui Dumnezeu?”

Al doilea, recunostinta este o datorie, intrucat printr-insa rascumparam lucrul primit de la binefacatorul nostru. Dumnezeu si sfintii sai sunt multumiti numai cu atat. Am mai putea cere ca altadata sa fim luati in seama de dansii, daca nici n-am voi sa recunoastem bunatatea lor?

Al treilea, din recunostinta aven noi singuri folosul cel mai mare. Recunostinta si multumirea fiind o virtute, ne maresc vredniciile noastre inaintea lui Dumnezeu. Apoi se zice, ca recunostinta este o noua cerere. In adevar, prin multumire binefacatorul vede, ca darul sau a intrat in niste maini vrednice si de aceea se simte indemnat, ca in alt prilej sa-i implineasca din nou dorinta. Astfel face si Dumnezeu. Ce motive puternice ca sa ne aratam recunoscatori?

2.Cum trebuie sa fie multumirea noastra? Ea trebuie sa raspunda binefacerii.

In binefacere deosebim doua lucruri: binefacerea in sine si apoi dispozitia cu care ne este data. Si multumirea trebuie sa aiba aceste insusiri: dispozitia launtrica si fapta. Cea dintai are loc atunci, cand noi ne aducem aminte de binefacere si o pretuim cum se cuvine, dorind sa rasplatim si noi cu ceva binefacerea primita. Aceasta dispozitie este lucrul de capetenie, prin care noi ne implinim datoria noastra si in cazul cand nu putem sa ni-o aratam pe dinafara, ajunge ea singura.

Cum putem arata pe dinafara multumirea noastra? Mai intai prin cuvinte, facand-o cunoscuta si la altii, dupa pilda celor vindecati de Isus Cristos; apoi, cand prin fapte voim sa raspundem la binefacerea primita.

Reculege-te acum putin si gandeste-te in ce mod ai voi sa-ti arati multumirea fata de Preasfanta Fecioara din Lourdes. Sa iei aminte, ca ea nu cere lucruri grele de la tine, caci, ca o mama buna, ea nu voieste sa te duca in vreo incurcatura prin binefacerile ei. Alege deci ceva, ce poti face fara greutate si de unde  sa ai un adevarat folos pentru viata intreaga.

Ca sa poti alege ceva potrivit pentru tine iti voi enumera unele moduri in care, pelerinii din Lourdes isi arata recunostinta lor fata de Sfanta Fecioara.

Multi isi arata recunostinta prin “exvoto” (niste tablite de marmura cu putine, dar cuprinzatoare cuvinte, spre a lauda necontenit inima de mama a Mariei).-Cine a primit o binefacere cu totul neobisnuita, acela o trimite spre publicare in Analele din Lourdes; aceasta indeamna si pe altii la increderea in Preasfanta Fecioara. Unii se hotarasc a face un pelerinaj la Lourdes, singuri sau impreuna cu altii. Asa ceva nu poate face fiecare, ci numai aceia care dispun de mijloace, timp si prilej. Nu rareori se arata recunostinta prin construirea unei capele, care se aseamana cu grota din Lourdes, sau se cumpara statui, icoane mai mari pentru raspandirea evlaviei catre Neprihanita Fecioara. Alte mijloace ar fi si acestea: tinerea in mod deosebit a sarbatorilor mai mari in cinstea Maicii Domnului, recitarea Rozariului in fieacre zi, indreptarea unei greseli ce supara pe Dumnezeu, in sfarsit orice-ti dicteaza inima si crezi ca ar fi un lucru placut lui Dumnezeu si Maicii sale. Daca ai voi sa faci un vot, sa fagaduiesti ceva sub un pacat, te sfatuiesc sa vorbesti intai cu un preot, fie la spovada, fie in alt timp, ca sa nu te indatoresti fata de Dumnezeu cu ceva si apoi sa nu tii fagaduinta.

Iata ai de ales; alege ceva potrivit pentru tine. Poate Dumnezeu a voit anume necazul, care te supara, pentru ca sa deprinzi acest bine. Fii deci multumitor in cazul in care ai fost ascultat; daca nu te-a ascultat fii si in acest caz multumitor, fiindca acesta este modul cel mai potrivit de a dobandi harul cerut. Onoarea o constrange pe Preasfanta Fecioara, ca sa nu fie intrecuta de fiii ei in marinimie.

Rugaciune

O, Stapana si Doamna mea, cum as putea sa sfarsesc mai bine ziua din urma a novenei, decat printr-o multumire fierbinte catre tine? Cate haruri nu mi-ai dobandit in aceste zile, care erau pentru mine niste zile de reculegere si rugaciune! Si oare nu ti se cuvine multumire pentru toate acestea? Nu voiesc sa trec ca nerecunoscator in fata oamenilor, cu atat mai mult in fata ta, binefacatoarea mea cea mare. Iti multumesc sincer pentru toate si te rog sa nu te uiti la cuvintele mele, ci la inima mea. Ea recunoaste binefacerile primite si are o singura dorinta fierbinte, de a arata anume prin fapte recunostinta sa. De aceea iti jertfesc toate cele primite in aceasta novena si voiesc ca ele sa fie indreptate spre lauda si preamarirea ta, ba chiar eu insumi ma jertfesc ca o jertfa vie de multumire; dobandeste-mi numai de la Dumnezeu harul, ca incetul cu incetul sa-ti apartin numai tie si Fiului tau. Amin.

Incheierea novenei

Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la sfarsitul novenei. Sau te-a ascultat Maica Domnului, sau nu te-a ascultat. Daca nu, atunci sa nu te superi nici sa nu-ti pierzi curajul. Incepe a doua si a treia novena, bate si roaga pana ti se va deschide. Ai putut doar observa din diferite pilde aduse in decursul acestei novena, ca Preasfanta Fecioara n-a ascultat totdeauna indata, dar a incuviintat abia in a treia si a patra novena, ceea ce la intaia si la a doua parea ca nu voieste. Unii bolnavi au trebuit sa vina la Lourdes de mai multe ori, pana li s-a implinit dorinta. De aceea urmeaza mai depatre sa te rogi cu incredere. Spune-i Maicii ceea ce i-a spus un copil bolnav in Lourdes: “O, Maica lui Dumnezeu, tu esti prea buna ca sa ma asculti”. O persoana neputiincioasa ii spuse cu incredere naiva: “Trebuie sa ma asculti. Nici ca se poate altfel, inapoi nu ma mai intorc cu aceste carje”. Amandoua au fost ascultate. Urmeaza deci si tu sa te rogi mai departe cu o incredere netarmuita. Insa chiar daca nu ti s-ar implini cererea dupa multe staruinte atunci gandeste-te ca asa este mai bine pentru tine. Dar sa nu crezi ca te-ai rugat in zadar. Maica Domnului iti va da pentru aceasta ceva mult mai potrivit cu nevoile tale. Las-o sa se ingrijeasca cum stie ea mai bine; mai pe urma nu-ti va parea rau.

De ai fost ascultat, atunci bucura-te si nu uita pe marea ta binefacatoare. Iata, favoarea aratata este numai un avans a unor haruri si mai mari. Ea voieste sa te fericeasca nu numai pe aceasta lume, dar si pe cealalta. Maria are grija de tine nu numai in aceasta viata, dar ea vegheaza la momentele din urma ale vietii tale, ca sa te conduca ea singura in cer. Abia acolo vei vedea cate a facut ea pentru tine si ii vei multumi pentru vesnicie.

In incheiere mai asculta inca un sfat minunat. La 8 iulie 1869 o sarmana femeie neputincioasa se necajea sa treaca prin marea multime de oameni, care erau adunati la Lourdes. O copilita mergea inainte sa-i faca loc. Toti o priveau cu compatimire, si intr-adevar era vrednica de plans. Aceasta femeie ramase vaduva cu doi copii mici. Ingrijind pe batrana ei mama bolnava i se invartosasera picioarele cu totul. Inima ii era zdrobita gandindu-se ce vor deveni sarmanii ei copii. Ea se indrepta la Maica Domnului si ii zise cu incredere: “Preasfanta Fecioara! Sau sa ma vindec sau sa mor. Numai pe tine te am, ajuta-ma; daca nu sunt vrednica sa ma vindeci, atunci sa mor mai bine caci nu pot sa-mi vad copiii murind de foame”. Prin spalarea cu apa de Lourdes ea capata atata putere, ca sa indrazneasca a fece drumul la Lourdes. Cat in trasura, cat sprijinita pe carje, ajunse ea la locul dorit. O femeie ii dadu pe copila ei ca s-o conduca la grota. Pe drum cumpara din cei din urma bani o lumanare de ceara si o cinsti Maicii Domnului de la grota. Dupa ce se recomanda din toata inima Maicii Pruncului dumnezeiesc pe sine si pe copiii sai, ea facu o baie in apa izvorului minunat si iata ca iesi cu totul vindecata. Pe cand fericita mama era adancita in rugaciuni de multumire inaintea grotei, multimea o inconjura voind sa auda din gura ei parcursul vindecarii. Ea o facu bucuros si la urma rosti frumoasele cuvinte: “Niciodata nu voi putea multumi indeajuns Maicii Domnului.