O, Preacurată, Ceea Ce ai
binevoit să străluceşti binecuvântarea ocrotirii Tale în mănăstirea
Lainici, acoperind pe monahi cu darul milostivirii Tale şi mângâind
sufletele cele rănite de păcat a celor ce călătoresc pe calea
necazurilor, caută cu blânda-Ţi privire şi spre noi, cei ce ne
primejduim pe marea cea sărată a acestei vieţi.
Îndulceşte necazurile noastre cu roua rugăciunii Tale şi sufletele noastre cele întinate de păcat le curăţeşte, făcându-le iarăşi mirese ale Mirelui Hristos, Cel Ce din scăldătoare Botezului ne-a primit în braţele milostivirii Sale, făcându-ne pe noi fii ai Tatălui şi moştenitori ai darurilor Împărăţiei cerurilor. Dar noi prin viaţa cea plină de păcate ne-am acoperit sufletele cu vălul întunericului şi mintea s-a făcut nepricepută în a înţelege cuvântul dumnezeiesc. Însă Tu, Maică, iarăşi ne du în cămara iubirii Cuvântului, descuindu-ne cu cheia rugăciuniii Tale uşa milostivirii dumnezeieşti. Ceea Ce eşti grabnică ascultătoare, ascultă suspinurile sufletelor noastre greu împovărate de păcate şi tămăduieşte cu untdelemnul milostivirii Tale rănile noastre cele din patimi. Păzeşte candela inimii noastre nestinsă de suflarea viforului ispitelor şi cu rugăciunea Ta luminează mintea noastră spre înţelegerea şi săvârşirea voii dumnezeieşti. Stinge săgeţile ispitelor vrăjmaşului, celui ce voieşte a ne trage pe noi în adâncul iadului şi la fântâna pocăinţei ne du, pe noi ce cerem povăţuirea Ta milostivă de maică ce Te îngrijeşti neîncetat de mântuirea sufletelor noastre. Cu ploaia rugăciunii Tale şterge zapisul faptelor noastre celor rele, arătându-ne înaintea lui Hristos curaţi de toată întinăciunea sufletească şi trupească. Cu adevărat eşti Maica creştinilor şi pe toţi păzeşti sub acoperământul milostivirii Tale de săgeţile vrăjmaşilor nevăzuţi. Nu ne lăsa nici pe noi să fim răniţi de răutatea protivnicilor noştri, ci sub aripile rugăciunii Tale ocroteşte pe robii Tăi. Fericită eşti, căci toate cetele îngereşti Îţi împletesc cunună de laudă, iar oamenii înaintea Ta revarsă suspinurile lor nemângâiate, aflând mila şi pacea dumnezeiască prin mijlocirea Ta. Fericită eşti, căci glasul Arhanghelului primind în cămara inimii Tale, Te-ai făcut lăcaş preasfinţit Cuvântului şi Scară Ce uneşte cerul cu pământul. Prin Tine am văzut porţile Raiului iarăşi deschise şi legătura morţii stricată de Cel Ce S-a ascuns în pântecele Tău şi lumii S-a arătat cu Trup spre bucuria îngerilor celor fără de trup. Întristarea noastră risipeşte-o şi ascultă graiurile rugăciunilor robilor Tăi, dăruindu-ne acoperământul milostivirii Tale şi izgonind de la noi norii cei grei ai necazurilor şi ai neputinţelor. Fericită eşti, căci numai Tu Te-ai învrednicit a naşte pe cel mai presus de ceruri şi în braţe ai ţinut pe Cel Necuprins de legătura gândului omenesc. Pe Focul Cel veşnic ai purtat pe mâini şi cu Acesta ai aprins candela înţelepciunii din cămara sufletelor celor întunecate. Nu ne lipsi nici pe noi de lumina povăţuirii Tale către lăcaşurile bucuriei. Icoană a frumuseţii îngereşti eşti, iar oamenilor Turn neajuns de mintea pământenilor, deci păzeşte-ne pe noi de toată asuprirea celui rău şi împodobeşte-ne cu razele darurilor Tale necheltuite. Prin multe necazuri ne este nouă dat să trecem în noaptea acestei vieţi, dar Tu să ne apari ca o Stea dumnezeiască, asemenea stelei ce a călăuzit pe magi către peştera unde era ascuns Soarele dreptăţii. Cu razele rugăciunilor Tale luminează-ne mintea şi ne povăţuieşte către Hristos, Mântuitorul lumii, depărtând de la sufletul nostru toate deşertăciunile lumeşti. Stăpână, Grabnică Ascultătoare, pe Tine toţi Te mărturisim Maică a Vieţii şi Mângâierea sufletelor noastre tulburate de ispite, păzeşte pe poporul Tău sub acoperământul iubirii Tale de oameni şi pe călugării cei ce bine se nevoiesc în mănăstirea Ta îi îmbogăţeşte cu darurile cele veşnice ale Cuvântului, sporindu-le înţelepciunea şi dorul cel neîncetat după Împărăţia lui Dumnezeu, ca ajungând cetele îngerilor, la înălţime, să-Ţi strige Ţie cu mulţumire: Bucură-Te, Împărăteasa Luminii, Icoana rugăciunii neîncetate şi Înfrumuseţarea Cea minunată a tot neamul omenesc !
Îndulceşte necazurile noastre cu roua rugăciunii Tale şi sufletele noastre cele întinate de păcat le curăţeşte, făcându-le iarăşi mirese ale Mirelui Hristos, Cel Ce din scăldătoare Botezului ne-a primit în braţele milostivirii Sale, făcându-ne pe noi fii ai Tatălui şi moştenitori ai darurilor Împărăţiei cerurilor. Dar noi prin viaţa cea plină de păcate ne-am acoperit sufletele cu vălul întunericului şi mintea s-a făcut nepricepută în a înţelege cuvântul dumnezeiesc. Însă Tu, Maică, iarăşi ne du în cămara iubirii Cuvântului, descuindu-ne cu cheia rugăciuniii Tale uşa milostivirii dumnezeieşti. Ceea Ce eşti grabnică ascultătoare, ascultă suspinurile sufletelor noastre greu împovărate de păcate şi tămăduieşte cu untdelemnul milostivirii Tale rănile noastre cele din patimi. Păzeşte candela inimii noastre nestinsă de suflarea viforului ispitelor şi cu rugăciunea Ta luminează mintea noastră spre înţelegerea şi săvârşirea voii dumnezeieşti. Stinge săgeţile ispitelor vrăjmaşului, celui ce voieşte a ne trage pe noi în adâncul iadului şi la fântâna pocăinţei ne du, pe noi ce cerem povăţuirea Ta milostivă de maică ce Te îngrijeşti neîncetat de mântuirea sufletelor noastre. Cu ploaia rugăciunii Tale şterge zapisul faptelor noastre celor rele, arătându-ne înaintea lui Hristos curaţi de toată întinăciunea sufletească şi trupească. Cu adevărat eşti Maica creştinilor şi pe toţi păzeşti sub acoperământul milostivirii Tale de săgeţile vrăjmaşilor nevăzuţi. Nu ne lăsa nici pe noi să fim răniţi de răutatea protivnicilor noştri, ci sub aripile rugăciunii Tale ocroteşte pe robii Tăi. Fericită eşti, căci toate cetele îngereşti Îţi împletesc cunună de laudă, iar oamenii înaintea Ta revarsă suspinurile lor nemângâiate, aflând mila şi pacea dumnezeiască prin mijlocirea Ta. Fericită eşti, căci glasul Arhanghelului primind în cămara inimii Tale, Te-ai făcut lăcaş preasfinţit Cuvântului şi Scară Ce uneşte cerul cu pământul. Prin Tine am văzut porţile Raiului iarăşi deschise şi legătura morţii stricată de Cel Ce S-a ascuns în pântecele Tău şi lumii S-a arătat cu Trup spre bucuria îngerilor celor fără de trup. Întristarea noastră risipeşte-o şi ascultă graiurile rugăciunilor robilor Tăi, dăruindu-ne acoperământul milostivirii Tale şi izgonind de la noi norii cei grei ai necazurilor şi ai neputinţelor. Fericită eşti, căci numai Tu Te-ai învrednicit a naşte pe cel mai presus de ceruri şi în braţe ai ţinut pe Cel Necuprins de legătura gândului omenesc. Pe Focul Cel veşnic ai purtat pe mâini şi cu Acesta ai aprins candela înţelepciunii din cămara sufletelor celor întunecate. Nu ne lipsi nici pe noi de lumina povăţuirii Tale către lăcaşurile bucuriei. Icoană a frumuseţii îngereşti eşti, iar oamenilor Turn neajuns de mintea pământenilor, deci păzeşte-ne pe noi de toată asuprirea celui rău şi împodobeşte-ne cu razele darurilor Tale necheltuite. Prin multe necazuri ne este nouă dat să trecem în noaptea acestei vieţi, dar Tu să ne apari ca o Stea dumnezeiască, asemenea stelei ce a călăuzit pe magi către peştera unde era ascuns Soarele dreptăţii. Cu razele rugăciunilor Tale luminează-ne mintea şi ne povăţuieşte către Hristos, Mântuitorul lumii, depărtând de la sufletul nostru toate deşertăciunile lumeşti. Stăpână, Grabnică Ascultătoare, pe Tine toţi Te mărturisim Maică a Vieţii şi Mângâierea sufletelor noastre tulburate de ispite, păzeşte pe poporul Tău sub acoperământul iubirii Tale de oameni şi pe călugării cei ce bine se nevoiesc în mănăstirea Ta îi îmbogăţeşte cu darurile cele veşnice ale Cuvântului, sporindu-le înţelepciunea şi dorul cel neîncetat după Împărăţia lui Dumnezeu, ca ajungând cetele îngerilor, la înălţime, să-Ţi strige Ţie cu mulţumire: Bucură-Te, Împărăteasa Luminii, Icoana rugăciunii neîncetate şi Înfrumuseţarea Cea minunată a tot neamul omenesc !
