Un pictor foarte evlavios se silea
cu multă dragoste şi credinţă să picteze icoana Născătoarei de Dumnezeu
cât mai frumoasă, mai frumoasă chiar ca a celorlalţi sfinţi pictori. Pe
diavolul însă îl picta aşa de urât, încât nu putea cineva să vadă chipul
lui şi să nu se înfricoşeze. Deci acest evlavios pictor făcând aşa
mereu, diavolul îl ura de moarte şi căuta vreme nimerită ca să-l
omoare.
Iată că odată când se afla sus pe scară şi picta laicoana
Maicii Domnului într-o biserică, deodată apare diavolul lângă el şi-i
zice: ,,De acum nu mai poţi scăpa tu de mine; de ce pe mine mă faci urât
şi pe Maria o faci frumoasă? Acum te arunc jos de aici!”. Luând deci
necuratul lemnele pe care sta sprijinită scara, pictorul era gata să
cadă, dar şi-a întins mâna să se sprijine de perete şi Maica Domnului
din icoană i-a întins mâna dreaptă şi nu l-a lăsat să cadă. Sta pictorul
acolo în văzduh ţinut de mâna Maicii Domnului din icoană până când i-au
adus oamenii scara şi a fost salvat, mulţumind apoi cu lacrimi Prea
Sfintei Fecioare, dimpreună cu toţi cei ce au văzut minunea şi au
propovăduit-o pretutindeni.