Dumnezeule mântuitor, tu eşti într-adevăr prezent cu dumnezeirea şi omenirea ta în cel mai sfânt sacrament. Mă rog ţie cu adâncă smerenie şi dragoste. Fă ca a mea credinţă să devină tot mai vie, speranţa şi încrederea mea tot mai pură şi dragostea
mea către tine tot mai aprinsă, ca să dobândesc prin meritele tale nemărginită îndurare şi milă, tu, care trăieşti şi ocârmuieşti împreună cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor. Amin. Eu, un biet păcătos, mă împotrivesc duşmanului rău, tuturor îndemnurilor sale, sfatului său şi faptelor sale. Eu cred în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Duhul Sfânt. Cred tot ce-mi impune să cred sfânta Biserică. În această credinţă sfântă mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul, Mariei, Mamei sale, tuturor sfinţilor, păcatele mele, mă declar păcătos, căci din zilele copilăriei mele până în acest ceas am păcătuit mult şi adesea, cu gândul, cuvântul, cu fapta şi prin omiterea multor fapte bune. Din toată inima îmi pare rău de păcatele mele. Pentru aceasta, te rog smerit pe tine, Dumnezeul îndurării, să-mi dai harul tău, până îmi voi spovedi şi-mi voi ispăşi toate păcatele mele, de a câştiga mila tău şi de a ajunge, după această viaţă de mizerie, la bucuria şi fericirea veşnică.
De aceea, îmi bat pieptul ca păcătos şi rostesc împreună cu umilul vameş: Doamne, îndură-te de mine, păcătosul! Te rugăm, ascultă umila noastră implorare şi nu pedepsi păcatele pe care le recunoaştem, ci arată-ne, preabunule, nemărginita ta îndurare. Ia de la noi toate păcatele şi scapă-ne de pedepsele pe care le merităm pentru ele. Amin.
