Doamne Atottiitorule, Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al
lui Isaac si al lui Iacob si al semintiei lor celei drepte, Cel ce ai
facut cerul si pamantul cu toata podoaba lor, Care ai legat marea cu
cuvantul poruncii Tale, Care ai incuiat adancul si l-ai pecetluit cu
numele Tau cel
temut si slavit, inaintea Caruia toate se tem si tremura
din pricina atotputerniciei Tale,-pentru ca nimeni nu poate sa stea
inaintea stralucirii slavei Tale si nesuferita este mania urgiei Tale
asupra celor pacatosi.
Nemasurata si neajunsa este si
mila fagaduintei Tale, caci Tu esti Domnul cel preainalt, bun,
indelung-rabdator si mult-milostiv, Caruia ii pare rau de rautatile
oamenilor. Tu, Doamne, dupa multimea bunatatii Tale, ai fagaduit
pocainta si iertare celor ce Ti-au gresit si dupa multimea indurarilor
Tale ai hotarat pocainta pacatosilor, spre mantuire. Asadar Tu, Doamne,
Dumnezeul celor drepti, n-ai pus pocainta pentru cei drepti: pentru
Avraam si Isaac si Iacob, care nu Ti-au gresit Tie, ci ai pus pocainta
mie, pacatosului, pentru ca am pacatuit mai mult decat nisipul marii.
Multe sunt faradelegile mele si nu sunt vrednic a cauta si a privi la
inaltimea cerului, din pricina multimii nedreptatilor mele. Strans sunt
eu cu multe catuse, incat nu pot sa-mi ridic capul si nu am nici loc
de odihna, pentru ca Te-am maniat si rau am facut inaintea Ta,- n-am
implinit voia Ta, nici am pazit poruncile Tale, ci fapte urate am
facut, inmultindu-mi smintelile.
Dar acum imi plec genunchii
inimii, rugand bunatatea Ta si zicand: Am pacatuit, Doamne, am pacatuit
si faradelegile mele eu le cunosc,- insa tot eu cer, rugandu-Te:
iarta-ma, Doamne, iarta-ma si nu ma pierde din pricina faradelegilor
mele, si nici nu ma osandi la intuneric sub pamant, caci Tu esti,
Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocaiesc. Arata-Ti peste mine
bunatatea, mantuieste-ma pe mine, nevrednicul, dupa mare mila Ta si Te
voi preaslavi in toate zilele vietii mele,- caci pe Tine Te slavesc
toate puterile ceresti si a Ta este slava in vecii vecilor. Amin.
