Sfinte şi mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul şi păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oştile tale capul preatrufaşului diavol şi ruşinezi pururea pe pământ răutatea şi viclenia lui, la tine alergăm cu credinţă
şi ne rugăm ţie cu dragoste: fii pavăză nestricată şi coif tare Sfintei Biserici şi neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi.Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul şi ocrotirea ta, pe cei ce lăudăm astăzi sfântul tău nume. Iată că, deşi mult greşiţi suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează minţile noastre cu lumina feţei lui Dumnezeu, care străluceste totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună şi desăvârşită, în ceea ce ne priveşte, şi să cunoaştem toate câte se cuvine nouă să le facem şi câte să le trecem cu vederea şi să le părăsim. Întăreşte-ne cu harul Domnului voinţa slabă şi dorirea lipsită de vlagă, ca întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământeşti şi cu poftele trupeşti, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiţi de minte, către frumuseţile degrabă pieritoare ale lumii acesteia şi uitând în chip nesăbuit cele veşnice şi cereşti de dragul celor stricăcioase şi pământeşti.
Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăinţe, întristarea cea nefăţarnică după Dumnezeu şi zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viaţă trecătoare să le cheltuim nu spre plăcerea simţurilor şi hrănireă patimilor noastre, ci întru îndreptarea cu lacrimi de credinţă şi zdrobire a inimii, cu nevoinţele curăţiei şi cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.
Iar când se va apropia ceasul sfârşitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lăsa pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutăţii care sunt în văzduhuri şi obişnuiesc a împiedica urcuşul sufletului omenesc la cele de Sus, că păziţi fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălaşurile preaslăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn şi Stăpân, şi căzând cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinşi de bucurie şi umilinţă să strigăm: slavă Ţie, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă dragoste pe care o ai faţă de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe îngerii Tai ca să slujească mântuirii noastre! Amin!
