Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea
nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste m
Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decat numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi şi:
orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă.
De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine:
Curațește-mă de orice întinăciune a trupului și a Duhului.
Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice.
Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez
în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare,
dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea
seama de prezenţa Ta.
Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea
sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse
Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel
Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea
ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci
sileşte-mă să mă întorc la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă
să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau
fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este
bineplacuta Tie şi-l răneste pe aproapele meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, in care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultimea mea răsuflare să
nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca
poruncile Tale să fie singură lege a fiinţei mele pe acest pământ în
veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar
îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei
mele, ci mai degraba sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi
dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai
poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul
meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.
Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt.
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ti pot aduce căinţă cu
vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e
încă oarba.
Iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte-mă de toate gândurile tainuite, de toată răutatea ascunsă
întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi nemarginita Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea!
https://romaniacadouri.ro/