Într-o noapte, lui Rabbi Isaac i s-a spus în vis să meargă până în îndepărtata Praga, unde va găsi ascunsă o comoară sub podul care face legătura cu palatul regal. La început, rabinul nu a luat visul în serios, dar după ce l-a mai visat de câteva ori s-a decis să pornească în căutarea comorii.
Când a ajuns la podul cu pricina, el a descoperit cu regret că acesta este păzit zi şi noapte de gărzile regelui. Tot ce putea face era să privească podul de la distanţă. Văzând că revine în fiecare zi să privească podul, căpitanul gărzilor l-a întrebat de ce face acest lucru. Deşi se simţea cam stânjenit să recunoască faptul că s-a deplasat o cale atât de lungă în urma unui vis, lui Rabbi Isaac nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să recunoască adevărul, cu atât mai mult cu cât îi plăcea natura deschisă a acestui creştin. Căpitanul a râs cu gura până la urechi şi i-a răspuns:
- Doamne, Dumnezeule! Eşti rabin şi încă mai iei în serios visele? Ei bine, află că dacă eram atât de nebun să mă iau după visele mele, ar fi trebuit să rătăcesc astăzi prin Polonia. În ultimele nopţi am visat de nu ştiu câte ori că o voce îmi spune să mă duc în Cracovia şi să sap în grădina unui anume Isaac, fiul lui Ezechiel, pentru a găsi acolo o comoară! Ce prostie, să mă duc până la Cracovia ca să caut un evreu pe nume Isaac, fiul lui Ezechiel, în condiţiile în care jumătate din populaţia Cracoviei poartă aceste nume…
Rabinul a rămas cu gura căscată. El i-a mulţumit căpitanului pentru sfat, după care s-a grăbit să se întoarcă acasă. S-a dus imediat în grădină, a săpat o groapă în locul indicat şi a găsit acolo o comoară care i-a permis să ducă un trai îmbelşugat până la sfârşitul zilelor sale.
Căutarea spirituală este o călătorie în care distanţa nu contează. Aspirantul călătoreşte din locul în care se află în prezent către locul în care a existat dintotdeauna. Este o călătorie de la ignoranţă către recunoaştere, în urma căreia el ajunge să vadă pentru prima oară realitatea pe care a privit-o întotdeauna.
Cine a mai auzit de o cale care te duce către tine însuţi sau de o metodă care te transformă în cel care ai fost dintotdeauna? La urma urmelor, spiritualitatea nu este altceva decât o cale de a te transforma în cel care eşti cu adevărat.
Sursa: Rugăciunea broaştei, vol II, Anthony de Mello
